„Revenirea românilor în țară depinde de competența guvernării”

Publicat de Nicolae Tomescu, 11 aprilie 2019, 12:22

„Condamnăm vandalizarea cimitirului evreiesc din Huși și solicităm luarea de măsuri în identificarea făptuitorilor”

Publicat de Nicolae Tomescu, 11 aprilie 2019, 12:12

„Fenomene precum antisemitismul, xenofobia sau șovinismul au provocat de-a lungul istoriei traume ireversibile, care au zguduit destinul unor națiuni sau minorități, etnice, religioase, sexuale. România, din nefericire, a cunoscut inclusiv experiența Holocaustului, dar valorile actuale ale lumii noastre, democrate și liberale, sunt incompatibile cu această viziune anacronică.”

PNL solicită autorităților statului român să intervină ferm pentru depistarea făptuitorilor, sancționarea oricăror derapaje și cere măsuri concrete de prevenire a extremismului de orice natură. „Ministerul de Interne nu poate fi preocupat în această țară doar să lupte cu protestatarii din Piața Victoriei sau din alte locuri publice în care românii se adună pentru a protesta împotriva abuzurilor PSD. În aceste condiții, cerem ministrului Carmen Dan să se trezească și să prezinte public măsurile luate până în acest moment cu privire la vinovații pentru acest sacrilegiu. De la Ministerul Culturii trebuie să recunoaștem că nu ne așteptăm la vreo reacție, așa cum nu s-a întâmplat nici în alte cazuri în care elemente ale patrimoniului cultural național au fost distruse.

Ca liberali, nu putem accepta încercările de glorificare a mareșalului Ion Antonescu, vinovat de deportarea și moartea groaznică a unui număr imens de evrei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În egală măsură, condamnăm și atitudinea recentă a viceprimarului general al Capitalei, fost membru de vază al PSD, astăzi doar susținător al Gabrielei Firea, atitudine ofensatoare și sfidătoare la adresa memoriei istorice a comunității evreiești din țara noastră.

Comisia de Cultură, Culte și Minorități a PNL își exprimă dorința și speranța că majoritatea cetățenilor români se manifestă astăzi în acord cu principiile liberale ale deschiderii și toleranței, singurele posibile pentru un prezent armonios în cadrul lumii în care trăim. Astfel de acte trebuie izolate, pentru a nu distruge ceea ce am reușit să clădim, nu fără dificultate, în ultimele decenii, respectiv o atitudine care să genereze colaborare și înțelegere între toți cetățenii, indiferent de apartenența lor etnică sau religioasă.”

Barbu Ștefănescu Delavrancea: „(…)Carpaţii ne sunt şira spinării”

Publicat de Nicolae Tomescu, 10 aprilie 2019, 20:47 / actualizat: 11 aprilie 2019, 12:30

Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858/București-29 aprilie 1918/Iași), nu rămâne doar (sau în primul rând) tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al Henrietei (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România,

ci este cunoscut publicului larg mai ales pentru trilogia sa istorică (plină de un suflu romantic): Apus de soare (1909), Viforul (1910), Luceafărul (1910)…

Personajul (istoric)/Ștefan cel Mare – aşa cum a fost înţeles el în Apus de soare, domnitorul care se exprimă dincolo de mormânt şi dincolo de istorie, pentru a confirma comuniunea generaţiilor în spiritul „eternului ideal românesc”, imaginea personajului, imprimată conştiinţei publice, datorează unei piese de teatru scrise de Barbu Ștefănescu Delavrancea infinit mai mult decât oricărui document de epocă sau monografii savante. „Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe… Că Moldova nu a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a voastră, ci a urmaşilor noştri, şi a urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul vecilor” – sunt, de fapt, cuvintele marelui orator Delavrancea, nicidecum ale bătrânului domnitor… Simţim vibraţia unui sentiment – prin interpretarea lui George Calboreanu:

Născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului/București, mezinul unei familii modeste[6], își petrecea primii ani de viață în ulița Vergului[7]. Părinții l-au dat în primire diaconului Ion Pestreanu, de la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, să-l învețe slovele noi și să citească[8]. În registrele matricole era trecut numele de Ștefănescu Barbu. După cele patru clase primare, înscris ca bursier la Liceul „Sfântul Sava”, învăța cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul „Sfântul Sava” și imaginea adolescentului vibrînd de pasiune au fost evocate în nuvela Bursierul. Din această perioadă (1876-1877) datează și primele lui încercări literare…

Adevărata producție poetică a liceanului poate fi identificată mai tîrziu. După ce publicase versuri în ziarul „România liberă”, în 1878 apărea primul său volum, placheta de poezii Poiana lungă. Amintiri, semnată doar cu prenumele Barbu, în tradiția poeziei din primele decenii ale veacului[9]. Scriitorul își va semna operele cu varianta definitivă Barbu Delavrancea (ortografiată la început de la Vrancea, după ținutul de mare originalitate etno-culturală, de care scriitorul se simțea foarte legat sufletește). În perioada 1880-1882, Barbu Ștefănescu publică în „România liberă” foiletoanele intitutale Zig-Zag, semnînd cu pseudonimul Argus[10]. După un scurt popas la Paris (1882-1884), pentru a-și desăvîrși studiile juridice, Delavrancea publică, în 1885, volumul de nuvele Sultănica…

Activitatea publicistică constă în colaborarea cu ziarele „România Liberă” şi „Epoca” (din 1884), al căror redactor a fost; în 1887 conduce, pentru o scurtă perioadă, „Lupta Literară” iar din anul următor devine redactor la revista lui B.P. Hasdeu, „Revista Nouă” şi colaborator la „Democraţia” şi „Voinţa naţională”; din 1893, începe colaborarea cu „Literatura şi ştiinţa” lui Constantin Dobogeanu-Gherea. Alte publicaţii la care a colaborat de-a lungul timpului au fost: „Revista Literară”, „Familia”, „Românul”…

A trecut la veșnicie în 29 aprilie 1918 (Iași), fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea”...

„A pricepe tot sau a nu te sinchisi de nimic, aceasta este singura taină a vieţii.”

[1] Cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, rămâne în literatură, întîi de toate, prin Hagi-Tudose și prin trilogia dramatică moldovenească…

[2] Unul dintre cei mai mari oratori români, pe lângă opera colosală (nu atât cantitativ, cât prin frumuseţea şi stilul ei), a fost un patriot care a militat pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat: „Visul atâtor generaţii de strămoşi, de moşi şi de părinţi l-am visat şi noi, şi acum îl vedem aevea […]. Suntem un singur popor, Carpaţii ne sunt şira spinării”; „România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.”; „Patria se sprijină pe fiii ei precum coroana unui pom pe tulpina şi rădăcina lui.”; „Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Pentru ca să fie o patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminicătură a sufletelor calde adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase.”

[3] Din 1877, devine student la Facultatea de Drept… În 1882, Barbu Delavrancea trecea examenul de licență la Facultatea de Drept din București, cu teza de licență în drept Pedeapsa, natura și însușirile ei, pe care o publică în același an, semnată Barbu G. Ștefănescu (Gheorghe era bunicul dinspre partea tatălui: Gheorghe Tudorică Albu din Sohatu)... „Nu este onest acela care nu înşeală de frica legilor, ci acela care nu înşeală de respectul lor.”

[4] La 12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul a fost ales membru al Academiei Române, rostind, peste un an, alocuțiunea omagială. În ședința festivă în fața plenului – întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea a dăruit posterității discursul Din estetica poeziei populare, cu un ecou remarcabil în lumea literară (în presa timpulului erau reproduse ample fragmente, evidențiindu-se forța inedită a scriitorului de a argumenta întreaga complexitate a creației populare)… Mulțumind, cu modestie, membrilor înaltului for cultural, autorul dramei Apus de soare apreciază activitatea literară a altor colegi de generație…

[5] Lansat în politică, a ajuns – în 1899 – primar al Bucureștilor… Ca politician, s-a remarcat și prin deţinerea mai multor demnităţi: ministru al Lucrărilor Publice (29 decembrie 1910 – 27 martie 1912), ministru al Industriei şi Comerţului (din 10 iulie 1917), deputat…

[6] Tatăl, Ștefan căruță-goală, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice, devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și staroste al cărăușilor din barieră, a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împropietărit la ’64… Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa, și foamea, și năvălirile… Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia familiei Filipescu…

[7] În tovărășia tatălui, ajuns la aproape 70 de ani: Mi-aduc și acum aminte (aș fi mulțumit dacă n-ar fi decît o amintire) cum mă agățam de scurteica lui lungă și îmblănită cu mîrsă neagră și-l lingușeam și-l mîngîiam pe obraji și pe pletele-i rotunjite ca să mă ia în căruță…

[8] În clasa a II-a (1866) intrase ca elev la Școala de Băieți Nr. 4, unde îl avea învățător pe Spirache Danilescu, om luminat, urmând ca, în anul următor, să treacă la Școala Domnească, pentru clasele a III-a și a IV-a. Studiază cu învățătorii E. Becarian și Ion Vucitescu, în condițiile de rigoare ale internatului și ale școlii vechi în care se practicau pedepse aspre…

[9] Cu o bună primire din partea criticii, în revistele „Viața literară”, „România liberă”, „Familia”…

[10] Debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu Sultănică („România liberă”, 9-15 martie 1883), semnată „Argus”…

dr. Nicolae Tomescu, redactor-şef Radio Iaşi

Carol I : „(…)am păşit, fără frică şi fără şovăire, înainte pe calea dreaptă(…)” 

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 aprilie 2019, 21:22 / actualizat: 10 aprilie 2019, 12:00

Pe 10 mai 1866, Carol I a sosit în București, incognito, în urma plebiscitului[8] din 2-8 aprilie şi cu consimţământul „Parlamentului”[9] a depus jurământ[10] ca Domnitor al României. La 1 iulie 1866 era promulgată noua Constituţie a țării, care a rămas în vigoare (cu unele modificări) până în anul 1923. În 1869, s-a căsătorit cu  prinţesa Elisabeta de Wied. În perioada 1869-1876, Carol a acordat o atenţie specială înzestrării armatei române cu mijloace de luptă corespunzătoare, generalizând pregătirea genistică a trupelor române în scopul respingerii unei invazii otomane; nu insist asupra câtorva altor realizări (ale României), mai puţin cunoscute[11], din timpul domniei lui Carol I…

Apărând interesele României, a tratat[12], cu fermitate şi cu demnitate, problemele cooperării militare şi politice; Domnitorul Carol nu a acceptat ca armata română să participe la Războiul antiotoman sub comandă rusească[13]. S-a pronunţat pentru păstrarea integrităţii şi apărarea Independenţei, cu prilejul desfăşurării preliminariilor Congresului de Pace de la Berlin (din vara anului 1878). În octombrie 1883, Regele Carol I a favorizat încheierea Tratatului politico-militar secret dintre România şi Austro-Ungaria[14]. În urma celui de-al doilea război balcanic, sfârșit prin Tratatul de la București, din 1913, România obținea, de la Bulgaria, Cadrilaterul/partea de sud a Dobrogei.

La 14 martie 1881, Parlamentul l-a proclamat, în unanimitate, Rege al României; festivităţile de Încoronare[15] au avut loc pe 10 mai 1881.

Domnia lui Carol I s-a caracterizat, în general, prin stabilitate politică[16], „neamțul” cârmuind cu măsură şi cu modestie deasupra fracţiunilor şi partidelor politice; meticulos şi exact în tot ceea ce făcea, căutând să impună şi colaboratorilor săi acelaşi stil de activitate, s-a dovedit un suveran serios şi protocolar, care nu a  avut favoriţi, un militar corect şi un politician abil (cu vederi liberale)…

„Succesorul meu la tron primeşte o moştenire de care va fi mândru şi pe care el o va cârmui, am toată speranţa, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza: «Tot pentru Ţară, Nimic pentru mine»[16] (…) Mulţumesc din suflet tuturor care au lucrat cu mine şi care m-au servit cu credinţă, iert acelora care au scris şi au vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intenţiuni. Trimiţând tuturor o ultimă salutare plină de dragoste, rog ca şi generaţiile viitoare să-şi amintească, din când în când, de acela care s-a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit aşa de fericit. Pronia cerească a voit ca să sfârşesc bogata mea viaţă: am trăit şi mor cu deviza mea, care străluceşte în armele României: Nihil sine Deo !” 

[1] La solicitarea guvernului României…

[2] În calitatea căpitanului din „Regimentul 1 Dragoni din Gardă”… Avea reputaţia unui ofiţer distins, era considerat un exemplu de virtute în viaţa personală şi în viața publică…

[3] Al doilea fiu al Prinţului Carol-Anton de Hohenzollern şi al Josephinei, fiica Marelui Duce de Baden…  Familia sa avea legături de rudenie cu Napoleon al III-lea, împăratul Franţei, românii erau influenţați în cultură şi politică, recomandarea făcută de Napoleon valorase mult în ochii politicienilor români (deopotrivă, rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare)…

[4] Anterior, „şcoala de cadeţi” din Münster…

[5] Sub îndrumarea esteticianului Anton Springer…

[6] Înaintat la gradul de sublocotenent, în 1857, la cel de căpitan în 1866…

[7] Avea să repete experienţă memorabilă, între 1877-1878 şi în 1913…

[8]  Rezultatul fiind de 685.869 voturi pentru, 224 voturi contra şi 12.837 abţineri…

[9] Ca urmare a dezbaterilor Adunării Constituante, 109 deputaţi s-au pronunţat pentru alegerea principelui Carol, în vreme ce numai 6 s-au abţinut…

[10] „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păzi religiunea românilor, precum şi integritatea teritoriului ei şi a domni ca domn consituţional”(…) Totodată, în momentul depunerii jurământului în faţa Reprezentanţei Naţionale, rosteşte o frază emblematică în dezvoltarea personalităţii sale pe tronul României: „Punând picioarele pe acest pământ, am şi devenit român!”. Într-o scurtă alocuţiune, şi-a exprimat „devotamentul fără margini către noua mea patrie şi acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetăţean azi, mâine, de va fi nevoie soldat, eu voi împărtăşi cu dumneavoastră soarta cea bună ca şi cea rea”…

[11]

• 31 octombrie 1869: se inaugurase, oficial, linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv „Gara Filaret”/prima gară a Bucureștilor

• 12 noiembrie 1871: a fost inaugurată „Uzina de gaz aerian” de la Filaret
• 25 septembrie 1872: lua ființă „Gara de Nord” din Bucureşti (numită, până în anul 1888, „Gara Târgoviştii”)
• De asemenea, trebuie consemnată începerea activităţii „Atelierelor Căilor Ferate” din Bucureşti
• Pe 26 decembrie 1872 era introdus tramvaiul cu cai
• În 1875 se înfiinţa „Fabrica de ulei vegetal” din Bucureşti
• 15 decembrie 1875: şi-a început activitatea „Banca de Bucureşti” (cu capital francez)
• 16 iulie 1876: a fost creată, la Bucureşti, „Societatea Naţională de Cruce Roşie a României”
• Pe 8 iunie 1897, se punea piatra fundamentală a Palatului „Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie” (C.E.C), în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta; palatul era inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a Consiliului de Administraţie, în noul local, având loc la 15 iunie
• La 27 ianuarie 1903 a fost fondată, la Bucureşti, „Confederaţia Patronală UGIR”, propunându-şi dezvoltarea economică şi modernizarea societăţii româneşti
• La 17 ianuarie 1906, a fost promulgată prima „Lege a Brevetelor de Invenţie”; s-a înfiinţat „Biroul Brevetelor”, denumit astăzi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci; anterior, în anul 1879, România produsese prima „Lege a mărcilor”
• În 1908, s-a infiinţat „Observatorul Astronomic” cu planetariu („Observatorul Popular”)
• Sub domnia lui Carol I s-au construit, în anul 1906, 40 de spitale rurale, dintre care unele sunt în funcţiune şi astăzi
• Sub sceptrul domnitorului/regelui s-au fondat multe universităţi şi colegii naţionale (licee), care funcționează pâna în ziua de astăzi, edificii importante din patrimoniul artistic al României pe întreg cuprinsul ţării…

[12] Cu ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea, deopotrivă cu miniştrii acestuia…

