#StareaEducației (INTERVIU) Sergiu Covaci, președinte ANOSR: ”Este foarte evident că statul eșuează în a face sistemul de învățământ echitabil și accesibil pentru toți tinerii din țară. Costurile reale ale vieții de student depășesc 2.000 de lei lunar, iar măsurile de austeritate pun în pericol accesul la educație.”
Publicat de andreeadaraban, 20 ianuarie 2026, 15:56
Alianța Națională a Organizațiilor Studentești din România a lansat, săptămâna trecută, analiza ”Coșul minimal studentului în plină austeritate. Cât costă să fii student?”, un document care arată că un tânăr care frecventează cursurile unei universități are nevoie de peste 2000 lei lunar, minimum, pentru a se putea menține la studii, în timp ce sprijinul oferit de stat rămâne mult sub acest prag. În 2025, fondul de burse a fost diminuat cu aproximativ 52%, reducerea de 90% la transportul feroviar a fost limitată, iar 10.000 de studenți au rămas fără sprijin, arată analiza ANOSR, care vine ca un semnal de alarmă privind accesibilitatea și echitatea învățământului superior.
Datele evidențiază nu doar costurile reale ale vieții de student, ci și impactul profund al subfinanțării educației, asupra parcursului educațional al tinerilor și asupra dezvoltării societății în ansamblu.
Pentru a înțelege mai bine concluziile acestei analize, implicațiile măsurilor de austeritate și solicitările studenților către autorități, colega noastră, Andreea Daraban, a discutat, la Starea Educației, cu Sergiu Covaci, președintele Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România.
Andreea Daraban: Analiza realizată de organizația pe care o reprezentați arată că un student are nevoie de peste 2000 de lei lunar pentru a se menține la studii. Cum s-a ajuns la această sumă și ce anume reflectă?
Sergiu Covaci: Da, practic pentru a contura această sumă am luat în calcul o serie de categorii de cheltuieli: cheltuielile pentru masă, pentru cazare, cele pentru materialele de studiu, pentru transport, îmbrăcăminte, încălțăminte, dar și cele pentru igienă și uz caznic. Această sumă, sigur, depășește valoarea de 2000 de lei, în contextul în care bursa socială, în România, astăzi este de 925 de lei, deci mai puțin de jumătate, și, sigur, pe fondul unor tăieri masive în ceea ce privește fondul de bursă, dar și facilitatea la transport, adoptate în cursul anului 2025.
Andreea Daraban: Cum au resimțit studenții aceste măsuri și care au fost cele mai afectate categorii? Mă refer la reducerea fondului de burse, la limitarea facilităților de transport.
Sergiu Covaci: Discutăm, de fapt, despre persoanele care depun cele mai mari eforturi pentru a se menține la studii, cele din zonele vulnerabile, defavorizate, cu situații socio-economice precare, pentru care anul 2025-2026 universitar a început cu o întrebare foarte, foarte importantă și, de altfel, vitală. Cum ne continuăm studiile și cum continuăm să ne sprijinim în parcursul educațional? Mulți dintre ei au fost între două variante, a abandona studiile universitare, fiind, de altfel, cel mai drastic caz și, din păcate, unul care s-a resimțit în rândul studenților, sau căutarea unor surse alternative de venițuri care, sigur, alterează performanța academică.
Andreea Daraban: Cât de mult i-a ajutat pe studenții reducerea aceasta de 90% la transportul feroviar pe toate rutele?
Sergiu Covaci: Extrem de mult, pentru că facilita, practic, deplasarea, mobilitatea în țară la diverse activități extracuriculare, diverse concursuri, comunicări științifice, conferințe, dar și proiecte de dezvoltare personală și profesională, care, de altfel, toate sunt indispensabile și complementare procesului educațional, toate cu scopul de a îndeplini universitățile misiunea socială pe care o au, aceea de a lansa nu doar profesioniști în anumite domenii, dar și cetățenii activi ai țării noastre. E foarte simplu să spunem, de fiecare dată când lucrurile merg rău în țară, că educația este de vină și din cauza educației nu reușim să facem față, de exemplu, dezinformării, însă vedem cum, de altfel, există măsuri care contravin acestor afirmații. Adică acționează chiar împotriva intereselor dezvoltării sistemului de educație.
Andreea Daraban: Analiza pe care ați realizat-o arată că peste jumătate din veniturile studenților provin din sprijinul acordat de părinți. Ce se întâmplă însă cu studenții care, iată, vin din familii vulnerabile sau din medii defavorizate? Ce șanse mai au aceștia?
