(AUDIO/FOTO) Natura în imagini alb-negru completate de sunet digital și analogic – INTERVIU cu artistul vizual Matei Bejenaru (Ioana Soreanu)

Publicat de isoreanu, 7 iunie 2018, 17:54 / actualizat: 7 iunie 2018, 19:23

Arta vizuală – în imagine și sunet – este prezentată publicului, la Galeria APARTE a Universității de Arte George Enescu din Iași, într-o expoziție care rămâne deschisă până duminică, expoziție semnată de artistul vizual Matei Bejenaru. Evenimentul a fost realizat în colaborare cu Galeria Anca Poterașu din București și cu Centrul de Fotografie Contemporană din Iași, curator fiind Anca Mihuleț. Incursiunile în natură, pe timp de noapte, când teama este înfrântă de curiozitatea irezistibilă față de ceea ce se întâmplă dincolo de zidul de întuneric, sunt prezentate într-o succesiune de fotografii, sub formă de diapozitive, dar și într-un film realizat de peliculă de 16 mm. Deschiderea evenimentului a avut loc aseară și a cuprins și un performance de sunet, realizat de Matei Bejenaru împreună cu Diana Dulgheru. Mijloacele analogic și digital, împreună, în sunet, au completat atmosfera creată de imagini. Un interviu cu artistul vizual Matei Bejenaru realizat de Ioana Soreanu.

Ioana Soreanu: Din ce în ce mai mult, arta se adresează și gândirii, nu numai emoțiilor. Arta vizuală, în mod special, are și mijloacele de a face asta. Suntem la Galeria „apARTe” a Universității „George Enescu” din Iași, unde artistul vizual Matei Bejenaru a prezentat un eveniment, o expoziție, care a culminat cu un performance de sunet. Citind ce a scris curatorul acestui eveniment, acestei expoziții, Anca Mihuleț, am înțeles că este vorba despre un marș al gândirii, se oprește foarte mult asupra detaliului cu mijloacele folosite: film, fotografie, dar și sunet.

Matei Bejenaru: Este un stadiu al proiectelor mele artistice, care toate gravitează în jurul explorării mediului fotografic și a modului de comunicare cu ajutorul fotografiei, fie ea statică, fie ea în mișcare, să numim film. Proiectul ăsta de expoziție se numește REFLECTOR, vorbește despre un spațiu intim, despre raportul dintre intimitatea mea și lumea exterioară, pe care o reprezint în imagini fotografice, și constă în… expoziția de arte vizuale constă într-o serie de proiecții de diapozitive alb-negru de mari dimensiuni, un film pe peliculă 16 mm, cum se făceau acum câteva decenii, toate realizate de mine, în laboratorul meu, și care vorbesc o dată despre mediul fotografic, despre cunoașterea lumii înconjurătoare și cunoașterea de sine, și într-adevăr, cum spuneați dumneavoastră, eu mi-am dezvoltat niște tehnici de lucru, așa… tehnici sau metode, și una dintre metode este aceea că eu mă plimb în natură, natura consider că este, în continuare, o sursă de inspirație, depinde cum ne uităm la ea, sunt așa, un fel… ceea ce le numesc eu, așa… generic și oarecum metaforic, marșuri de gândire. Eu îm stabilesc niște deplasări prin natură, și acolo, documentez, fie cu ajutorul microfonului, fac prize de sunet, și sunetele astea le mixez, le rearanjez în tot felul de performance-uri sonore, cum cei care au fost prezenți acum, au putut să asculte, și în fotografii, fotografii care sunt niște fotografii martor, dar sper eu, să aibă și niște calități vizuale, și sigur, cred că sunt și niște imagini care sunt și emoționale, pentru că eu cred că sunt un om confesiv și emoțional în ceea ce fac.

Ioana Soreanu: Incursiunea în natură s-a petrecut, de data aceasta, noaptea.

Matei Bejenaru: Păi, noaptea… pentru că-ți este și frică atunci, și în pădure, ai o singurătate din asta așa… care este foarte apăsătoare, în același timp, este amestecată și cu teamă, dar și cu o formă de mobilizare și o atracție așa… magnetică către necunoscut, către acea gaură neagră care este la câteva zeci de metri în fața ta. Da, nu am găsit zei ascunși sub scoarța copacilor, nu mi-au vorbit zeii, ci pur și simplu, bătea vântul, să zicem, am o abordare naturalistă. Proiectele astea au început de mai multă vreme, nu le fac acum, întâmplător, îmi place foarte mult să explorez materialitatea mediului fotografic clasic, analogic, care are niște calități pe care eu le apreciez și încerc să le reprezint, să le redau în imagine.

Ioana Soreanu: Ați focalizat pe detaliu.

Matei Bejenaru: Da, sigur, nu numai detaliu, sunt și imagini de ansamblu, dar și detaliu. Detaliu înseamnă subiectivitate, înseamnă că alegi dintr-un câmp vizual, alegi un element care, pentru tine, înseamnă ceva. Asta înseamnă o viziune subiectivă foarte personală. Eu cred că a fost și ceva subiectiv în ceea ce am făcut aici.

Ioana Soreanu: De ce ați simțit nevoia să adăugați și sunetul, performance-ul de sunet?

Matei Bejenaru: Îmi place foarte mult sunetul și îmi place foarte mult să ascult radioul. Într-o altă viață, mi-ar fi plăcut să fiu redactor de radio. Dar, se pare că n-o să am această șansă în viața asta…

Ioana Soreanu: Nu se știe niciodată.

Matei Bejenaru: …dar, tare mi-aș dori. Îmi place sunetul. Sunetul este abstract, sunetul este foarte emoțional, sunetul este foarte puternic, și sigur, îmi place și muzica. Eu nu fac muzică, eu lucrez sunetul. Sunetul e așa… ca o marmoră pe care o sculptezi. Ești ca un sculptor, numai că, la nivel de concept, lucrezi cu sunetul modificându-l, deci, performance-ul ăsta sonor a avut la bază niște prize de sunet din realitate, care au fost după asta mixate, manipulate, și s-a creat o magmă, o structură, o textură sonoră, iar pentru mine, aerul care se mișcă tot timpul, foșnetele astea spun foarte multe. Și de asta, mi-am construit un așa… un fel de instrument din ventilator, și vibrațiile de aer sunt, după asta, preluate de niște microfoane, într-un anumit fel, creând o anumită, să zicem, textură sonoră, pe care s-a suprapus colaboratoarea mea, Diana Dulgheru, care a creat un sunet de sinteză din calculator, și este, dacă vreți, o polaritate, eu sunt pur analogic, ea lucrează pur digital. Noi avem o piesă deja terminată de vreo cincisprezece minute, dacă o facem și pe adoua, scoatem un CD audio.

Ioana Soreanu: Până când poate fi vizitată expoziția?

Matei Bejenaru: Încă o săptămână mai este expoziția, deci, pe weekend, dacă sunt interesați, eu sunt aici, în Galeria „apARTe” a Universității de Arte „George Enescu” din Iași, care este și organizatoarea evenimentului alături de Galeria Anca Poterașu din București și Centrul de Fotografie Contemporană, curatoare este Anca Mihuleț. Este un spațiu foarte interesant, un spațiu de proiect, un spațiu de experimente, și pentru cei care iubesc arta, care se confruntă cu limitele ei, cred că este un bun prilej să se întâlnească cu ea la Iași, nu numai în muzeele din Occident.