[13] Pe timpul desfăşurării Războiului pentru Independenţă, a comandat „Armata de Vest” (38.000 militari români şi 52.000 militari ruşi), a coordonat operaţiile de încercuire şi nimicire a grupării comandate de Osman Paşa/la Plevna…

[14] La care au aderat Germania şi Italia… Tratatul părea soluţia momentului pentru contracararea unei eventuale ofensive a Rusiei împotriva României. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, politica externă promovată de Regele Carol I a urmărit consolidarea independenţei şi apărarea integrităţii teritoriale; România și-a dorit să rămână, cât mai mult cu putinţă, în afara unui conflict european, obiectivul lui Carol I fiind plasarea neutralităţii ţării sub protecţia „Triplei Alianţe”. La Consiliul de Coroană/Peleş, 3 august 1914/ regele a acceptat, în conformitate cu interesele ţării, adoptarea de către România a unei poziţii de neutralitate armată, a expectativei armate…

[15] În Raportul Consiliului de Miniştri se sublinia: „România, constituită în Regat, completează şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este în acord cu poziţiunea ce a dobândit ca stat independent”. Încoronarea lui Carol I (şi a soţiei sale, Elisabeta) s-a desfăşurat la Bucureşti; coroana purtată de Carol I, turnată din oţelul unui tun otoman capturat de armata română la Plevna/în noiembrie 1877, avea semnificația ,,ratificării” dreptului României ,,de a merge pe propria cale, de a căuta singură alianţe şi a hotărî ea însăşi politica” (aşa era evidenţiat într-un articol dintr-un cotidian austriac)…

[16] Cu excepțíi notabile…

În perioada mai 1866-martie 1871, s-au format 10 guverne şi au existat peste 30 de remanieri…

Radicalii defăşurau agitaţii antidinastice, pregătind (Eugeniu Carada, Constantin Ciocârlan, maiorul C. Pillat, susţinuţi de liderii radicalilor) o conspiraţie care să instaureze republica; mişcarea conspirativă trebuia să se declanşeze în noaptea de 7/8 august 1870, dar s-a decis amânarea ei pentru a se vedea rezultatul războiului franco-prusac; cu toate acestea, Alexandru Candiano-Popescu, şeful grupului de la Ploieşti, n-a acceptat propunerea de amânare – împreună cu mai mulţi susţinători, a ocupat prefectura şi telegraful, după care a organizat o întrunire populară în centrul oraşului, unde anunţa proclamarea republicii şi instaurarea unei regenţe în frunte cu Nicolae Golescu; Candiano-Popescu s-a autoproclamat prefect al judeţului Prahova; către dimineaţă, încercând să trimită mai multe telegrame, către autorităţile din străinătate, prin care era anunțată detronarea lui Carol I, acestea au fost oprite de şeful staţiei de telegraf din Predeal (a anunţat guvernul); acesta din urmă a restabilit ordinea, arestându-i pe protestatari şi pe cei bănuiţi de participare la complot: Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada, Nicolae Golescu, B.P. Hașdeu, Anastasie Stolojan ș.a.; Candiano-Popescu nu a putut organiza nicio rezistenţă, iar „conspiratorii” au fost trimişi în faţa Curţii de Juraţi de la Târgovişte; pe 17 octombrie 1870, 41 de acuzaţi au fost achitaţi…

Pe 10 martie 1871 s-a pornit o răscoală a populaţiei Capitalei împotriva sărbătoririi, cu mult fast (de către colonia germană din București), a zilei de naştere a împăratului Wilhelm; manifestanţii nu puteau tolera un asemenea afront şi s-au abătut cu pietre asupra geamurilor sălii unde se ţinea fastul, scandând în acelaşi timp lozinci antidinastice şi republicane; Carol a scos armata în stradă pentru a restabili ordinea, generând o ciocnire de forţe sângeroasă; în jurul orei 1:00, domnitorul l-a convocat pe Ion Ghica, cerându-i, pe un ton imperial, să demisioneze; totodată, i-a făcut cunoscută decizia de a convoca, înspre dimineaţă, Locotenența Domnească din 1866 – pentru a-i preda puterea. În dimineaţa zilei de 11 martie 1871, Lascăr Catargiu și Nicolae Golescu s-au prezentat la Palatul Regal (Nicolae Haralambie nu se găsea în oraş), iar Carol le-a adus la cunoştinţă hotărârea de a abdica; decizia domnitorului de a juca pe o singură carte a produs un efect psihologic – Puterile Garante nu vedeau cu ochi buni o Românie republicană, iar plecarea lui Carol ar fi dezlănţuit falimentul statului şi o stare de anarhie generală; în aceste condiţii, la insistenţele ferme ale lui Catargiu, domnitorul declara că „vrea să mai chibzuiască odată”, cerând „un guvern tare” care să sprijine legea finanţelor şi modificarea atitudinii Adunării (în repetate rânduri, aceasta îşi exprimase ostilitatea faţă de domnitor); către seară, Lascăr Catargiu devenea noul preşedinte al Consiliului de miniştri şi acţiona energic pentru împrăştierea manifestanţilor şi restabilirea ordinii.

Mişcarea antidinastică a fost înfrântă pentru multă vreme, chiar dacă opoziţia liberală a continuat să publice articole injurioase la adresa lui Carol; „Şahul” la suveran era des utilizat în lupta opoziţiei pentru obţinerea puterii, iar cetăţenii s-au obişnuit, treptat, cu astfel de practici. În general, noul context internaţional a impus şi schimbarea viziunii celor mai fervenţi antidinastici şi republicani precum fracţioniştii lui Nicolae Ionescu şi liberalii radicali conduşi de I.C. Brătianu și C.A.Rosetti; sentimentele republicane atât de puternic dezvoltate în opinia publică românească graţie activităţii liberalilor radicali şi fracţioniştilor s-au înclinat în fața raţiunii de stat; în respectivul moment istoric, forma de guvernământ monarhic-constituţională corespundea necesităţilor României, pentru limitarea decalajului (chiar a clivajului) faţă de statele din vestul Europei, consecinţă a dominaţiei otomane…

[16] Testamentul său nuanțează „nimicul” în privința averii: „(…)Recomand pe Regina Elisabeta poporului meu, sigur fiind că toţi românii vor înconjura cu dragoste şi credinţă pe preaiubita soţie. Am hotărât ca Regina Elisabeta să se folosească, cât ea va trăi, de toate veniturile moşiilor mele: Broşteni, Sinaia-Predeal şi Mănăstirea, care dau împreună o sumă de patru sute de mii lei cel puţin; în cazul că veniturile vor scădea sub suma aici indicată, atunci succesorul meu va completa ce lipseşte. Sper că apartamentele din Palatul Regal de la Bucureşti, ocupate astăzi de Regină, vor rămâne la dispoziţia Sa. Castelul Peleş îl hotărăsc ca reşedinţă de vară pentru mult iubita mea soţie. Întreţinerea acestei reşedinţe este în sarcina succesorului meu, căruia las în moştenire Castelul împreună cu întreaga moşie «Sinaia-Predeal», cu toate clădirile şi stabilimentele. Moşia mea Broşteni, din judeţul Suceava, revine asemenea viitorului Rege al României din Casa de Hohenzollern. Moşia mea Mănăstirea, din judeţul Ilfov, va deveni proprietatea strănepotului şi finului meu, Principele Carol al României, din ziua majorităţii sale; din veniturile acestei moşii însă nu se poate dispune înainte de moartea Reginei Elisabeta. Moşia mea Slobozia-Zorleni, din judeţul Tutova, cumpărată din moştenirea mea părintească, am destinat-o, printr-un act deosebit, iubitul meu nepot, Principele Carol de Hohenzollern; Orfelinatul agricol «Ferdinand» va rămânea neatins pe moşie şi întreţinut de viitorul Rege al României. Casele şi terenurile mele împrejurul Palatului Capitalei trec în posesiunea viitorului Rege al României. Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămânea pentru totdeauna şi de-a întregul în Ţară, ca proprietate a Coroanei României. Succesorul meu (Principele Ferdinand al României) va plăti din economiile mele un milion de lei ca dar din partea mea Reginei Elisabeta, care poate dispune de această sumă cum Ea va voi. Dăruiesc, asemenea, şase sute mii de lei nepoatei mele, Principesei Maria a României, rugând totodeodată ca viitoarea Regină să combată luxul, care aduce, prin cheltuieli nemăsurate, atâtea nenorociri în familii.”

dr. Nicolae Tomescu, redactor-şef Radio Iaşi

Foto imagine reprezentativă: ©Nicolae Tomescu 2013_Castelul Peleș

(VIDEO) Tescani, povestea împărtăşită cu Enescu

Publicat de Nicolae Tomescu, 8 aprilie 2019, 21:56 / actualizat: 10 aprilie 2019, 11:54

Pe urmele unor identități fabuloase, discut cu Ionel Romila, șeful secției „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, în fața clădirii cu linii clasice, elegante; perfecţiunea proporţiilor ne amintește faptul că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Dumitru Rosetti-Tescanu a deschis ușa casei sale artiștilor și intelectualilor pe care îi invita să-și petreacă vacanța, organiza serate muzicale; cărturarul și omul politic, influențat de principalele stiluri și curente arhitectonice ale vremii, a hotărât ridicarea construcţiei (anul 1880), în mijlocul unui parc dendrologic de aproximativ 4 ha…

Prin Actul de donaţie făcut de Maria Cantacuzino-Enescu, în 1947, conacul familiei trebuia să devină aşezământ cultural[4]. În 1980, a fost inaugurată „Casa Memorială Rosetti – Enescu” din incinta imobilului principal, devenită, în 1990, „Centrul de Cultură”-Tescani, apoi, din 1993, Centrul de Cultură „Rosetti Tescanu – George Enescu”. Către sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea, conacul din Tescani și-a pierdut personalitatea juridică, devenind secția „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”…

Discuţiile cu gazda noastră din Tescani nu au vrut să ocolească subiectul instrumentului atins de magia unuia dintre cei mai însemnaţi violonişti ai secolului al XX-lea; Enescu a judecat, în fel şi chip, întrepătrunderea între faţetele artei sale („Compozitorul din mine se ceartă cu violonistul… Violonistul vrea muzică (scrisă) efectiv pentru desfăşurarea virtuozităţii, în timp ce compozitorul se revoltă şi refuză să scrie, decât dacă poate să scrie aşa cum simte. Astfel, sunt silit să fac compromisuri şi să-l las să scrie muzică  pentru pian şi simfonii”); ne-am amintit şi de cartea profesorului George Manoliu, cel care propunea o analiză a gândirii interpretative a lui George Enescu, „poet şi interpret al viorii.”…

Chingile timpului ne-au contsrâns să mergem în direcţia discursului muzeal…

„Oedip”, operă simfonică la care Enescu lucrase 10 ani şi la care se gândise alţi 25, a fost încheiată la Tescani; pe prima pagină, muzicianul nota 27 aprilie 1931 iar, în loc de dedicaţie, iniţialele M.R.T. Maria Rosetti-Tescanu (aşa ceruse Maruca, „Prinţesa iubită”[5]). Până să se transforme în auto-exilat (deși sufletul său a tânjit, mereu, după România şi după sunetele ei), Enescu își purta creaţia (de fapt, trăia vârsta maturităţii creative) – preţ de câteva luni pe an – la acest conac; aleea cu plopi a parcului ar fi context de inspiraţie pentru finalul apoteotic al capodoperei des invocate, dar l-a ajutat pe Enescu să termine şi alte lucrări simfonice sau camerale, reprezentative pentru stilul de maturitate al compozitorului (Simfonia nr. 2 în La major, op. 17/1914, Cvartetul de coarde în Mi bemol major, op. 22, nr. 1/1920, Sonata pentru pian și vioară nr. 3, în la minor, în caracter popular românesc, op. 25/1926).

Știm, din teoria altora, că lucrurile obţinute cândva nu pot fi păstrate pentru totdeauna; în mod cert, trebuie să luptăm pentru a le păstra; să nu tolerăm distrugerea amintirilor… Poate că astfel ar trebui procedat cu biserica „Sfântul Gheorghe”… Construită în 1769, monument de patrimoniu de importanţă naţională, locul unde erau înmormântaţi membri ai familiei[6], unde Maria Rosetti participa[7] la slujbele de Crăciun şi de Paşti, cunoscând decăderea inexplicabilă a anilor ’30-’40 din secolul trecut, cu absida – care pare schimonosită de o pictură având subiect laic (la îndemâna comuniştilor) – şi catapeteasma dusă la biserica din sat/după ce capela a ars, refăcută în jurul anului 1984, trecând şi peste „episodul UNESCO” din 2006 (chestiunea pierderii câtorva zeci de mii de Euro[8]), biserica stă mărturie că, de cele mai multe ori, nu există jumătăţi de măsură ori cale de mijloc, iar atunci când descoperim că lucrurile nu merg în felul dorit, trebuie să schimbăm „tactica”…

Desigur, secția „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” păstrează vioara maestrului, „merăria” – reabilitată aşa cum şi-ar dori şi alte alemente ale ansamblului –, locul solitar, „sanctuarul” din mijlocul naturii, printre copaci seculari, acolo unde Enescu se retrăgea pentru a compune…

Au impresionat, de-a lungul vremii, cursurile de master / instrumente și canto, la care și-au dat concursul mari maeștri români și străini, concertele camerale, implicarea instituțiilor de cultură din țară și din străinătate, cu participări prestigioase la programele culturale ale centrului… Conacul de la Tescani deţine şi o galerie de artă care adună din operele artiştilor participanți la tabere de creaţie (Tabăra de artă plastică, inițiată de maestrul Ilie Boca), spaţii de lectură, de studiu, pentru audiţie, sala de conferinţe, deopotrivă estrada în aer liber (din parcul conacului) unde se desfăşura, anual, Festivalul „Enescu – Orfeul Moldav” (inițiat de Ovidiu Bălan)…

În iulie 1946, înainte de a părăsi România[9], George Enescu a notat şi a semnat, pe o bucată de hârtie, „Ultime dorinţe”: cerea să fie înmormântat, la Tescani, alături de cea care i-a fost soţie… Un vis (măreţ sau la îndemână?) în care prea puțini au investit energie și timp, prea mulți au renunţat, s-au lăsat doborâţi de obstacole, s-au „sabotat” singuri…

Aș vrea ca viaţa să nu ne poarte la întâmplare, să nu fim înceți la făgăduială, să ne asumăm responsabilitatea tuturor acțiunilor… Monumentele istorice reprezintă patrimoniul cultural al României; nu numai în documentarele mele, „valorează cât o mie de cuvinte”, „vorbesc” despre locuri, tradiții, semnificații istorice; monumentele ne poartă pe calea cunoașterii trecutului nostru și „conectării” acestuia cu viitorul…

Film ©Nicolae Tomescu / Societatea Română de Radiodifuziune. Studioul Teritorial Iași

Foto imagine reprezentativă ©Nicolae Tomescu din SRR_2019_imagine din „Camera Panotată” a Muzeului Tescani

[1]De la sfârșitul secolului al XIX-lea, Dumitru Rosetti-Tescanu a deschis ușa casei sale artiștilor și intelectualilor pe care îi invita să-și petreacă vacanța, organiza serate muzicale…

[2]Fiul lui Costache Rosetti Tescanu – participant la întrunirile Divanului Ad-Hoc şi devotat susţinător al marilor reforme sociale în ţările româneşti, boierul Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897), cărturar și om politic, personalitate culturală/ îndeosebi prin scrierile sale în limba franceză/, influențat de principalele stiluri și curente arhitectonice ale vremii, a hotărât ridicarea construcţiei (anul 1880), în mijlocul unui parc dendrologic de aproximativ 4 ha. Edificiul a fost înălţat pe un nivel, având o fațadă impunătoare spre est; în spate, străjuieşte puternicul zid de piatră. Datorită anumitor caracteristici ale construcției, dar și amplasamentului său, conacul a fost clasificat în categoria „micilor palate” (de Vasile Parizescu, Președintele „Asociației Colecționarilor din România”)…

[3]https://ro.wikisource.org/wiki/Amintiri_%28Rosetti%29/Capitolul_I._Despre_originile_Rosete%C8%99tilor_%C8%99i_despre_c%C3%AE%C8%9Biva_ascenden%C8%9Bi_%C8%99i_colaterali_mai_dep%C4%83rta%C8%9Bi_ai_mei