Sergiu Covaci: Este foarte, foarte evident că statul eșuează în a face sistemul de învățământ echitabil și accesibil pentru toți tinerii din țară. Este foarte, foarte păcat pentru că tocmai asta ne-am și dorit prin această analiză, să aducem un val de conștientizare în rândul decidenților politici, că există foarte mulți tineri care se confruntă cu probleme. Fie încărcătura este pusă pe umerii familiilor, fie ei trebuie să reușească să se descurce. Discutăm, sigur, de țara noastră care se află cu o rată ridicată de excluziune socială și de sărăcie.
Andreea Daraban: Citeam că România acoperă doar aproximativ 10% din veniturile lunare ale studenților, mult sub media europeană.
Sergiu Covaci: Așa este și, de altfel, vedem cum, sigur, în sine, fondul de burse nu acoperă foarte mulți beneficiari din numărul total de studenți. Și toate statisticile și toate analizele europene ne arată, de altfel, cum multe alte state oferă facilități și sprijină inserția la studiile superioare. E foarte interesant ceea ce vedem și în spațiul public în această perioadă, o propunere de scădere a cifrei de școlarizare, a numărului de locuri în universități, ceea ce este, evident, împotriva tuturor intereselor sistemului de educație, dar și împotriva interesului statului român, care și-a asumat, alături de multe alte state membre ale Uniunii Europene, că va crește procentul de populație cu studii superioare, în special, pentru segmentul de vârstă 24-35 de ani. Uniunea Europeană își propune, până în 2030, să aibă 50% din populația de această vârstă cu studii absolvite în învățământul superior. Ori, dacă noi tăiem aceste locuri și reducem cifra de școlarizare, evident că nu avem cum să creștem numărul de tineri și populația în sine, cu studii superioare.
Andreea Daraban: Alianța Națională a organizațiilor studențești din România a organizat proteste și a publicat numeroase analize în ultimul an. A existat un dialog real cu autoritățile sau deschidere din partea Guvernului față de solicitările studenților?
Sergiu Covaci: Discuții au existat, însă fondul nu știu cât de real a fost, în ciuda analizelor pe care le-am realizat pe parcursul întregului an, dar și a protestelor desfășurate, vedem de altfel cum, în continuare, mediul universitar este vizat de diverse măsuri de tăiere și, sigur, în principal, facilitățile studenților au fost reduse. A fost un an de sacrificiu, un an de experimentare care, din punctul nostru de vedere, a eșuat complet și am transmis încă de la bun început că va fi un eșec, având în vedere măsurile. Însă, totuși, vedem că aceste măsuri continuă și, sigur, aduc daune destul de ridicate în ceea ce privește educația din România.
Andreea Daraban: Care sunt principalele solicitări ale Alianței în acest moment și ce măsuri considerați că ar trebui adoptate de urgență pentru a sprijini studenții?
Sergiu Covaci: În primul rând, având în vedere faptul că suntem într-un context în care sunt discutate legile bugetului de stat, primul ochi pe care trebuie să-l acordăm este la bugetul Ministerului Educației și să acordăm o finanțare corespunzătoare și să respectăm prevederea legală de 15% din bugetul general consolidat acordată Educației și Cercetării. Acesta este primul lucru pe care îl solicităm Guvernului României și este foarte, foarte important că acest lucru să se întâmple pentru a putea restabiliza dezechilibrul creat în sistemul de învățământ superior. Sigur că solicitările noastre continuă cu abrogarea articolelor din Ordonanța de Urgență 156 pe 2024 care a limitat transportul studenților, dar și măsurile legii 141 din 2025, care fac referire la Fondul de Burse și Protecție Socială, cele care fac referire la reducerea acestuia la acordarea acestuia doar pe nouă luni, dar și la excluderea studenților de la taxă de la burse.
Andreea Daraban: În contextul începutului de an 2026, fără un ministru al Educației numit, iată, îl avem interimar pe domnul Ilie Bolojan, premierul a preluat acest portofoliu și cu legile bugetului în discuție, ce așteptări aveți de la decidenți în perioada următoare?
Sergiu Covaci: În primul rând, cred că ar fi normal să avem un ministru al Educației care să-și asume bugetul ministerului pe următorul an. Adică aceasta este așteptarea noastră. Această situație cu interimat, în care ne aflăm acum, trebuie să se termine cât de curând și ne-am dori ca următorul ministru să fie foarte vehement, să înțeleagă problemele de fond și să înțeleagă că trebuie să lupte pentru domeniul pe care îl reprezintă, pentru că, din păcate, domeniul Educației a fost cel mai afectat în anul 2025.
Varianta audio a interviului:
