Dragoș Nica, geograf ieșean, în căutarea peisajelor superlative: Borneo, a treia cea mai mare insulă din lume, acoperită în proporție de 85% de junglă. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (15.09.2024)

Publicat de hdaraban, 15 septembrie 2024, 23:50 / actualizat: 19 septembrie 2024, 11:35

Fie și dacă luăm doar numele, gândurile ne duc spre ideea de destinație cu amprentă exotică. Este situată la Ecuator, de aici, poate, și justificări pentru atracția pe care o reprezintă pentru globetrotteri. În atenție,  Borneo, a treia cea mai mare insulă de pe glob: aproape 750.000km² și care este împărțită între trei state, Indonezia, partea sudică, Malaezia și Brunei, partea nordică.

 Este situată în Asia de Sud-Est, pe diferite rute maritime și reprezintă implicit destinație pentru călători, turiști în căutarea frumuseților geografice la superlativ.

Dincolo de reperele date, la ”Weekend cu prieteni”, ediția din 15 septembrie 2024, am satisfăcut curiozități legate de această destinație, deschizând jurnal de călătorie: Dragoș Nica, lector universitar la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a fost în Borneo în încercarea a ajunge pe cel mai înalt vârf, Kinabalu, aproape 4100 de metri.  

Invitatul lui Horia Daraban a schițat traseul său și a vorbit despre atracțiile pe care le oferă insula Borneo. Din cele povestite de geograf, se desprinde și un îndemn: ”pentru cei care cred că Pământul e plat, trebuie să vadă un răsărit la peste 4000 de metri în zona ecuatorială.”

Horia Daraban: E cuprinzătoare formularea ”destinație exotică” pentru ceea ce oferă insula Borneo?

Dragoș Nica: Da, este o destinație exotică într-un climat ecuatorial. Ca să ajung în Borneo, întâi am aterizat în Kuala Lumpur, capitala Malaeziei, în peninsula Malacca; de acolo, cu un zbor ,spre Kuching, capitala provinciei Sarawac din Malaezia. Am vizitat provincia, am fost la obiectivele turistice din orașul Kuching, un oraș foarte mare, de peste un milion de locuitori, provincia având cam 2,9 milioane de locuitori. Chiar am prins un festival în Kuching, un festival ca la noi, cu mâncare, cu băutură și alte delicatese locale.

Horia Daraban: Călătoria dumneavoastră ce repere a avut, dincolo de vizitarea orașului Kuching?

 Dragoș Nica: Au fost și alte repere. Am plecat spre muntele Kinabalu. Ăsta a fost obiectivul meu principal.

Horia Daraban: Cel mai înalt vârf al insulei…

Dragoș Nica: Care este în altă provincie, tot din insula Borneo, în nordul insulei. Se numește Sabah, dar până acolo, din Kuching, am luat un avion în Brunei. Am fost la sultanul din Brunei, am fost la el la acasă, bineînțeles, nu m-a primit până la poartă. Sultanul din Brunei cred că știi că a fost cel mai bogat din lume. Cred că în anul 2007 avea o avere de peste 20 de miliarde de dolari. Și am vizitat capitala Bandar Seri Begawan, o capitală foarte frumoasă, stil Monaco. Liniștită,  nu ai voie să claxonezi, nu ai voie să vorbești tare, dar era și lume mai săracă, cu locuințe lacustre și am fost și în zona respectivă.

Horia Daraban: Comunitățile pe care le-ați vizitat dumneavoastră, un alt ritm față de cel european?

Dragoș Nica:  În Brunei este mai relaxat, în rest, chiar mai rapid ca la noi, mai dinamic.

Horia Daraban: Ce impresie v-au lăsat priveliștile naturii, ceea ce oferă insula din punct de vedere natural?