Vezi și volumul 5 al Scrierilor lui C.D. Zeletin, subintitulat „Principesa Elena Bibescu, marea pianistă, născută Kostaki Epureanu, și începuturile carierei pariziene a lui George Enescu” (despre familiile aristocrației rurale din Moldova, cu proprietățile lor, cu participarea acestora la actul Unirii din 1859)…

[4]În anul 1947, Maria Cantacuzino-Enescu a decis să doneze conacul Ministerului „Artelor”, în vederea înfiinţării unui aşezământ cultural… După 1947, proprietatea a fost devastată, biblioteca /de peste 10.000 de exemplare/ arsă, conacul jefuit și transformat în stațiune de mașini agricole/școală, în unele încăperi/ și, finalmente, în crescătorie de păsări… De abia în 1969, la „presiunea” intelectualilor din țară, dar și la insistențele urmașilor lui Enescu (cei care trăiau în Franța), conacul a fost inclus circuitului cultural, conform actului de donație; în 1970, casa a fost restaurată, fiind păstrat, în parte, mobilierul original şi pianul la care a interpretat Enescu…

[5]Maria Rosetti-Tescanu (18 iulie 1879, Bereşti-Tazlău-decembrie 1968, Geneva/Elveţia), cunoscută, mai târziu, drept Maruca Cantacuzino, a aparținut vechii familii boierești[5]; una dintre doamnele de companie ale reginei Maria; dobândea, la 18 ani, titlul de „Prințesă”; mama aviatorului Constantin Cantacuzino și bunica scriitoarei Oana Orlea, prietena intimă a filosofului Nae Ionescu, după moartea prințului Mihail G. Cantacuzino (1928); „originalitatea”, schimbările bruşte de dispoziţie, nonconformismul şocant (pe alocuri), pot fi înţelese şi prin bagajul genetic încărcat – de altfel, Enescu a internat-o (septembrie 1935) într-un sanatoriu vienez de boli nervoase; anul următor, în vară, se reîntorceau la Tescani, căsătorindu-se, la 5 decembrie 1937, după aproape trei decenii de iubire furtunoasă…

[6]Apoi, 11 Rosetteşti au fost strămutaţi în cimitirul din sat…

[7]După cum aminteşte ea însăşi, în volumul autobiografic „Umbre şi lumini”…

[8]În 2007, casa memorială din Tescani devenea secţie a Muzeului Naţional „George Enescu”; drept consecință, s-a pierdut finanțarea pentru reabilitarea conacului, aprobată de Banca Europeană de Investiții… Prin actul de donație (în aceiași termeni și cu aceeași destinație, George Enescu a donat, Statului român, Vila „Luminiș” de lângă Sinaia/proprietatea sa), Centrul trebuia să se afle sub egida Ministerului (Artei, astăzi Culturii), ceea ce s-a și făcut (din 1990); schimbarea din anul 2007 a fost contestată de Maria Ioana Cantacuzino (Oana Orlea, pe numele de scriitoare), nepoată și moștenitoarea legală a familiei Enescu….

[9]Se instaurase regimul comunist iar maestrul începuse să anticipeze dezastrul (întrucât călătorise, stătuse de vorbă cu prietenii din Occident)…

dr. Nicolae Tomescu, redactor-şef

„Ziua Internațională a animalelor fără stăpân”

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 aprilie 2019, 22:26

Marius Bodea (PNL): „Ieșenilor li se ascunde dezastrul din termoficare – Primăria a pierdut definitiv patrimoniul CET”

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 aprilie 2019, 17:09 / actualizat: 4 aprilie 2019, 9:10

Prin declarațiile sale recente, Mihai Chirica afirmă că atât Primăria, cât și lichidatorul judiciar al CET, beneficiază de două sentințe contradictorii; ca urmare, „nu există pericolul imediat pentru consumatori”… În replică, Marius Bodea atrage atenția asupra faptului că cele două sentințe nu se contrazic, iar adevărul este unul singur: „Primăria a pierdut pe toată linia”; va trebui să înapoieze zeci de milioane de euro din bugetul local, deci din banii ieșenilor, respectiv toți banii investiți din fonduri europene sau ale Băncii Europene pentru Dezvoltare (BERD) pentru modernizarea CET 1 și 2.

„Avem un caz grav de negare a realității din partea primarului Iașului, cel care dă de mai multă vreme semne că a pierdut contactul cu realitatea. Vorbim de sume colosale pe care Iașul ar putea fi obligat să le plătească și de punerea imediată în pericol a sistemului de termoficare și posibila deființare a contractului dintre municipalitate și Veolia, iar Chirica s-a gândit că cel mai inteligent lucru este să ascundă adevărul. Vine meteoritul, ne omoară pe toți, dar ni se interzice să ne uităm în sus, la meteorit, și să încercăm să ne salvăm. Ieșenii trebuie să ştie ce se întâmplă, au dreptul să fie informaţi, pentru că primarul Chirica e un simplu mandatar al intereselor ieşenilor. Dacă e incapabil să ferească de dezastre acest oraş, atunci măcar să nu mintă până în ultima clipă când s-a produs acest dezastru!“, declară deputatul PNL Marius Bodea.

În opinia lui Marius Bodea, există o serie de răspunsuri pe care municipalitatea trebuie să le dea și mai multe urmări posibile imediate ale sentinței definitive ÎCCJ:

» De ce primarul Chirica aduce în discuție pentru a deturna atenția o altă sentință a ÎCCJ, din noiembrie 2018, care nu are nicio legătură cu disputa dintre Municipiul Iași și lichidatorul judiciar al CET SA privind patrimoniul societății acum în faliment? Procesul la care face referire primarul Iașului avea drept obiect recuperarea de către lichitator de la Municipalitate a investițiilor CET SA făcute în sistemul de termoficare și dobânzile la sumele datorate. ÎCCJ a respins această cerere doar pentru că nu se stabilise încă precis cine este proprietarul utilajelor disputate. De ce să fi acordat lichidatorului judiciar (la acea vreme administrator special, dată fiind procedura anterioare de insolvență) despăgubiri pentru niște investiții în bunuri care ar fi putut aparține, așa cum s-a și întâmplat, chiar societății CET SA?

» Sentința din martie 2019 a ÎCCJ stabilește că Primăria nu are drept de proprietate asupra patrimoniului CET: centralele CET 1 și CET 2 Holboca, stații de mediu, echipamente accesorii, utilaje, mare parte din rețeaua de clădiri. În baza acestei decizii, lichidatorul CET SA poate pretinde nu doar intrarea în posesie a tuturor bunurilor din acest moment, ci și plata despăgubirilor pentru folosirea tuturor acestor bunuri în ultimii 7 ani. Cine va plăti, în cele din urmă, aceste despăgubiri?

» Primăria a făcut în ultimii ani investiții consistente din fonduri europene în sistemul de termoficare, unul care acum nu îi mai aparține. Fondurile au putut fi obținute doar pentru că acestea priveau patrimoniul public, conform liniilor de finanțare dedicate în programele Uniunii Europene. Consecința este aceea că UE va cere toți banii înapoi, pentru că aprobarea proiectelor a fost realizată pe un patrimoniu în litigiu care a fost, în cele din urmă, pierdut de către municipalitate. UE nu va accepta faptul că a investit în patrimoniul unui privat care poate acum dispune după bunul plac de aceste bunuri!

» Fondurile alocate modernizării echipamentelor de la Ministerul Dezvoltării au fost, de asemenea, destinate dezvoltării patrimoniului public. Și acestea vor trebui returnate de la bugetul local!

» Ce se întâmplă cu Veolia, care operează acum patrimoniul privat al CET SA, cu care nu are nici o formă contractuală? Cum va gestiona Primăria Iași eventuala retragere a Veolia?

Pentru ca situația gravă în care se află sistemul ieșean de termoficare să fie și mai limpede, oferim un exemplu concludent privind posibile urmări imediate:

În 2012, administratorul special al CET SA a vândut 8500 de tone de deșeuri metalice, dar vânzarea a fost blocată de către Primăria Iași în instanță. Însă parte din aceste bunuri au fost achiziționate de către firma Shine SRL, între care o turbină proaspăt modernizată cu bani de la BERD, modernizare care costase 8 milioane de euro. În ciuda vânzarii suspendate, Shine Galați a făcut un precontract de vânzare-cumpărare a acestei turbine cu un offshore înregistrat la Londra, prețul tranzacției fiind de 10 milioane de euro. Shine Galați – parte din procesul pierdut de Primărie în martie la ÎCCJ – a trimis o notificare municipalității ieșene prin care cere despăgubiri totale de 35 milioane de euro pentru că nu și-a putut valorifica bunurile. 

» Este doar un exemplu ilustrativ! Însă, înarmat cu decizia ÎCCJ, în acest moment lichidatorul judiciar al societății CET SA, societate pentru care a fost declarat falimentul, poate vinde orice bun din proprietate pentru a achita datoriile față de creditori. În final, ieșenii vor plăti o notă de plată uluitoare din cauza incompetenței, neglijenței și ascunderii sub preș a adevărului de către Mihai Chirica, într-o speță complicată care datează din vremea în care acesta a fost însărcinat de Gheorghe Nichita cu rezolvarea sa“, încheie deputatul PNL Marius Bodea…

(VIDEO) Biserica /monument istoric/ din Broşteni

Publicat de Nicolae Tomescu, 3 aprilie 2019, 10:12

Noul exemplu priveşte Bisericuţa de lemn „Sfântul Nicolae” din Broşteni (judeţul Suceava), cunoscută și drept Biserica-muzeu „Ion Creangă”…

La mijlocul secolului al XVIII-lea, locuitorii din satul Broşteni au început să ridice o bisericuţă din lemn, cu sprijinul oamenilor din Lugneni şi Neagra (localităţi vecine). Călugărul Daniil de la Voroneţ aducea cei mai buni meşteri din Bucovina acelor vremuri; împreună cu fratele său, a realizat icoanele lăcaşului de cult, confecţionate din lemn de molid; totodată, a dăruit locul pentru biserică, livadă şi cimitir; a contribuit şi cu bani pentru o parte din cărţile bisericeşti…

Construită în perioada 1760-1765, Biserica din lemn a fost folosită de credincioşii din Broşteni mai bine de un veac, până în 1865, atunci când boierul Alecu Baloş a construit un lăcaş mult mai mare, din cărămidă şi piatră; acesta a avut existenţă precară (puţin peste 50 de ani), deoarece în Primul Război Mondial soldaţii austro-ungari au găsit de cuviință să dărâme. După terminarea războiului, locuitorii din Broşteni au continuat să meargă să se roage la vechea biserică din lemn; concomitent, era ridicată o alta, mai impunătoare (sfinţită în anul 1925).

În interiorul ei, în anul 1840, boierul Alecu Baloş a înfiinţat prima şcoală de pe Valea Bistriţei Aurii, şcoală unde au învăţat, iniţial, şase elevi sub îndrumarea primului dascăl, Niculai Nanu (până în anul 1850 – a murit un an mai târziu, fiind înmormântat în curtea bisericii); învăţau și aritmetică, geografie, istorie, cinci ani la rândul, după care primeau un fel de atestat în baza căruia se puteau hirotonisi.

În 1848, Ion Creangă a învățat, preț de un an, la şcoala din Broşteni: „Am să iau nepotul cu mine şi am să-l duc la Broşteni, cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu, de la şcoala lui Baloş. Şi-ţi vedea voi ce-o scoate din băiet; că de ceilalţi băieţi ai mei, Vasile şi Gheorghe, am rămas tare mulţămit, cât au învăţat acolo… Zău, mare pomană şi-a mai făcut Alecu Baloş cu şcoala ceea a lui, cine vrea să înţeleagă; şi, Doamne, peste ce profesor înţelept şi iscusit a dat. Aşa vorbeşte de blând şi primeşte cu bunătate pe fiecare, de ţi-i mai mare dragul să te duci la el…” / „Amintiri din Copilărie”, cuvintele pe care Ion Creangă le atribuie bunicului său David Creangă din Pipirig /.

Pentru a nu se intra în „exerciţiul” de uitare postdecembristă, primăria din Broşteni trebuie să deţină ambiţia şi voinţa reuşitei unui proiect de protejare şi re-valorizare a monumentului istoric (în 1950, aici a fost înfiinţat un muzeu etnografic)…

Filă de calendar: Dimitrie Cantemir și Tratatul de la Luţk

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 aprilie 2019, 11:40 / actualizat: 2 aprilie 2019, 12:52

Conform majorităţii analizelor istorice (consemnate de Georgeta Smeu, în Dicţionar de Istoria Românilor, Bucureşti, Editura „Trei”, 1997, pp. 218-219), Tratatul de la Luţk pare să reprezinte un model de prudenţă şi abilitate diplomatică, prin care Dimitrie Cantemir urmărea „obţinerea independenţei şi integrităţii teritoriale a Moldovei”, bazându-se pe cea mai mare „putere creştină” a Răsăritului Europei. Interesele Rusiei vizau obţinerea controlului şi liberului acces către strâmtorile Bosfor şi Dardanele/cele mai importante noduri comerciale din epocă; fără niciun dubiu, comerţul pe mare, dinspre Mediterana către Marea Neagră (şi viceversa), nu se putea realiza decât străbătând strâmtorile amintite…

Țărilor române urmau să li se retrocedeze „teritoriile care au fost transformate în raiale turcești”. În primul articol, ţarul lua „sub oblăduire pe domn şi întreg poporul”. După înlăturarea stăpânirii otomane, „Moldova ar fi încetat să plătească tribut” (şi alte dări) Porţii, „s-ar fi restabilit hotarele vechi” ale țării; aceasta urma să treacă sub protectoratul Rusiei, care „garanta integritatea teritorială a principatului” şi se obliga „să nu se amestece în treburile lui interne” (nu numai pe plan politic sau legislativ, dar şi cultural-lingvistic). Tot în prima parte a tratatului erau menţionate cauzele care au dus la izbucnirea conflictului ruso-turc, se arăta faptul că domnitorul moldovean s-a aliat cu Rusia pentru a se elibera de sub dominaţia Porţii…

Tratatul conține 17 articole care stabileau relaţiile dintre Rusia şi Moldova. Prin intermediul articolului 3, în schimbul jurământului de credinţă al domnitorului moldovean, ţarul se angaja „să nu pună domn străin în Moldova”, „asigurând” domnia „ereditară” a familiei Cantemireştilor[1]; totodată, s-a prevăzut ca „toată puterea statului” să fie exercitată de domnitor, acesta având „dreptul de judecată” pe întreg cuprinsul ţării. În caz de ocupaţie, familia domnitorului avea „drept de azil” în Rusia. Totodată, graniţa dintre cele două state era stabilită pe Nistru, iar integritatea hotarelor Moldovei „asigurată”…

Prin acest tratat, Rusia se angaja să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar Moldova trebuia să se alăture Rusiei, cu oastea de care dispunea, în lupta împotriva otomanilor. Garnizoanelor ruseşti li se permitea „cantonamentul” pe teritoriul Moldovei şi al Munteniei – „doar pe timp de război”. Moşierilor ruşi li se interzicea să achiziţioneze pământuri şi să-şi strămute aici ţăranii iobagi din regiunile interne ale Imperiului Rus. Ţările Româneşti rămâneau „suverane” şi în privința politicii lor externe…

Dar, campania din 1711 a fost un eșec, armata ţaristă suferind înfrângerea de la Stănileşti; Petru I s-a văzut nevoit să capituleze, cedând unica ieşire spre Marea Neagră, cetatea Azovului şi întăriturile Taganrog-ului…

[1]Ar trebui studiat, cu şi mai multă atenţie, comportamentul lui Petru I; sosind, la Iaşi, fără ştirea lui Dimitrie Cantemir, rusul a întreprins o vizită, de unul singur, la mănăstirea  „Trei Ierarhi” (acolo unde se afla şi mitropolitul Ghedeon, oponent al intereselor domnului); când păstrătorul dreptului bisericesc i-a propus „ca să şadză în scaunul cel domnesc”, Petru I a refuzat, gest menit să dea de înţeles că alegerea definitivă a ţarului s-a făcut în favoarea lui Dimitrie Cantemir. Cauza trebuie căutată, probabil, în renunţarea domnului moldovean la revendicările sale de la sfârşitul lunii mai şi acceptarea, de către el, ca document de bază şi definitiv, a diplomei de la Luţk (conţinutul rămânea necunoscut boierilor); aceştia din urmă au cerut rediscutarea prevederilor, fiind împotriva instituirii unei domnii autoritare a lui Dimitrie Cantemir, „cu dreptul transmiterii scaunului prin moştenire”, adică de revenire la tradiţia dinastică prin instituirea dinastiei întemeiate de Cantemir /ceea ce reprezenta revendicarea principală a acestuia/ şi a servit, ca fapt hotărâtor, pentru ca domnul aflat „la ananghie” să accepte diploma de la Luţk…

Mădălina Forțu Istrati şi lumina cântecului…

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 aprilie 2019, 16:00

Mădălina Forțu Istrati, profesor de Arte Vizuale-Educație Plastică/Bârlad, absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie”-Iași, crede că este chemată de Dumnezeu pentru a (re)aduce bucurie în sufletele noastre, tot mai sărace şi mai neputincioase, printr-un cântec pe care Doina şi Ion Aldea Teodorovici l-au intonat ca pe ceva sfânt…

Cântecul nu cunoaşte oprelişti, bucură şi doare, înalţă şi tămăduieşte…

Octavian Goga: „(…)Aşa mor visele pe rând(…)”

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 martie 2019, 22:00

A părăsit mediul natal, pentru a-şi continua studiile, la vârsta de 9 ani. Nu a plecat prea departe, oraşul ales fiind Sibiu, unde va petrece opt ani[5]. Apoi, după un bacalaureat strălucit (la Braşov), îşi clădeşte drumul triumfal în inima Ungariei, la Universitatea din Budapesta[6]. Goga îşi încheie cu succes studiile şi porneşte pe drumurile politicii, poeziei[7] şi gazetăriei[8]…

Critica literară i-a fost favorabilă[9] încă de la apariția primului volum de „Poezii” (1905); Octavian Goga nu poate fi încadrat într-un anume curent literar, se poate vorbi de o prelungire a romantismului eminescian, cu rădăcini în cel pașoptist, se observă influențe sămănătoriste („ruralismul”, „întoarcerea la brazdă”, sentimentul dezrădăcinării, naționalismul, ura față de oraș)[10]; „dreptvestitorul apostol” a plătit tribut și poporanismului[11], văzând în cărturari adevărații luminători ai satelor; totodată, influența simbolistă s-a exercitat și asupra creației sale, fără a-i modifica structura…

În urma unor divergențe cu Iuliu Maniu, care îl învinuia pe Goga, fără dovezi, de relații secrete cu guvernul maghiar, Goga s-a văzut nevoit să părăsească Ardealul, pentru a se stabili în București; aici a desfășurat o activitate intensă, a pledat pentru intrarea României în război[12] (fapt petrecut în vara lui 1916, de partea Antantei); ofensiva în Transilvania i-a luat prin surprindere pe austrieci, astfel încât (inițial) a fost repurtată o serie de succese; totul avea să fie dat peste cap de înfângerea de la Turtucaia[13]; forțele Puterilor Centrale au spulberat defensiva română din zona respectivă; iată cum descria Goga evenimentul, în cuvinte a căror actualitate poate fi lăsată la dreapta judecată a fiecăruia dintre noi: „Ţară de secături, ţară minoră, / căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei./ Aici ne-au adus politicienii ordinari,/ hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti./ Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”. S-a înrolat în armata română și a luptat ca soldat, în Dobrogea[14]. La încetarea ostilităților și semnarea Păcii de la București, Goga a fost nevoit să părăsească România, plecând în Franța[15].  Pe 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia; avea să fie ales în Consiliul Dirigent…

La alegerile din noiembrie 1919, după funcția de deputat, devine și ministru al Instrucțiunii în guvernul de Uniune Națională. În 1920, a dobândit calitatea de membru al Academiei. În plan politic, părăsea Partidul Național Român (martie, anul invocat) pentru a se alătura Partidului Poporului[16] (condus de generalul Alexandru Averescu). În 1924, i-a apărut primul volum antologic de versuri, tipărit de „Cultura Națională”[17]; obține Premiul național de poezie. 1926 înseamnă și numirea lui ca ministru de Interne (30 martie 1926 -4 iunie 1927). Dacă, în 1928, îi apare piesa Meșterul Manole, cu reprezentație (un an mai devreme), în perioada 1928-1938 poetul scrie tot mai rar versuri, absorbit fiind de politică și de gazetăria momentului. După 1930, vederile sale se schimbă radical; simpatizând fascismul italian și nazismul german, a fost unul dintre liderii mișcării naționaliste românești. Pe 10 aprilie 1932, și-a fondat propria formațiune politică, Partidul Național Agrar; respectiva alcătuire nu s-a impus și, la 14 iulie 1935, fuziona cu Liga Apărării Național-Creștine, condusă de A. C. Cuza, rezultând Partidul Național Creștin (al cărui președinte a fost desemnat Octavian Goga). În 1937, la cererea regelui Carol al II-lea, Partidul Național Creștin formează guvernul prezidat de Goga (28 decembrie 1937-10 februarie 1938)[18]. Dacă, la 23 februarie 1924, Legea asupra dobândirii şi pierderii naţionalităţii române sau Legea Mârzescu introducea exigenţa prezentării de probe, dificil de furnizat pentru evreii ale căror nume nu fuseseră înscrise în listele de încetăţenire[19], odată abandonate proiectele legislative (1932) ale ministrului Justiţiei, Valer Pop, şi ale guvernului Tătărescu (1936), cu tendinţe de a revizui naturalizarea evreilor, principiul a fost introdus şi aplicat doar în timpul guvernării Goga-Cuza (începutul anului 1938), comisiiile de revizuire retrăgînd (15 septembrie 1939) cetăţenia unui număr de 225.222 evrei (36,7%).

Pe 30 martie 1938, prin decret, erau dizolvate grupările politice; Partidul Național Creștin își înceta activitatea… Octavian Goga s-a retras la castelul din Ciucea. Pe 5 mai 1938, a suferit un accident vascular cerebral și a intrat în comă. Pe 7 mai, s-a stins din viață. Regele Carol al II-lea a dispus funeralii naționale; marți, 10 mai, trenul mortuar a pornit către București; sicriul a fost așezat miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sâmbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform dorinței menționate de Goga în propriul său Testament, nu s-au rostit cuvântări; a fost înmormântat în cimitirul Bellu; ulterior, trupul a fost reînhumat la conacul din Ciucea…

[1] 20 martie stil vechi, 1 aprilie stil nou… România a adoptat, oficial, stilul nou/Calendarul Gregorian, pe baza Decretului publicat în Monitorul Oficial nr. 274 din 6 martie 1919 (p. 6 114- 6 115), astfel că 1 aprilie a devenit 14 aprilie 1919; de atunci, calendarul nou funcționează în curgerea sa firească, pe când cel vechi rămâne în urmă cu 3 zile (la fiecare 400 de ani); de aici apare diferența de 13 zile la care s-a ajuns între cele două calendare; pentru conversia datelor de naștere, de la stil vechi la stil nou (pentru persoanele născute înainte de 1919), trebuie sa se adauge 13 zile în secolul XX și 12 zile în secolul al XIX-lea…

[2] Tatăl său, preotul Iosif, şi mama sa, Aurelia (învăţătoare), au fost două exemple de cultură pentru Octavian. Acesta a mai avut trei fraţi: Victoria, Claudia şi Eugen, toţi cu talent literar moştenit de la părinţi. Victoria a devenit învăţătoare, iar Eugen a scris romanul „Cartea facerii“…

[3] „Dacă aş fi urmat în toate dispoziţiile mele numai pe tata, aş fi fost «un poet pur şi simplu», prins de o sensibilitate maladivă şi dezarmat în faţa realităţii… La Răşinari, însă, munţii au intervenit cu pedagogia lor aspră, cu bolovanii lor de voinţă şi îndrăzneală care încordau nervii şi-i învăţau religia forţei… Brodată pe fond atavic, dualitatea îndeletnicirilor mele literaro-politice se reduce, cred, la această încrucişare de temperamente deosebite care au determinat originea mea”…

[4] „De la început m-am pomenit într-un mediu ţărănesc pe care am căutat să-l pătrund dus de mână de părinţii mei cărturari. Eu n-am fost ţăran, dar am priceput păsurile satului şi m-am contopit cu toate durerile lui. Ţăranii mi s-au părut singurii oameni întregi la noi, unicul motiv de existenţă al rasei”… Satul a reprezentat o nesecată sursă de inspiraţie pentru Octavian Goga: „Am privit satul şi l-am despicat programatic, dându-mi seama că el este cel mai mare rezervor de energie naţională; am crezut de la început, prin transmisiunea strămoşilor şi părinţilor mei, în ideea de rasă; am crezut deci în sat, fiindcă satul era sinteza care reprezenta înaintea mea marele tot: neamul. Am cutreierat satul cu ochii deschişi, conştient că fac o analiză permanentă şi că fiecare clipă de contact al meu cu ţărănimea este o clipă de studiu, de interpretare, de disecare a acelui izvor de energie, care se confundă în judecata mea, cu însuşi rostul existenţei noastre. Se spune, nu fără temei, că sufletul unui neam creşte sau scade odată cu oamenii care îl reprezintă. Şi dacă oamenii nu sunt demni de moştenire, neamul se stinge în robie sau se prăbuşeşte în faţa altor culturi. Cultura noastră este satul”…

[5] Zugrăviţi de el însuşi drept groaznici…

[6] „Primul contact cu Universitatea şi cu Budapesta m-a azvârlit într-o cumplită criză morală. Vâltoarea de oraş mare mi-a angajat nervii, m-am simţit deplasat pe trotuarele ei, lectura romanelor ruseşti, paralel cu Schopenhauer şi Nietzsche m-au azvârlit în mizantropie. Satul îmi apărea de departe ca o insulă de salvare senină şi onestă. La douăzeci de ani am pus gândul că trebuie să las totul şi de mai vreau să trăiesc, să fac o operă de revenire la matcă: să mă reţărănesc. Am şi plecat acasă, unde am stat patru luni în completă singurătate, înduşmănit cu mine însumi – citind Crimă şi pedeapsă de Dostoievski şi Strigoii lui Eminescu. Cine ştie ce rezerve de sănătate rustică au triumfat atunci în mine şi m-au pornit din nou la drum?”…

[7] Într-o conferinţă ţinută cu prilejul învestirii sale ca membru al Academiei Române, Octavian Goga a mărturisit rolul important al poeziei în dezvoltarea culturală a unui popor. Ea este o vestitoare a libertăţii, a setei de expansiune intelectuală, pe care orice neam încă sănătos şi întreg o nutreşte neîncetat. De aceea, avântul României începe cu Eminescu şi Coşbuc: „S-a zis, cu drept cuvânt, că la începutul oricărei mişcări de libertate e o poezie, la începutul tuturor biruinţelor mari ale revendicărilor naţionale, un mare triumf literar. E un profund adevăr în această axiomă curentă. Literatura a fost întotdeauna o energie precursoare, în câmpul ei s-au adunat mai întâi şi au cerut cuvânt puterile latente ale unui popor, întinzând prin proporţiile lor raza de întindere a măririlor viitoare. În acest schimb, Iliada lui Homer a luminat înaintea Athenei lui Pericle, gloria lui Dante s-a ridicat ca un stâlp de foc înaintea strălucirii lui Lorenzo de Medici, orizonturile nemărginite ale lui Shakespeare au avansat cuceririle coloniale ale Angliei şi astfel, urmând o orânduială consacrată, nu este numai o întâmplare că România unită nu s-a putut îndeplini decât după ce gândul românesc s-a zbătut în avânturi înfrigurate, după ce poezia cu culmile ei eterne a săvârşit logodna, dându-ne de o parte geniul lui Eminescu, şi de alta paginile nepieritoare ale lui George Coşbuc.”

[8] Cunoscut în istoria literaturii române, în conștiința literară românească, drept „una din cele mai reprezentative voci lirice ale Ardealului”, în „imediata apropiere” a înaintașului său, George Coșbuc, Octavian Goga s-a dovedit a fi, deopotrivă, un gazetar de înaltă ținută intelectuală și un orator aproape desăvârșit, un adevărat tribun. Activitatea sa publicistică cuprinde următoarele volume: „O seamă de cuvinte” (1908), „Însemnările unui trecător (1911), „Strigăte în pustiu” (1915), „Mustul care fierbe” (1927), „Precursori” (1930), „Fragmente autobiografice” (1934). O serie de articole publicate în „Țara noastră”, „Tribuna”, ziarul „România”, apoi în volumele menționate mai sus, au fost republicate de Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1981, cu titlul „Pagini publicistice”…

[9] Nicolae Iorga, în paginile „Sămănătorului”, C. Stere și Garabet Ibrăileanu, în „Viața românească”, Ilarie Chendi, Eugen Lovinescu… Titu Maiorescu a prezentat Academiei Române raportul cu titlul „Poeziile d-lui Octavian Goga”, prin care propune acordarea „Premiului Năsturel – Herescu” pentru primul său volum. Mentorul „Junimii” susținea că „(…)patriotismul, ca element de acțiune politică, nu este materie de artă”, cu toate acestea, apreciază criticul, în cazul lui Octavian Goga, patriotismul, pornind dintr-o inimă sinceră, în afară de orice tendință politică și în certe împrejurări excepționale este „născător de poezie”… În urma unei mai atente analize a liricii lui Goga, vom constata că evoluția sa poetică nu este ascendentă, cum ar fi normal, astfel că primele două volume („Poezii”, 1905; „Ne cheamă pământul”, 1909) reprezintă punctul culminant, sunt cele mai valoroase, apoi continuă declinul, involuția, de asemenea, poezia evoluează de la obiectiv la subiectivism. A debutat în „Tribuna”, apoi a publicat în „Revista ilustrată’’, „Familia”, „Luceafărul”, revistă apărută mai întâi la Budapesta (1902), mutată apoi la Sibiu (1906), unde își publică cele patruzeci și opt de poezii din primul volum, „Sămănătorul” (o singură poezie), „Viața românească’’ și în „Țara noastră”, revista lui Octavian Goga, apărută la Brașov (1907), apoi la Cluj și la București…

[10] Dar, așa cum singur el însuși: „Am mers paralel cu această manifestare, însă pot să spun că nu am fost niciodată ceea ce se cheamă un sămănătorist, n-am fost înglobat în această mișcare literară”. Și pe bună dreptate, în poezia sa, lipsește idilismul, dimpotrivă, cântăreț al vaierului mulțimii, accentuează latura socială, după propria-i afirmație: „Eu am văzut în țăran un om chinuit al pământului, n-am putut sa-l văd în acea atmosferă în care l-a văzut Alecsandri în pastelurile sale și nici n-am putut să-l văd încadrat în acea lumină și veselie a lui Coșbuc”…

[11] Între anii 1907-1910, a scris articole în care se adresează intelectualilor ca luminători ai satelor – „Către cărturarii noștri” și „Carte”, ambele publicate în „Țara noastră” (1907); în același timp, a susținut înrolarea preoților în lupta socială și națională, a polemizat cu mai marii bisericii care considerau că preoții n-au ce căuta în politică…

[12] În articolul „Maiorescu. Un Petroniu care n-a știut să moară”/„România” (1917), după ce îi arată meritele, îl critică pentru atitudinea sa politică din perioada primei mari conflagrații (se opunea intrării României în război): „Stăpânit de ideea inacțiunii pe care o cuprindea în formula neutralității definitive a României, a sfătuit în Consiliul de Coroană, pe regele Ferdinand să nu declare război”. Un veritabil pamflet, deopotrivă cu articolul „A murit un om: Ioan Slavici”, publicat în „Tribuna” (1910); Goga s-a arătat necruțător față de scriitorul Ioan Slavici, din pricina oportunismului omului politic (se declara aderent al principiilor transfugului Vicar Mangra): „E un blestem nou”, spune Goga, „ca un bătrân, înainte de a muri să-și îngroape cinstea”. Între anii 1910-1911, Goga, situându-se în fruntea tinerilor „oțeliți”, în campania de la  „Tribuna”, luptă pentru „purificarea rândurilor mișcării naționale de trădători, șovăielnici, de elemente nesigure”. Volumul „Însemnările unui trecător” conține pamflete memorabile în care sunt „biciuiți trădătorii de neam”; spre exemplu, Slavici – pentru sentimentele sale filohabsburgice… În articolul „Trădătorii”, publicat de ziarul „România” (1917), este dezvăluit cazul unui general ajuns ocnaș (pentru trădare); în final, Goga reproduce vorbele generalului Dragalina, pronunțate înaintea biruinței de pe Jiu: „Voi fi fără milă, ascultați bine, ofițeri de orice grad și soldați, ceea ce vă spun, voi fi fără milă față de aceia care se uită înapoi, în loc să se uite înainte”…

[13] Pe atunci, localitate din Cadrilater…

[14] Scrie ciclul de versuri Război…

[15] În vară, s-a constituit – la Paris – Consiliul Național al Unității Române, forum de presiune asupra marilor puteri pentru obținerea unității statale românești…

[16] Partidului Poporului a fost chemat la guvernare de Regele Ferdinand I, la sugestia fruntașului liberal Ionel Brătianu, iar Octavian Goga a primit portofoliul Cultelor și Artelor…

[17] Cuprinzând și volumele Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără țară (1916)…

[18] Cabinet demis după 44 de zile, prin lovitura de stat a regelui…

[19] Prin intermediul legii respective, au fost „respinşi înafara cetăţii” aproximativ 100.000 de evrei, majoritatea locuitorilor din noile provincii – care renunţaseră, în cursul alipirii, la cetăţenia lor iniţială…

Dumitru Oprea: „Liceele pentru dezvoltarea antreprenoriatului”

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 14:36

„În capitolul Politici publice privind Întreprinderile Mici şi Mijlocii din programul de guvernare PSD-ALDE, una dintre măsurile propuse în vederea dezvoltării abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor este înfiinţarea, în perioada 2018-2020, a liceelor de antreprenoriat, beneficiari fiind elevii, noi generaţii de tineri antreprenori”, a declarat parlamentarul PNL.