Dragoș Nica: Junglă peste tot și ca peisaj, foarte frumos. Din când în când, mai vedeai câte un munte foarte înalt. Biodiversitate, bineînțeles, și multe animale sălbatice: urangutanul, specie protejată care trăiește doar în această insulă, Borneo, în altă parte nu-l găsim; tigru malaezian, pasarea rinocer, chiar provincia Sarawak se numește ”Provincia păsării rinocer”, pitoni și alte animale.

Horia Daraban: Spuneați dumneavoastră că ați ajuns pe Vârful Kinabalu, 4095 de metri. O ascensiune grea, accesibilă turiștilor?

Dragoș Nica: Muntele Kinabalu este un munte accesibil turiștilor. Este un punct de atracție pentru foarte mulți turiști din zonă, mai ales din Singapore, din China, din peninsulă, din Malaezia, care vin și încearcă să urce. Nu toți reușesc. Ascensiunea este ușoară, nu este tehnică. Este un munte vulcanic, iar partea superioară este formată din granit, lavă întărită. Vulcanul nu mai este activ. El a fost activ până prin anii 1400 și de atunci nu a mai erupt. Ascensiunea începe de la 1850 de metri.  Am vorbit întâi cu o companie locală unde plătești o taxă, nu poți să urci pe munte, nu este ca la noi, nu poți să urci fără să plătești. În taxa asta intră transferul de la aeroport în zona Kinabalu Park. Sunt o sută de kilometri până acolo și îți dă un ghid care să te însoțească peste tot, care trebuie să aibă și grijă de tine.

În cazul meu, ghidul era foarte mic pe lângă mine, vă dați seama, vedeți că sunt foarte mare. Era un ghid la 1,5 metri; chiar mă gândeam, dacă pățesc ceva, cum se descurcă cu mine, dacă o să mă poată căra.

Horia Daraban: Dar nu a fost cazul…

Dragoș Nica:  Nu a fost cazul și am început ascensiunea prin junglă. Climatul era foarte sufocant din cauza umidității excesive, ploua din jumătate în jumătate de oră. Am urcat până pe la 2900, am făcut o pauză și, pe urmă, la cota 3272,  unde era o cabană, s-au adunat toți turiștii care au plecat în acea zi, cam 150 de turiști. Majoritatea era din Singapore, iar acolo, ploaia s-a oprit și am făcut niște fotografii foarte frumoase. Am prins apusul, foarte frumos, la 3300 de metri. Acolo, se putea respira, nu mai era sufocant, datorită altitudinii. Eram foarte bine, chiar mă aclimatizasem foarte bine. La cabană ni s-a spus că ascensiunea va fi în toiul nopții, la ora 2:30.

Horia Daraban: De ce?

Dragoș Nica: Pentru că soarele este foarte puternic la Ecuator și, după ce răsare soarele, este insolația foarte mare. Noaptea pe răcoare se urcă mai bine, dar eu n-am dormit deloc în acea noapte. La Ecuator, noaptea vine mai repede ca la noi. Ziua începe la șase dimineață, se termină la 18:00, deci așa e tot timpul anului și, până la ora 2:00, n-am putut să dorm. Am coborât la recepția cabanei și acolo m-aștepta ghidul. ”Hai să urcam!” și am luat-o ușor.

Am plecat toți odată și am văzut că urc foarte bine și am păstrat ritmul și, ușor-ușor, i-am depășit pe toți.  În două ore, la 4:30 eram pe vârf, eram primul. După mine, a mai venit un singaporez și, după aceea, toți ceilalți. De sus se vedea un șir indian foarte mare de lanterne frontale, care veneau pe întuneric,  spre vârf.  A trebuit să stau o oră până să văd răsăritul. Dar acea oră a fost foarte grea, pentru că a început să-mi fie frig. Dacă vrei să te duci la Ecuator și să-ți fie frig, urci un munte de peste 4000 de metri și se rezolvă.

Horia Daraban: Care era priveliște?