În acest context, deputatul Dumitru Oprea a solicitat clarificări privind modul în care va fi asigurată partea practică în cadrul acestor licee, de unde și cum vor fi selectați profesorii care vor preda antreprenoriatul.

Eurodeputații decid viitorul fondurilor regionale și de coeziune

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 14:20

Regulile actualizate, care se vor aplica pentru perioada 2021-2027 Fondurilor de dezvoltare regională și de coeziune, vor acoperi toate regiunile, dar în special comunitățile mai puțin dezvoltate, zonele urbane și regiunile ultraperiferice.

Eurodeputații au fost de acord asupra folosirii unei proporții semnificative a Fondului european de dezvoltare regională, pe departe cel mai mare fond public european, în scopul creșterii inteligente și a economiei „vezi”. Textul propune ca regiunile să folosească cel puțin între 30% și 50% din fondurile alocate pentru o proiecte economice inteligente și inovatoare, și cel puțin 30% pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice și pentru sprijinul economiei circulare. Fondul de coeziune va continua să fie alocat investițiilor în infrastructurile de mediu și transport.

Mai multă atenție acordată regiunilor și orașelor
Eurodeputații sunt de părere că gestiunea fondurilor europene trebuie să țină seama de caracteristicile specifice ale regiunilor europene din punct de vedere teritorial, economic și social, acestea fiind cele care beneficiază cel mai mult de pe urma politicii de coeziune. Finanțarea europeană va fi astfel alocată la nivel regional, în funcție de produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor, și nu la nivel național, în funcție de raportul venitului național brut (practica curentă și propunerea Comisiei).

Clasificarea se va face astfel la nivel regional, ,. Mai mult, cel puțin 10% din resursele Fondului european de dezvoltare regională la nivel național vor fi alocate dezvoltării urbane durabile, față de cele 6% propuse de Comisie.

Activități neeligibile
Mai mult, eurodeputații doresc excluderea din finanțarea europeană a infrastructurii aeroportuare, a eliminării deșeurilor și a tratării deșeurilor reziduale, precum și a investițiilor în combustibilii fosili, cu câteva excepții legate de regiunile ultraperiferice și de soluții ce urmează principiile economiei circulare și ale eficienței energetice.

În urma votului, raportorul Andrea Cozzolino (S&D, Italia) a declarat: „Votul în plen de astăzi este un rezultat semnificativ, realizat cu o majoritate largă, în sprijinul unor reguli mai simple și îmbunătățite pentru mai mult de 270 de miliarde de euro alocate regiunilor în viitoarea perioadă bugetară. Am asigurat un text foarte bun pentru viitorul parlament, ca punct de plecare în negocierile care vor avea loc cu statele membre în toamnă.”

Pașii următori
Noul parlament și miniștrii UE vor începe negocierile asupra fondurilor regionale și de coeziune în această toamnă.

Parlamentul European confirmă noile limite ale emisiilor de dioxid de carbon pentru autovehicule

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 14:05

Eurodeputații și miniștrii UE au convenit asupra unui obiectiv mai strict (37.5%) de reducere a emisiilor pentru întregul parc de autoturisme noi de la nivelul Uniunii, față de obiectivul de 30% propus de Comisie. Reglementările prevăd de asemenea un obiectiv de reducere a emisiilor de dioxid de carbon de 31% pentru vehiculele utilitare ușoare până în 2030.

“Parlamentul a luptat pentru protejarea integrității mediului și pentru beneficii reale pentru cetățenii europeni în domeniul sănătății, al protecției consumatorilor și al inovației. Am finalizat această legislație în ciuda opoziției puternice din partea industriei autovehiculelor și a anumitor state membre care au refuzat să recunoască oportunitățile care rezultă dintr-un obiectiv mai ambițios,” a declarat raportorul Miriam Dalli (S&D, Malta).

Legislația a fost adoptată cu 521 de voturi pentru, 63 împotrivă și 34 de abțineri. Textul necesită adoptarea de către Consiliu înainte de publicarea în Jurnalul Oficial.

Impactul social al tranziției spre emisii reduse de carbon
Producătorii ale căror emisii medii depășesc limitele impuse vor trebui să plătească o taxă pe emisiile în exces Până în 2023, Comisia Europeană va trebui să evalueze dacă aceste taxe vor putea fi folosite pentru a finanța tranziția către o mobilitate bazată pe emisii reduse de carbon și suportul acordat dezvoltării competențelor angajaților din sectorul autovehiculelor.

Analiza ciclului de viață
Noile reglementări prevăd realizarea unor analize complete ale ciclului de viață a emisiilor la nivel european. Comisia trebuie să evalueze, până cel târziu în 2023, posibilitatea de a elabora o metodologie comună la nivelul Uniunii pentru evaluarea și raportarea consecventă a datelor privind emisiile. Dacă este cazul, vor fi propuse noi reglementări.

Background
Transporturile sunt singurul sector european care nu a înregistrat reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră din 1990. Date de la Agenția Europeană de Mediu arată că, din toate mijloacele de transport din UE, transportul rutier generează cea mai însemnată proporție de emisii de gaze cu efect de seră (72.9 % în 2016) și este responsabil de aproximativ 20% din totalul emisiilor la nivel european.

Bârlad, 31 martie-3 mai 2019: Salonul Internaţional de Artă „Mister şi Culoare”

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 13:56

Expun cinci pictori importanți, membrii U.A.P. Galați și U.A.P. Republica Moldova: artiștii Liviu Hîncu – Rep. Moldova, Jana Andreescu și Gh. Andreescu din Galați, Mihai Olteanu din Roman și, evident, inițiatorul acestui eveniment. Participanții sunt pictori consacrați, care, în decursul carierei lor, au participat la numeroase expoziții personale sau de grup găzduite de muzee și galerii de artă (din țară și din străinătate). Amintim orașele Ploiești, Plopeni, București, Iaşi, Roman, Vaslui, Sinaia, Galați, dincolo de granițe în Dubai, Cehia, Polonia, Italia.

Particularitățile SALONULUI sunt date de faptul că toate lucrările exprimă rodul participării artiștilor la tabere de creație, din anul 2018, respectiv de la Cacica, Plopeni, Cavnic, Cheile Vilișoareai – Castelul Cavalerilor din Aiud, dar și de faptul că manifestarea este găzduită în două spații/respectiv, la muzeu în sala „Vasile Palade” și Casa de Cultură a Sindicatelor „George Tutoveanu”, în sala de expoziție/.

Tematicile abordate se evidențiază prin culoare, formă și mesaj alcătuind un întreg compozițional raportat și legat strict de momentul creației.

Organizatori: Mircea Mamalaucă, profesor Nelu Simion, profesor Antonio Romeo Pălie…

Vernisajul, susținut de profesor Gh. Andreescu, are loc duminică, 31 martie 2019, ora 11:30, la sediul central al muzeului.

Expoziția este deschisă publicului până pe data de 3 mai a.c.

Ora Pământului poate aduce, în România, o economisire a energiei de peste 1 milion kilowaţi/oră

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 12:18

·         Cantitatea ar putea asigura consumul de energie electrică, timp de un an, al unei localităţi cu 2.200 de locuitori;

·         Germanii, la rândul lor, ar economisi 18,2 milioane de kWh, cam cât consumă, anual, un orăşel cu 7.000 de gospodării.

Pe 30 martie, la fel ca în lumea întreagă, în România se vor stinge luminile timp de o oră/într-un gest simbolic menit să atragă atenţia asupra nevoii tot mai stringente de protejare a mediului înconjurător. Între orele 20:30 şi 21:30 oamenii vor stinge luminile şi vor opri aparatura electrică, demonstrând că pot avea un comportament responsabil şi că astfel pot contribui, prin economia de energie realizată, la diminuarea impactului activităţilor lor de zi cu zi asupra naturii.

“Potenţialul este semnificativ, iar dacă fiecare om din România ar participa la această iniţiativă ar putea fi economisiţi peste 1,16 milioane de kilowaţi oră. Ora Pământului transmite un semnal important referitor la problema risipei de energie şi cred că e bine să fim preocupaţi de acest aspect nu doar o oră pe an, ci tot timpul”, a declarat Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România.

Economia de 1,16 milioane kilowaţi oră ar însemna, de exemplu, producţia anuală dintr-o microhidrocentrală de 133 kW putere instalată sau consumul anual al unei comunităţi de circa 2.200 de locuitori.

Pentru comparaţie, în Germania, dacă fiecare om ar participa la această iniţiativă, s-ar putea economisi aproape 18,2 milioane kWh, ceea ce este de ajuns pentru furnizarea de energie electrică necesară unui orăşel de 7.000 de gospodării timp de un an întreg.

La o zi după Ora Pământului, România va da ceasurile înainte, ca şi Germania de altfel, pentru a trece la ora de vară. Ideea a fost aceea de a profita mai mult de lumina zilei, dar această schimbare de oră nu aduce cu sine economii măsurabile la energie. E adevărat că nu mai este nevoie de atât de multă lumină electrică în timpul serilor de vară, însă se consumă mai mult pentru activităţile recreative din fiecare seară.

Aşa că oricine doreşte cu adevărat să economisească energie ar trebui să îşi înlocuiască aparatura ineficientă din punct de vedere energetic sau, exact ca în timpul Orei Pământului, să mai închidă, când şi când, câte o oră, aparatura electrică. Sunt multe lucruri, în aparenţă mărunte, dar care ne ajută să economisim energie şi asta se va reflecta în factură. Încărcătoarele lăsate în priză consumă energie chiar dacă nu ne încărcăm telefonul, la fel şi aparatele electrocasnice lăsate în stand by. Şi fiindcă un sfert din consumul de curent din gospodărie este dat de funcţionarea frigiderului, iar 10% de maşina de spălat, putem reduce costurile folosind aparatură electrocasnică de clasă energetică superioară.

Mai multe sfaturi utile pentru a vă reduce consumul de electricitate dar şi cel de gaz şi apă găsiţi aici: https://www.eon-energie-romania.ro/clienti-casnici/informatii-utile/masuri-eficienta-energetica

„Autostrada electrică” îşi continuă extinderea în România, cu două noi staţii de încărcare, la Suceava şi la Roman

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 12:07

cu două noi staţii de încărcare, la Suceava şi la Roman

• Cele două staţii de încărcare a maşinilor electrice se alătură celorlate cinci deja puse în funcţiune, de către E.ON, în localităţile Iaşi, Târgu Frumos şi Cristeşti (judeţul Iași), respectiv Tașca (judeţul Neamţ) şi Adjud (judeţul Vrancea);
• Cele mai multe încărcări au fost înregistrate la staţia din municipiul Iaşi, devenită funcţională în urmă cu o lună;
• Până în anul 2020, prin proiectul NEXT-E, în România vor fi instalate 40 de staţii de încărcare rapidă, dintre care 19 de către E.ON, iar 21 de către MOL România;

În timpul conferinţei TEN-T & CEF (Bucureşti, 28 martie 2019), era anunţat faptul că două noi staţii de încărcare rapidă a autovehiculelor electrice au fost puse în funcţiune la Suceava şi Roman de către E.ON Energie România, numărul unităţilor funcţionale instalate de companie ajungând astfel la şapte. Iniţiativa face parte din proiectul NEXT-E, cofinanţat din fonduri europene, prin intermediul programului  Connecting Europe Facility (CEF,) prin care E.ON Energie România şi-a propus să instaleze, în total, 19 unităţi de încărcare rapidă a autovehiculelor, alte 21 urmând să fie instalate de către MOL, unul dintre partenerii din acest proiect.

„NEXT-E este un proiect important al programului Connecting Europe Facility (CEF), care va contribui în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor TEN-T de a sprijini construirea infrasctructurii de transport pentru combustibili alternativi din Uniunea Europeana. Ne bucurăm de faptul că proiectul a fost prezentat şi astăzi, la Bucureşti, în cadrul conferinţei TEN-T de anul acesta” a declarat Herald Ruijters, Director, DG MOVE, Directorate B – Investment, Innovative & Sustainable Transport, European Commission.

Pusă în funcţiune cu doar o lună în urmă, staţia de încărcare de la Iaşi a înregistrat cel mai mare număr de încărcări (41), fiind urmată de cea de la Adjud (27) şi Târgu Frumos (21).

Cele două staţii de încărcare de la Suceava şi Roman au o putere maximă de 93 kW. Astfel, timpul mediu de încărcare a unei maşini electrice va fi de aproximativ 40 de minute pentru 80% din baterie. În fiecare locaţie este instalată câte o staţie de tip fast charge 2×50 kW (curent continuu) + 1×43 kW (curent alternativ). De asemenea, fiecare staţie are minimum 2 locuri de parcare. Până la sfârşitul anului viitor, E.ON îşi propune să implementeze proiectul pe ruta Iaşi – Gheorghieni – Tg. Mureş, care va deveni astfel o “autostradă electrică” de care vor putea beneficia toţi posesorii de autovehicule prietenoase cu mediul având asigurată infrastructura de încărcare pe întreg traseul. O altă “autostradă electrică”, care va lega municipiul Iaşi de Bucuresti, se află în plină dezvoltare.

Reţeaua pan-europeană NEXT-E va include 6 ţări diferite, iar 40 de staţii de încărcare electrică din totalul de 252 din proiectul NEXT-E vor fi instalate în România şi amplasate pe rutele: Suceava-Bacău-Călărași, Constanţa-Bucureşti-Timişoara şi Iaşi-Tîrgu Mureş – Alba Iulia. Prin această inițiativă, infrastructura de stații de încărcare pentru autovehicule electrice aferentă coridoarelor rutiere strategice europene (TEN-T) se va completa cu infrastructura de stații de încărcare pentru autovehicule electrice din România, facilitând transportul rutier cu emisii reduse de CO₂ şi impact redus asupra mediului.

Staţiile vor fi integrate într-un sistem de monitorizare şi gestionare a sesiunilor de încărcare. Acest sistem asigură supravegherea non-stop a respectivei unităţi şi are posibilitatea de a rezolva de la distanţă eventualele incidente apărute în timpul încărcărilor. În plus, eventualele probleme apărute la staţiile de încărcare vor putea fi semnalate telefonic 24/7 la un call center al E.ON.

Proiectul NEXT-E este reprezentat în cadrul “TEN-T & CEF Conference” ce are loc la Bucureşti, la Palatul Parlamentului, prin expoziţii indoor şi outdoor, precum şi prin expunerea de maşini electrice şi staţii de încărcare electrică.

Despre NEXT-E

În luna iulie 2017, proiectul NEXT-E a fost selectat de Comisia Europeană pentru cofinanţare prin intermediul programului Connecting Europe Facility (CEF). Consorţiul NEXT-E va primi 18,84 milioane euro în vederea implementării proiectului, aceasta fiind cea mai mare finanţare CEF acordată unui proiect privind vehiculele electrice. În cadrul acestuia, vor fi instalate, până în anul 2020, un număr de 222 de staţii de încărcare rapidă multi-standard (50 kW) şi 30 de staţii de încărcare ultra-rapidă (150-350 kW) de-a lungul principalelor coridoare europene de transport şi a reţelei trans-europene de transport (TEN-T). Ca o premieră absolută, călătoria pe distanţe lungi, bazată 100% pe electricitate, va fi posibilă în şase state membre, cu legături către ţările vecine.

Consorţiul este format din companiile din cadrul Grupului E.ON (Zapadoslovenská energetika in Slovakia, E.ON Czech Republic, E.ON Hungary, E.ON Romania), Grupului MOL (filialele din cele şase ţări participante), Hrvatska elektroprivreda din Croaţia, PETROL (în Slovenia şi Croaţia), precum şi Nissan şi BMW.

Reţeaua dezvoltată de acest consorţiu are ca scop crearea unei infrastructuri în Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Croaţia şi România. Foarte important, această reţea va fi conectată cu reţeaua de staţii de încărcare electrice din Europa de Vest, datorită coordonării cu alte proiecte finanţate prin intermediul CEF.

Conferinţa „Călătoria spre LUMEA DE APOI”/Bârlad, 30 martie 2019

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 11:53

Comportamentul grupului social faţă de un membru al său defunct s-a constituit în timp prin acumularea anumitor uzanţe, devenite cu timpul reguli, mai mult sau mai puţin stricte.

Dintotdeauna omul și-a pus întrebări legate de moarte. Inițial s-a crezut că doar omul evoluat e capabil să-și pună astfel de probleme, dar scrieri precum cele provenite din antichitate au demonstrat că a existat un puternic cult al morții, mai bine spus un cult al vieții de după moarte, încă din preistorie.

Cercetările moderne, începând cu secolul al XIX-lea, au scos la iveală vestigii ale unor necropole preistorice, care atestă prezența acestui cult și în neolitic, mai precis în neoliticul timpuriu.

Credintele religioase erau legate în preistorie de zeități ce ofereau protecție familiei, pământurilor și recoltelor agricole, ce aduceau vânat bogat, vreme prielnică etc. În principal asupra acestor chestiuni se aplecă omul preistoric, dar el nu lasă la o parte moartea, țesând în jurul ei un adevarăt cult, ridicându-se astfel o nouă credință, aceea a vieții de după moarte.

Dar nu numai arheologic putem căuta dovezi, ci și urmărind lumea satului, care și-a păstrat trăsăturile esențiale de-a lungul mileniilor, ca o moștenire pentru posteritate. Superstițiile de astăzi, temerile omului simplu, nu sunt o invenție proprie mileniului în care trăim, ci vin din negurile timpului, din clipele în care pentru prima dată omul s-a întrebat, s-a mirat, s-a speriat și s-a minunat de ceea ce îl înconjoară.

Invitatatul special este dr. Adela Kovács de la Muzeul Județean Botoșani.

Organizator: muzeograf Mircea Oancă

Conferința are loc sâmbătă, 30 martie 2019, ora 11⁰⁰, la sediul central al muzeului din str. Vasile Pârvan, nr. 1.

„Ora Pământului”/Bârlad, 30 martie 2019

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 11:40

„Earth Hour” a primit consacrarea în 2007, atunci când peste 2,2 milioane de oameni și 2.000 de sedii de companii din Sydney-Australia au stins luminile pentru o oră, din nevoia de a atrage atenția, la nivel global, asupra problemei schimbărilor climatice. De atunci, oameni din peste 7.000 de orașe din mai mult de 180 de țări s-au alăturat acestei mișcări de mediu.

„Ora Pământului” se sărbătoreşte în România din anul 2009; din anul 2013 şi municipiul Bârlad se alătură manifestării, prin iniţiativa echipei de la Observatorul Astronomic al Muzeului „Vasile Pârvan„. Cu prilejul evenimentului global „Ora Pământului”, instituţia menţionată organizează observaţii astronomice în stradă. Primăria Municipiului Bârlad susţine activitatea, solicitând oprirea iluminatului public în data de 30 martie 2019, intervalul orar 20:30-21:30.

Observaţiile astronomice din stradă se desfăşoară sâmbătă 30 martie 2019, între orele 20:30 şi 21:30, în zona parcului „Victor Ion Popa” (la strada principală).

În cazul în care condiţiile meteo nu vor fi favorabile, activitatea este mutată la sediul Observatorului Astronomic (str. Republicii nr. 235), cu o prezentare despre impactul activităţilor umane asupra mediului înconjurător.

Site-ul oficial al campaniei în România: www.ora-pamantului.ro.

Simona Halep vs Karolina Plíšková 5-7; 0-5 (meci întrerupt din cauza ploii)

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 martie 2019, 06:06 / actualizat: 29 martie 2019, 15:55

„Am fost dominată de negativism, dar am fost capabilă să opresc această tendinţă şi apoi a fost mult mai bine, m-am concentrat asupra jocului şi lucrurile s-au îndreptat. Oricum, în ce priveşte negativismul, am făcut mari progrese. În ultimii doi ani, n-am pierdut prea multe partide din această cauză, ci doar pentru că n-am jucat destul de bine. Aşa că partea mentală e în regulă acum, cel puţin asta simt“ (se confesa Halep, după ieșirile nervoase din meciul cu Qiang Wang)…

„Simona îmi citește foarte bine jocul, iar serviciul meu nu este atât de eficient în fața ei” (declara Plíšková înaintea meciului din această dimineață)…

7-2 /pentru Simona Halep/ era scorul în privința meciurilor directe… Cea mai recentă partidă se disputase/februarie 2019/ în „Fed Cup”, la Ostrava; românca s-a impus cu 6-4; 5-7; 6-4… Pe „hard”, Simona nu pierduse niciun set împotriva jucătoarei din Cehia și o conducea cu un zdrobitor 5-0…

Însă, pe „hard-ul” din Miami, Karolina Plíšková a demonstrat că îşi poate folosi, eficient, atuurile (puține la număr) – îndeosebi serviciul și lovitura de dreapta; timpul şi energia au fost „cheltuite” pentru strategia de odinioară a Simonei (hărțuire din spatele terenului, plimbarea adversarei, apoi procedeul câștigător; jocul favoritei noastre a funcționat până la 3-2, 4-3 și 5-3 în primul set); cehoaica nu s-a lăsat distrasă de lucruri lipsite de importanţă, toate eforturile ei au fost canalizate către scopul pe care îl avea de atins, spre lucrurile care contau cu adevărat (emoţiile joacă un rol esențial în comportament şi trebuie avut grijă să existe un echilibru între acestea şi raţiune, logică, pentru a putea lua mereu cele mai bune decizii); nu s-a lăsat descurajată de gânduri negative, pesimiste (spre deosebire de privirea pierdută a Simonei); şi-a analizat progresul făcut în direcţia dorită, s-a gândit bine ce anume a reuşit, ce face bine, ce ar trebui să schimbe pentru a se descurca şi mai bine, a meditat asupra greşelilor făcute, a căutat să se dezvolte și a câștigat 9 game-uri la rând…

Iată statistica (favorabilă Karolinei Plíšková), mai edificatoare decât orice comentariu emoțional

*

Ashleigh Barty și-a asigurat calificarea în finală, după ce a trecut de Anett Kontaveit, scor 6-3; 6-3…

*

Dacă ar fi învins, Simona Halep ar fi urcat *de luni, 1 aprilie 2019*, pe primul loc în clasamentul WTA

Simona Halep vs Qiang Wang 6-4; 7-5

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 20:47 / actualizat: 28 martie 2019, 11:57

Al doilea set începea așa cum ne doream (1-0) /printr-un break, dar au urmat momente de dramatism… S-a văzut de ce Qiang Wang (27 de ani) ocupă cea mai bună „poziţie” WTA din carieră / locul 18 /, performanţă care îi stă la îndemână începând cu ianuarie a.c.; chinezoaica a făcut 5-1… De aici, Simona Halep s-a conformat convingerilor sale, pregătită fiind pentru orice minge surprinzătoare, mai mult, și-a convertit experiența într-o dorință arzătoare de a obține calificarea, a obținut șase game-uri consecutive (21 din ultimele 25 de „schimburi”)…

*

Petra Kvitova /nr. 2 WTA/ a fost eliminată de jucătoarea Ashleigh Barty (Australia)/ nr. 11 WTA; cea calificată pentru prima oară în semifinalele „Miami Open” a învins cu 7-6; 3-6; 6-2…

Anett Kontaveit (din Estonia)/ a fost la „un pas” de a pierde (scorul era 3-6; 6-2; 1-4 şi 3-5 în „decisiv”) în faţa uneia dintre cele mai creative jucătoare din circuit, taiwaneza Su-Wei Hsieh, dar, câştigând ultimul set cu 7-5, şi-a obţinut locul în primele patru…

Drept consecință, prima semifinală este Ashleigh Barty vs Anett Kontaveit…

K. Plíšková vs M. Vondroušová, scor 6-3; 6-4, a fost meciul de mare interes în privința adversarei din semifinale a Simonei Halep…

Dumitru Oprea: „ANAF-ul face eforturi mari pentru a obține neîncrederea contribuabilului”

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 13:28

„În plină revoluție digitală, plătitorii de taxe și contabilii autorizați se luptă de ani și ani cu bătaia de joc a ANAF-ului față de timpul și munca lor. În lipsă de soluții viabile, guvernanții prelungesc termene, dau peste cap tot calendarul fiscal și creează haos. Timpul irosit se traduce, automat, în bani pierduți pentru bugetul de stat. Prin urmare, România nu colectează suficiente taxe și impozite nu doar din cauza evazioniștilor de profesie, ci şi a incompetenței ANAF. În plus, cu sutele de modificări aduse anual Codului Fiscal, nici un sistem informatic din lume nu ar putea ține pasul! Cum să ai un portal performant dacă nici funcționarii ANAF nu știu ce formulare vor folosi luna următoare, totul fiind la „inspirația de moment” a celor care conduc Ministerul de Finanțe?

Cu banii investiți până acum în infrastructura informatică s-ar fi putut construi un sistem care să rivalizeze cu cel al unor state mult mai dezvoltate. Aşadar, nu alocările bugetare au lipsit, ci proiectele duse la bun sfârșit! Şi iată cum țara în care sectorul IT crește de la un an la altul are un ANAF cu probleme informatice de lumea a treia!

O relație de încredere dintre stat și cetățean pornește de la cele mai mici detalii și abia mai apoi se fundamentează pe programe de guvernare, dar nu ca ale coaliției PSD-ALDE! Oamenii îşi vor plăti taxele și impozitele în măsura în care vor vedea că banii lor se întorc sub formă de servicii de calitate și investiții importante în infrastructură. Din nefericire, situația actuală nu face decât să ducă la minimul istoric încrederea cetățeanului în stat!”

Comunicat de presă „Delgaz Grid”

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 12:24

Comunicat

„Delgaz Grid este distribuitorul licențiat de gaze naturale în 20 de judeţe din partea de nord a României (Cluj, Bistrița-Năsăud, Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Timiș, Arad, Bihor, Caraș-Severin, Hunedoara, Mureș, Sibiu, Alba, Harghita, Iași, Botoșani, Vaslui, Suceava, Neamț şi Bacău) şi de energie electrică în 6 judeţe din Moldova (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui). În această calitate, compania are obligaţia legală de a realiza în zona de responsabilitate, citirea contoarelor de gaz şi electricitate.

Datele colectate în urma citirii contoarelor sunt transmise de către Delgaz Grid furnizorilor de gaz sau electricitate pentru care au optat consumatorii. Aceste date stau la baza emiterii de către furnizori a facturilor reprezentând contravaloarea cantităţii de energie consumată. În cazul consumatorilor casnici citirea contoarelor de gaz (în jumătatea de nord a ţării)  şi a celor electricitate (în zona Moldovei) se face o dată la 3 luni şi este obligatorie şi pentru consumatorii care au optat pentru sistemul de autocitire.

Întrucât citirea contoarelor este obligatorie, potrivit reglementărilor legale în vigoare, şi totodată stă la baza procesului de facturare, adresăm rugămintea tuturor consumatorilor de gaz şi electricitate din aria noastră de responsabilitate să permită accesul la contoare a reprezentanţilor firmei MSC Operaţional SA, desemnată de către Delgaz Grid să execute aceste operaţiuni.

Angajaţii acestei companii pot fi recunoscuţi după brandul EPlus care se regăseşte pe legitimaţiile de serviciu, precum şi pe îmbrăcămintea pe care aceştia o poartă în timpul programului de lucru.

În cazul în care consumatorii nu sunt acasă în ziua anunţată de firma MSC Operaţional SA pentru citirea contoarelor, această operaţiune este reprogramată pentru o altă dată ce va fi adusă la cunoştinţa acestora.

Compania solicită consumatorilor ca în condiţiile în care sesizează neconformităţi în modul de prezentare a persoanelor care se ocupă de citirea contoarelor, să le sesizeze la numerele de telefon Delgaz Grid : 0800.800.900; 0800.800.366, pentru a evita interacţiunea cu falşi cititori.

Compania Delgaz Grid mulţumeşte tuturor consumatorilor din aria de activitate pentru susţinerea acordată în derularea procesul de citire a contoarelor de gaz şi electricitate.”

„Delgaz Grid, companie din cadrul Grupului german E.ON, operează o reţea de gaze naturale în lungime de peste 21.000 km în 20 de judeţe din partea de Nord a României, respectiv o reţea de electricitate de peste 80.000 km în şase judeţe din Moldova. De la intrarea pe piaţa locală, în anul 2005, grupul E.ON a investit circa 1,6 miliarde de euro în principal pentru modernizarea reţelelor de gaze şi electricitate şi a virat către stat impozite şi taxe de peste 2 miliarde de euro.”

Parlamentul European susține propunerea privind renunțarea la schimbarea orei de vară din 2021

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 12:00

Țările europene care decid să mențină permanent ora de vară vor efectua ultima schimbare în acest sens în ultima duminică din martie a anului 2021. Cele care preferă să rămână la ora standard (ora de iarnă) își vor putea schimba ora pentru ultima dată în ultima duminică din octombrie 2021. Acestea sunt principalele prevederi ale proiectului de lege adoptat de eurodeputați cu 410 voturi pentru, 192 împotrivă și 51 de abțineri.

Parlamentul susține astfel propunerea Comisiei de renunțare la schimbarea sezonieră a orei, însă au votat pentru amânarea intrării în vigoare pentru 2021 în loc de 2019.

Protecția pieței unice
Eurodeputații doresc, de asemenea, ca statele membre să se coordoneze în așa fel încât să nu existe impact negativ asupra pieței unice ca urmare a deciziilor de aplicare a orei de vară sau de iarnă pe teritoriul UE.

Dacă va observa că deciziile privind ora pot afecta în mod semnificativ sau permanent funcționarea în bune condiții a pieței unice, Comisia va putea introduce o propunere de amânare a intrării in vigoare a directivei cu maximum 12 luni.

Pașii următori 
Textul adoptat reprezintă poziția Parlamentului pentru negocierile cu miniștrii UE în vederea adoptării formei finale a normelor propuse.

Background
Ca răspuns la inițiative cetățenești, în februarie 2018 Parlamentul a cerut Comisiei să evalueze directiva privind schimbarea sezonieră a orei și să facă propuneri de modificare a acesteia dacă este cazul. În urma acestei evaluări, care a strâns 4.6 milioane de răspunsuri, dintre care 84% s-au pronunțat în favoarea renunțării la schimbările orare, Comisia a făcut propunerea care trebuie acum aprobată de Parlament și Consiliu.