Dragoș Nica: Răsăritul, foarte frumos. Se vedeau crestele munților în zare și puțin curbura Pământului. Se vede că Pământul este bombat. Pentru cei care cred că Pământul e plat trebuie să vadă un răsărit la peste 4000 de metri în zona ecuatorială.

Horia Daraban: Am văzut foarte multe articole pe internet care adunau motive, răspunsuri, justificări la întrebarea de ce să vizitezi Borneo. Legat de această întrebare, dumneavoastră ce ați invoca? De ce să viziteze această insulă?

Dragoș Nica: Cine este pasionat de munte, pentru acest vârf, care este cel mai înalt din Asia de Sud Est; pentru biodiversitate, sunt foarte multe specii, cred nedescoperite, de plante și animale care trăiesc în junglă. Gândiți-vă că Borneo este o insulă de aproape un milion de km², care este acoperită de junglă în proporție de 85%; și pentru cei care vor aventuri, poduri suspendate prin junglă, sunt tiroliene, sunt zone amenajate.

Horia Daraban: Pentru că pomeneați de biodiversitate, de faptul că 85% din suprafața insulei este acoperită de păduri, se simte prezența omului și se văd efectele acestei prezențe?

Dragoș Nica: Da, sunt defrișări, dar mai ales în partea indoneziană numită Kalimantan, acolo se defrișează mai mult, dar pădurea se regenerează foarte rapid, adică nu afectează așa tare. Mulți localnici din triburi din insulă mai incendiază păduri pentru agricultură.

Horia Daraban: Este costisitoare o astfel de călătorie în Borneo, domnule profesor?

Dragoș Nica: Nu, dacă pleci singur cum am fost eu. Mulțumesc pe această cale soției care a fost de acord să plec în această expediție, dar am un pact cu soția: la mine scrie în fișa postului ”geograf” și atunci, măcar o dată pe an, trebuie să fac o expediție. Legat de costuri, eu mi-am luat zborurile să fie cât mai ieftine, adică nu m-am dus pe zboruri directe, de exemplu, Iași – Istanbul cu low-cost, apoi din Istanbul, dacă te duci direct Kuala Lumpur, ai un preț de 800 euro pe sens, adică, dus-întors 1600, dar dacă îl faci din bucăți, cu escale, cum am fost eu, costul e de 800 euro dus-întors.

Horia Daraban: Deci un element important în totalitatea costurilor e legat de transport.

Dragoș Nica: Apoi taxa pentru a urca pe munte, dacă vrei să urci; și cazările, depinde cum vrei să stai la lux sau la hostel. Eu am stat la hostel și la cort o noapte în Parcul Kinabalu și așa îți faci o excursie mai low buget.

Horia Daraban: Ce alte planuri de expediții mai aveți?

Dragoș Nica: Aș vrea să ajung în Papua Noua Guinee, unde este și acolo un vârf mai înalt decât Kinabalu, 4500 și ceva de metri și plus acolo vreau să mă duc în triburile locale. Da, dar acolo nu vreau să mă duc singur. Am fost în Papua, în Papua de Vest, care aparține de Indonezia. Am fost la scufundări în reciful de corali. Foarte interesant acolo!

Horia Daraban: Cum vă alegeți destinațiile, în funcție de ce?

Dragoș Nica:  Să fie cât mai geografice, așa le spun eu. Adică, zone unde se ajunge mai greu, nu prea sunt turiști, zone mai sălbatice, peisaje frumoase, mai puțin accesibile.

Horia Daraban: Borneo a răspuns așteptărilor dumneavoastră?

Dragoș Nica:  Da, dacă te duci în zona de junglă, dar dacă ajungi doar până în orașe, e simplu.

Horia Daraban: Un sfat pentru un călător aflat la început de drum din partea unui geograf?

Dragoș Nica:  Călătoriți cât mai mult și duceți-vă unde simțiți dumneavoastră că o să fie bine și că o să vedeți ceea ce ați visat.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook/ Dragoș Nica