În 1980 a existat o primă înțelegere de coordonare a schimbării orei pe teritoriul UE, în vederea asigurării unei abordări armonizate pe piața unică. În prezent, directiva privind dispozițiile referitoare la orarul de vară prevede ca statele membre ale UE să treacă la ora de vară în ultima duminică din martie și înapoi la ora standard în ultima duminică din octombrie.

Parlamentul European aprobă noi reguli privind drepturile de autor în mediul digital

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 11:47

Eurodeputații au adoptat directiva în sesiunea plenară cu 348 voturi pentru, 274 împotrivă și 36 abțineri. Acest vot marchează finalul procesului legislativ pentru Parlamentul European, început în anul 2016. Statele membre vor trebui acum să aprobe decizia în următoarele săptămâni. Dacă statele membre vor accepta textul propus de Parlament, acesta va intra în vigoare în urma publicării în Jurnalul Oficial, iar statele membre vor avea 2 ani pentru a transpune directiva la nivel național.

Directiva vizează să asigure aplicarea legislației privind drepturile de autor de lungă durată și în cazul mediului digital. YouTube, Facebook și Google News sunt câteva din companiile de internet care vor fi cel mai mult afectate de noua legislație.

Directiva dorește de asemenea să asigure faptul că internetul va rămâne un spațiu de libertate a expresiei.

O conferință de presă cu raportorul Axel Voss și eurodeputații Helga Trupel și Sajjad Karim va avea loc la ora 15.00 (16.00 ora României) și poate fi urmărită aici.

Giganții tehnologiei, obligați să împartă veniturile cu artiștii și jurnaliștii
Directiva va consolida șansele deținătorilor de drepturi, în special muzicieni, artiști interpreți și scenariști („creatori”), ca și ale editorilor de presă, de a negocia acorduri mai bune privind plata pentru utilizarea lucrărilor lor atunci când sunt încărcate pe platformele de internet. În practică, platformele de internet devin responsabile în mod direct pentru conținutul încărcat pe site-urile lor, iar editorii de știri vor primi automat dreptul de a negocia înțelegeri în numele jurnaliștilor lor pentru articolele utilizate de către agregatorii de știri.

Garantarea libertății de expresie
Numeroase prevederi sunt create în mod special pentru a asigura faptul că internetul va rămâne un spațiu de libertate a expresiei.

Fragmente din articolele de știri pot fi în continuare partajate ca până acum, întrucât acestea sunt în mod explicit excluse din scopul directivei. Pe de altă parte, directiva conține totuși și prevederi care să prevină abuzurile agregatorilor de știri. “Fragmentul” poate să apară deci în fluxul de informații al Google News, de exemplu, sau atunci când un articol e partajat pe Facebook, cu condiția să fie “foarte scurt”.

Încărcarea de lucrări protejate în scopuri precum citarea, critica, recenzia, caricatura, parodierea sau pastișele sunt protejate și mai mult decât până acum, asigurând că meme-urile și GIF-urile vor fi disponibile și pot fi partajate pe platformele de internet.

Multe platforme online nu vor fi afectate
Textul precizează de asemenea că încărcarea de opere în enciclopediile online în scopuri non comerciale, precum Wikipedia, sau platformele de software cu sursă deschisă, precum GitHub, sunt automat excluse din scopul legislației. Platformele nou-înființate vor fi obiectul unor obligații mai reduse decât cele deja existente.

Drepturi de negociere consolidate pentru autori și artiști interpreți
Autorii și artiștii interpreți vor putea să ceară plata unei remunerații suplimentare de la exploatatorul drepturilor lor atunci când suma stabilită inițial este disproporționat de mică în comparație cu beneficiile avute din distribuția lucrărilor lor.

Sprijin pentru cercetarea de vârf și conservarea patrimoniului
Directiva dorește de asemenea să faciliteze folosirea materialelor cu drept de autor în scopul cercetării efectuate prin intermediul prelucrării de text și date, eliminându-se astfel un dezavantaj competitiv important cu care se confruntă în prezent cercetătorii. Se stipulează faptul că restricțiile cauzate de drepturile de autor nu se aplică conținutului utilizat în scop educațional sau pentru ilustrare.

Nu în ultimul rând, directiva permite de asemenea folosirea gratuită a materialelor cu drept de autor în scopul conservării patrimoniului cultural. Operele aflate în afara circuitului comercial pot fi folosite atunci când nu există un organism de gestiune colectivă care să poată emite licențe.

Cum schimbă această directivă status quo-ul
În prezent, companiile de internet nu sunt interesate să semneze acorduri de licență cu deținătorii de drepturi, deoarece ei nu se consideră responsabili pentru conținutul pe care îl încarcă utilizatorii. Ei sunt obligați doar să retragă conținut care încalcă drepturile de autor atunci când un deținător de drepturi le cere acest lucru. Totuși, această procedură e dificilă și nu garantează venituri corecte pentru deținătorii de drepturi. Companiile de internet sunt acum responsabile, ceea ce va crește șansele deținătorilor de drepturi (în special muzicieni, artiști interpreți, cât și editorii de presă și jurnaliștii) de a obține acorduri corecte de licență și, prin urmare, o remunerație corectă pentru utilizarea lucrărilor lor în mediul digital.

Raportorul Axel Voss (EPP, Germania) a declarat:

“Această directivă este un pas important pentru a corecta o situație care a permis câtorva companii să câștige sume imense de bani, fără a remunera în mod corect mii de artiști și jurnaliști pentru munca lor.

În același timp, textul adoptat conține numeroase prevederi care vor garanta că internetul rămâne un spațiu de liberă exprimare. Aceste prevederi nu erau necesare în sine, deoarece ele nu vor crea noi drepturi pentru deținătorii de drepturi. Cu toate acestea, am ținut cont de îngrijorările exprimate și am decis să acordăm o dublă garanție pentru libertatea de expresie. Meme-urile, GIF-urile, fragmentele sunt acum mai protejate ca oricând.

Sunt de asemenea bucuros că textul acordului de azi acordă o atenție specială start-up-urilor. Companiile lider de mâine sunt start-up-urile de azi și diversitatea depinde de numărul de companii inovative, dinamice, tinere.

Este o directivă care protejează viața oamenilor, democrația, prin protejarea unui peisaj media divers, consolidează libertatea de expresie și încurajează noile companii și dezvoltarea tehnologică. Acest acord pregătește internetul viitorului, un spațiu de care să poată profita oricine, nu numai câțiva mai puternici.”

Infracțiunile fiscale: deputații PE cer o gardă financiară europeană și o unitate de informații financiare

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 11:41

Citate
Președintele comisiei speciale Petr Ježek (ALDE, Cehia) a declarat: „Statele membre nu fac destul, iar în UE, Consiliul este veriga slabă. Fără voință politică nu poate exista progres. Europenii merită mai mult.”

Co-raportorul Luděk Niedermayer (EPP, Cehia) a declarat: „Interconexiunile în creștere dintre economiile noastre, precum și procesul de digitalizare, trebuie adresate în mod sistematic pentru că au un impact asupra fiscalității. Pe de altă parte, multe domenii ale fiscalității trebuie să rămână o prerogativă a statelor membre, iar plătitorii de taxe nu trebuie să se confrunte cu birocrație suplimentară.”

Co-raportorul Jeppe Kofod (S&D, Danemarca) a declarat: „Acest raport este rezultatul celei mai complexe activități realizate vreodată de către Parlamentul European în domeniul evaziunii fiscale și evitării obligațiilor fiscale. Avem nevoie de un nivel minim al impozitului pe profit în UE, eliminarea competiției fiscale și îngreunarea posibilităților de a introduce „bani murdari” în uniune.”

Background
Comisia specială a fost înființată la 1 martie 2018, în urma dezvăluirilor continue din ultimii cinci ani (cazurile Luxleaks, Panama papers, Paradise papers și Football leaks).

Raportul adoptat încheie mandatul de un an al comisiei, care a organizat 18 audieri pe diverse teme de interes, 10 schimburi de opinii cu miniștri de finanțe și comisari europeni, și 4 misiuni de informare (în Statele Unite, Insula Man, Danemarca și Estonia, și Letonia).

PE face piața europeană a energiei electrice mai curată și pe înțelesul consumatorilor

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 11:32

O ofertă mai bună pentru consumatori
Consumatorii vor beneficia semnificativ în urma noilor reglementări – ei vor avea astfel acces la contoare inteligente, prețuri dinamice și opțiunea schimbării gratuite a furnizorului în termen de cel mult trei săptămâni (și 24 de ore cel târziu în 2026).

Sărăcia energetică și reglementarea prețurilor
Statele membre vor putea reglementa în continuare, în condiții stricte, prețurile pe o perioadă determinată pentru a sprijini gospodăriile sărace sau vulnerabile din punct de vedere energetic. Totuși, sistemele de securitate socială trebuie să asigure mijloacele principale de combatere a sărăciei energetice.

Creșterea fluxului transfrontalier de electricitate
Unul dintre principalele obiective ale noilor reglementări este ca cel puțin 70% din capacitatea comercială să poată trece granițele în mod liber, facilitând astfel schimburile transfrontaliere de electricitate din surse regenerabile, în vederea atingerii obiectivului de 32% regenerabile până în anul 2030.

Eliminarea treptată a ajutorul de stat pentru combustibili fosili
Normele UE permit în prezent autorităților naționale să plătească centralele electrice pe cărbune pentru a fi în regim de așteptare pentru o perioadă limitată de timp dacă există un consum de vârf, cunoscut sub numele de „mecanisme de capacitate”. Noile norme vor introduce limite mai stricte pentru statele membre care subvenționează centralele electrice, astfel încât cele mai poluante centrale electrice pe combustibili fosili din Europa să nu mai primească ajutoare de stat. Măsurile se vor aplica tuturor centralelor electrice noi de la data intrării în vigoare a regulamentului, iar celor existente începând cu 2025. Contractele de capacitate încheiate înainte de 31 decembrie 2019 nu vor fi afectate de noile norme.

În urma votului, raportorul pentru piața internă a energiei electrice, Jerzy Buzek (EPP, Polonia), a declarat: „Această reformă va face piața de energie electrică europeană mai competitivă la frontierele UE și va sprijini tranziția către electricitate mai curată. Ea oferă mai multă putere consumatorilor și îi protejează pe cei vulnerabili. Este bună și pentru mediul înconjurător și pentru portofel. ”

Informații mai detaliate privind noile norme privind piața energiei electrice sunt prezentate în comunicatul de presă publicat în urma acordului cu statele membre.

Noi măsuri UE pentru a preveni întreruperile de curent electric
Noua lege ce pregătește sectorul electricității pentru a face față riscurilor a fost aprobată cu 569 voturi pentru, 61 împotrivă și 34 abțineri. Prin noile măsuri cetățenii UE vor fi mai bine protejați împotriva deficitului și a întreruperilor bruște de aprovizionare cu energie electrică. Statele membre vor fi obligate să elaboreze planuri naționale pentru evaluarea riscului de deficit și să coopereze la nivel regional. Statele membre care primesc asistență din alte țări ale UE vor suporta, în cele din urmă, toate costurile implicite.

În urma votului, raportorul pe acest dosar, Flavio Zanonato (S&D, Italia), a declarat: „Acest acord face din solidaritate adevărata coloană vertebrală a gestionării riscurilor legate de energia electrică, astfel încât în viitor nimeni să nu fie lăsat singur în fața unui val de frig în timpul iernii cu întreruperi bruște la electricitate. ”

Informații mai detaliate sunt prezentate în comunicatul de presă publicat în urma acordului cu statele membre.

O mai bună reglementare a pieței de energie electrică
Pentru a putea reglementa mai bine piața de energie electrică din UE, normele de instituire a Agenției Europene de Cooperare a Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) au fost modificate, iar agenția va primi sarcini și puteri sporite. Acordul privind ACER a fost aprobat cu 558 voturi pentru, 75 împotrivă și 31 de abțineri.

În urma votului, raportorul pentru ACER Morten Helveg Petersen (ALDE, Danemarca) a declarat: „Facem pași importanți cu reforma ACER către o piață a energiei mai deschisă și mai bine reglementată. Acest lucru va aduce beneficii mediului înconjurător, consumatorilor și economiei noastre în general.”

Informații mai detaliate sunt prezentate în comunicatul de presă publicat în urma acordului cu statele membre.

Următorii pași
Acordurile vor trebui acum aprobate în mod oficial de către miniștrii UE și publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene înainte să poată intra în vigoare.

Expoziția temporară „Joaca într-o nouă paradigmă – Perioada clasică a sistemului Lego®”

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 11:20

Organizator: muzeograf Gabriela Albu

Este îndeobște cunoscut în zilele noastre, la nivel mondial, că atunci când se vorbește despre LEGO®, nu se are în vedere doar o jucărie, ci un întreg sistem care are reverberații într-o sumedenie de sectoare sociale. De la joacă la educație, de la educație la știință și artă, de la știință și artă la integrare socială și înaltă tehnologie.

Greu de conceput astăzi, că sistemul LEGO®, preluat și utilizat în prezent într-o mulțime de domenii – multe fără nici o legatură cu piesele care compun jucăria – a avut nevoie de mai mult de 30 de ani pentru a fi gândit, pentru a fi propus societății, pentru a fi înțeles și în final pentru a fi acceptat și pentru a avea succes. De asemenea, a fost nevoie de încă 20 de ani pentru a fi larg preluat și a fi considerat de la sine înțeles.

La sfârsitul anilor `40-începutul anilor `50 ai secolului trecut, două idei revoluționare au fost luate în considerare de către o mică afacere familială daneză, care ulterior a devenit ”creatoarea jucăriei mileniului” și producătorul nr. 1 de jucării la nivel mondial.

             Aceste idei sunt:

             – Utilizarea cărămizii standard de plastic injectat în domeniul jocurilor și jucăriilor;

             – Conceperea unei jucării sistemice care să fie în măsură să acopere o paletă largă de preocupări sociale;

Ideile menționate au fost primite cu scepticism și chiar cu ironie, deoarece la vremea respectivă, materialele din care jucăriile erau făcute erau lemnul și metalul, plasticul nefiind considerat îndeajuns de rezistent și în măsură să justifice schimbarea unor linii de producție, iar pe de altă parte, jucăriile erau privite în mod individual și de natură a fi folosite intr-o lume abstracta a imaginației. La nivel social, fiind luată în considerare o tradiție de aproape 300 de ani în domeniul jucăriilor ”moderne”, era de neconceput o schimbare de viziune.

Segmente ale lungului drum de la idee la schimbarea concepției sociale vor putea fi descoperite de către vizitatorii expoziției Asociației Brickenburg, gazduite de Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad sub numele „Joaca într-o nouă paradigmă – perioada clasică a sistemului LEGO®”.

Evenimentul este găzduit de sediul muzeului din Bârlad, str. Republicii nr. 235, și se adresează tuturor categoriilor de vârstă0, mai mult de atât există şi un loc de joacă destinat celor care doresc să se aşeze şi să construiască diferite obiecte cu piesele LEGO®…

RomâniaCitește.ro – proiect multianual de susţinere a artei și de promovare a autorilor contemporani în România și străinătate

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 10:51

Proiectul beneficiază de platforma online www.romaniaciteste.ro/informații despre evenimentele organizate de lecturi publice și lansări de carte și protagoniștii proiectului, fişă bibliografică, texte ilustrative, fotografii, videoclipuri, reportaje, afişe publicitare etc.

Instituțiile culturale și de învățământ interesate pentru organizarea evenimentelor de lecturi publice şi conferinţe, parteneriatelor în cadrul proiectului RomâniaCitește.ro, pot contacta Fundația Culturală Ideea Europeană pentru stabilirea detaliilor.

Îndemnul CESE: Politica de coeziune trebuie să facă parte integrantă din noua strategie a Uniunii Europene

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 10:39

• Este nevoie de o viziune strategică pentru politica de coeziune de după 2020

În opinia Comitetului, politica de coeziune trebuie să facă parte integrantă dintr-o nouă strategie europeană, ambițioasă și clară, care să fie conformă cu Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite și cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale acesteia, precum și cu celelalte angajamente internaționale ale UE. Noua strategie ar oferi și o viziune pentru viitorul politicii de coeziune în sine. Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind o Europă mai durabilă până în 2030 a deschis deja discuțiile pe această temă.

„CESE este ferm convins că o politică de coeziune orientată spre viitor trebuie să fie deschisă tuturor regiunilor și să ofere instrumentele necesare pentru a face față provocărilor viitoare, cum ar fi adoptarea noilor tehnologii, atingerea unui nivel ridicat de competitivitate și gestionarea tranziției către o dezvoltare durabilă, creând în același timp locuri de muncă de calitate”, a afirmat raportorul CESE, Stefano Mallia.

Recentul aviz al Comitetului subliniază importanța elaborării unei politici de coeziune pentru perioada 2021-2027, solicitând, în același timp, ca provocările specifice actuale – sociale (marginalizarea și discriminarea minorităților și a anumitor grupuri etnice sau violența domestică), economice (accesul la finanțare și perfecționarea competențelor) și de mediu – să nu fie date uitării.

În contextul elaborării unei noi politici, coraportorul, Ioannis Vardakastanis, a reamintit că CESE nu a putut accepta propunerea Comisiei Europene privind reducerea bugetului. „CESE consideră că politica de coeziune este unul dintre pilonii fundamentali pentru apropierea Uniunii Europene de cetățenii săi și pentru reducerea decalajelor dintre regiunile UE și a inegalităților dintre cetățeni”, a susținut el. Ca atare, și în contextul apariției unor noi provocări, bugetul ar trebui să rămână cel puțin la nivelul perioadei precedente.

Avizul, adoptat în sesiunea plenară a CESE din martie, subliniază, de asemenea, că trebuie să se comunice mai eficient care este impactul politicii de coeziune. Obligațiile actuale în materie de publicitate pentru proiectele finanțate trebuie, prin urmare, actualizate în mod semnificativ, astfel încât valoarea adăugată a procesului de integrare europeană, în general, și politica de coeziune, în special, să devină mai vizibile pentru cetățeni.

• Viitoarea politică de coeziune trebuie să opteze pentru o abordare diferențiată a necesităților teritoriale

Comitetul solicită o abordare a investițiilor și a răspunsurilor politice diferențiată la nivel regional. „O abordare diferențiată la nivel regional va contribui la soluții care sunt mai bine adaptate la nevoile teritoriale. Ea ne va permite să sprijinim zonele cele mai izolate și mai puțin populate, precum și zonele urbane funcționale, atractive, dar care totuși se confruntă cu dificultăți”, a explicat Stefano Mallia.

O abordare teritorială solidă ar trebui să aibă ca scop capacitarea fiecărei regiuni, dotarea ei cu instrumentele necesare pentru a-și spori în mod durabil competitivitatea, precum și continuarea sprijinului pentru cooperarea transfrontalieră.

• Eforturile naționale și europene în materie de coeziune trebuie să meargă mână în mână

De asemenea, avizul CESE solicită mai multă coerență și continuitate între strategiile de reformă europene și cele naționale, de exemplu în ceea ce privește investițiile. Finanțarea UE nu trebuie să înlocuiască eforturile naționale, ci să le completeze, iar statele membre ar trebui să aibă în vedere continuarea proiectelor de succes finanțate de UE. De asemenea, pentru a încuraja reformele structurale la nivel național, CESE propune corelarea recomandărilor specifice fiecărei țări, formulate în cadrul procesului semestrului european, cu politica de coeziune.

• Este loc de mai multă simplificare, afirmă CESE

În ceea ce privește propunerile Comisiei de simplificare a dispozițiilor, CESE consideră că se poate face mai mult. „Procedurile trebuie adaptate la dimensiunea programelor operaționale”, a explicat Ioannis Vardakastanis. „Solicităm o abordare mai bine diferențiată pentru proiectele mici și mari. Pe lângă simplificarea accesului la fonduri, Comisia ar trebui să analizeze noi posibilități de a facilita participarea actorilor mai mici”, a adăugat el.

• Parteneriatul structurat cu organizațiile societății civile și cu alte părți interesate este esențial

Comisia Europeană și statele membre trebuie să asigure o participare solidă și semnificativă a organizațiilor societății civile în toate etapele elaborării și punerii în aplicare a politicii de coeziune.

În plus, Comitetul recomandă Comisiei să înființeze un forum european al societății civile pentru coeziune, pentru a structura participarea la monitorizarea punerii în aplicare a politicii de coeziune la nivelul UE. Acest forum ar putea reprezenta pe viitor cadrul pentru desfășurarea unei consultări anuale.

O abordare teritorială solidă, mai multă coerență și continuitate între strategiile europene și cele naționale, o mai mare simplificare și implicarea societății civile sunt aspecte care, în opinia Comitetului, pot contribui la creșterea eficienței politicilor.

Eurodeputatul Victor Boștinaru – „Bugetul propus de Comisie pentru Fondul de Coeziune este insuficient”

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 martie 2019, 10:28

Conform eurodeputatului Victor Boștinaru: „Aș dori să-l felicit pe domnul eurodeputat Cozzolino pentru munca excelentă depusă pentru acest raport! În calitate de fost raportor pentru Fondul de Coeziune, cu siguranță nu sunt mulțumit de bugetul pe care Comisia l-a propus pentru acest fond. Cred însă că textul negociat de raportor pentru cele două fonduri este cel mai bun posibil și îi invit pe toți să nu voteze amendamentele care contravin textului negociat.

Atunci când am fost raportor, am imprimat o perspectivă ecologică și prietenoasă cu mediul acestui fond. Astăzi, nu mi-am schimbat această credință, dar permiteți-mi să spun că toate încercările care vizează împiedicarea unor investiții care ar putea face ca unele activități, cum ar fi cogenerarea și încălzirea centralizată să fie mult mai eficiente, sunt pur și simplu iraționale. Același lucru se poate afirma și când vine vorba de investiții în gaz pentru a înlocui combustibilii fosili mai poluatori.

Este surprinzător faptul că astfel de solicitări provin de la colegi din țările care au beneficiat de fonduri pentru astfel de activități și care doresc acum să împiedice alte state membre să facă același lucru, promovând totodată infrastructura de gaze precum Nord Stream 2.”

Intervenția eurodeputatului Victor Boștinaru este disponibilă la acest link: https://youtu.be/qfYQmBG1R2Y

Simona Halep și Julia Görges vs M. Niculescu și A. Spears 6-1; 5-7; 8-10

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 martie 2019, 21:38

După ce au reușit o victorie remarcabilă în primul tur, eliminându-le pe Timea Babos și Kristina Mladenovic (favoritele cu șansa a doua, ca estimare înaintea competiției), Simona Halep și Julia Görges au fost la câteva puncte necesare pentru a se califica în sferturile de finală ale probei de dublu feminin a turneului din Miami. A fost mult prea greu decât s-a lăsat să se înțeleagă la 6-1; 5-3 și serviciul propriu; Niculescu și Spears au câștigat 4 game-uri consecutive și au „împins” meciul în „decisiv”/super-tie-break, acolo unde se părea, din nou, că valoarea, experiența, tăria psihică a cuplului româno-german vor triumfa; dar, de la 6-1 pentru Halep&Görges scorul a devenit 6-6, apoi 7-7, 8-7 pentru Niculescu&Spears, minge de meci (9-7) pentru cuplul româno-american și, în sfârșit, 10-8…

Participarea Gabrielei Crețu, președinta Comisiei pentru afaceri europene la conferința „Reforma Politicii Agricole Comune”

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 martie 2019, 11:32

În cadrul reuniunii, senatorul a afirmat că „Uniunea Europeană  reunește societăți democratice care ar fi trebuit să ofere cetățenilor ei bunuri publice de bază; atunci când nu se întâmplă asta, coeziunea socială este afectată și apar consecințe negative. Astfel, în contextul actual, pe fondul tulburările sociale și al declinului proiectului european, pentru un număr semnificativ de cetățeni, <<contractul social>> pare să se descompună în numeroase state membre; unii spun că sunt necesare politici mai cuprinzătoare iar alții afirmă că vechile politici de succes  trebuie păstrate”.

Referitor la Politica Agricolă Comună (PAC), Gabriela Crețu a subliniat că  „nu este vorba doar de agricultură, căci oricare dintre abordările privind PAC-ul ne spun care este proiectul Uniunii Europene pe care îl susținem și ce vrem pentru cetățenii europeni. Așadar, o dezbatere despre PAC nu trebuie privită ca o discuție între profesioniști, chiar dacă este întotdeauna necesară. Ei nu pot rezolva de unii singuri provocarea actuală”.

În acest sens, președinta Comisiei pentru afaceri europene a afirmat că, la începuturile Politicii Agricole Comune, „când UE era o comunitate mai mică, destul de omogenă, factorii de decizie considerați importanți erau: sporirea productivității pentru a garanta securitatea aprovizionării și alimentarea populației; asigurarea unei plăți echitabile pentru cei care lucrează pe teren; stabilizarea piețelor și păstrarea prețurilor accesibile pentru consumatori însă, astăzi, această comunitate mai mică – doar șase țări – s-a schimbat foarte mult. În prezent, avem țări mari și țări mici, interesate de agricultură sau cu un interes scăzut, cu o populație rurală mare sau, dimpotrivă. Dacă, la început, fondatorii avuseseră în vedere un anumit tip de solidaritate, care funcționa, acum suntem martorii triumfului unei abordări tranzacționale atunci când vine vorba despre modul în care trebuie cheltuiți banii publici europeni”.

Gabriela Crețu a subliniat că „obiectivul declarat, pe care dorim să îl atingem este <<Unitatea în diversitate>>; însă, din păcate, atunci când vorbim despre cum să cheltuim banii, despre bugetul comun, am putea înlocui actualul slogan cu un altul, și  anume <<divergență și inegalitate>> și asta pentru că realitatea ne arată că există: diferențe majore între statele membre; diferențe între exploatările mici și cele mari (în prezent, 80% din plățile directe europene se îndreaptă către exploatări mari); dezechilibre la distribuirea venitului final de-a lungul lanțului alimentar (cu distribuția luând partea leului, cu duble standarde și multiple practici neloiale, neconcurențiale)”.

De asemenea, președinta Comisiei pentru afaceri europene a subliniat faptul că de multe ori aceste dezechilibre, au fost văzute ca o consecință a opoziției dintre nivelul național și cel european, ceea ce în opinia dumneaei trebuie să ducă la o analiză reală, profundă și la un diagnostic corect.

Evenimentul este înscris în calendarul Președinției României la Consiliul Uniunii Europene și își propune să aducă în atenție o temă de mare interes pentru UE în ansamblul ei: reforma PAC în contextul negocierilor privind viitorul Cadru financiar multianual (2021-2027).

La dezbateri au participat reprezentanți ai instituțiilor europene și naționale, ai mediului academic și de cercetare, societății civile, mass media.

„No Education, No Vote”…

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 martie 2019, 11:18

Your Europe Your Say – Day 1

Un program obligatoriu despre politici europene, menit să-i ajute pe cetățeni să voteze în cunoștință de cauză, a fost cea mai votată propunere la ediția 2019 a manifestării „Europa ta, părerea ta!” (Your Europe, Your Say — YEYS), organizată pentru tineri de Comitetul Economic și Social European (CESE) la 21 și 22 martie 2019. Această inițiativă și alte trei propuneri selecționate, axate pe utilizarea noilor tehnologii și a platformelor de comunicare socială pentru a spori participarea la alegerile europene, vor fi trimise Parlamentului European spre examinare.

 După 2 de zile de discuții și dezbateri animate, cei 99 de elevi de liceu, la vârsta de 16 – 17 ani, selectați pentru YEYS 2019, au prezentat 10 recomandări în cadrul unei sesiuni plenare finale. Educația și platformele de comunicare socială s-au aflat în centrul atenției, iar multe proiecte au combinat platformele online și întâlnirile directe pentru a pune (din nou) în legătură societatea civilă și factorii de decizie politică. Cele patru propuneri care au întrunit cel mai mare număr de voturi au fost:

1. No Education, No Vote, un proiect de curs obligatoriu pentru școlile din întreaga Europă, cuprinzând trei axe: acțiuni practice, constând în vizitarea instituțiilor UE; acțiuni teoretice – teste și prezentări; o platformă interactivă, care să propună teste online și materiale video.
2. EU&U.EU, un site internet care să sintetizeze informații despre UE și alegerile UE, pentru a spori transparența și gradul de conștientizare al cetățenilor, bazat pe utilizarea intensivă a mijloacelor de comunicare sociale și a conținuturilor multimedia.
3. (ex-aequo)Europe E-Vote, o propunere de transformare a zilei alegerilor într-o sărbătoare națională și de promovare a votului electronic șiFrom You to EU, o inițiativă ce propune mijloace de conectare a politicienilor la mișcările sociale și de conlucrare în vederea găsirii unor soluții.

Celelalte propuneri prezentate de elevi au fost:

#Insta (nt) vote: o propunere destinată îmbunătățirii performanței conturilor UE de pe platformele de comunicare socială, prin includerea unor conținuturi de înaltă calitate adresate în mod specific tinerilor, cum ar fi scurte materiale video și comentarii ale formatorilor de opinie, menite să sporească gradul de conștientizare și de participare.

Network of Young Europeans, un proiect ce are ca obiective informarea cu privire la acțiunile și limitele UE, punerea în legătură a cetățenilor europeni și desfășurarea de dezbateri prin intermediul unei platforme internet, pentru a lansa proiecte și a publica rezultatele acestora.

Find(ing) your voice, un proiect cu două secțiuni: organizarea, de trei ori pe an, a unui summit care să ofere tinerilor europeni și politicienilor posibilitatea de a participa împreună la dezbateri și diverse activități; un site web cu conținuturi și informații interactive.

Shape your future – express yourself , un proiect de site internat destinat tinerilor sub 26 de ani, care să le permită să-și afirme opiniile pe diverse teme. Utilizatorii ar putea să emită aprecieri pozitive sau negative cu privire la aceste opinii, cele mai populare urmând să fie prezentate Parlamentului European.

SharEU, o aplicație care ar putea fi utilizată pentru a pune în legătură inițiativele sociale și instituțiile UE, cu moderatori care să prezinte Parlamentului European un raport lunar privind inițiativele postate, contribuind astfel la crearea unei legături mai strânse cu cetățenii.

Voices worth being heard, o platformă de promovare a unor inițiative și discursuri, pentru a-i încuraja pe alegători să se implice și să-și apere propriile idei. Publicul ar urma să selecteze inițiativele care să fie prezentate Parlamentului European.

Studenții au fost întâmpinați de dl Luca Jahier, președintele CESE, care a declarat: „Trebuie să urmăm exemplul Gretei Thunberg, care a putut să mobilizeze un număr mare de persoane într-un timp scurt folosind un limbaj direct. Vă rugăm să vă implicați în această luptă, fiți provocatori, pentru că luptați nu numai pentru propriul vostru viitor, ci și pentru al nostru”. Isabel Caño, vicepreședinta CESE pentru comunicare, a încheiat evenimentul cu următoarele observații: „Suntem mândri că vă împărtășiți ideile, visele, entuziasmul și soluțiile într-o instituție precum CESE, unde toți învățăm să negociem pentru a ajunge la un consens.” Irini Pari, membră a CESE care a inițiat programul YEYS în 2010, a adăugat: „Fiecare provocare este o oportunitate și ne-ați dovedit-o. Nu lăsați frica să preia controlul, deschideți-vă aripile. Europa este a voastră și lumea este a voastră”.

Context:

Studenții au fost invitați să facă schimb de idei cu privire la alegerile europene din 2019 și să ofere răspunsuri la întrebări esențiale:

• Cum putem întări în viitor democrația reprezentativă?
• Ce moduri de implicare politică există, pe lângă alegerile europene, și cum ai participa tu însuți?
• Ce ar trebui făcut, după părerea ta, pentru a îmbunătăți participarea la vot la alegerile europene?

Cele 33 de școli au fost selectate să participe la această inițiativă printr-o tragere la sorți desfășurată pe cale electronică. A participat câte o școală din fiecare dintre cele 28 de state membre ale UE și din cele cinci țări candidate (Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia). La ediția aniversară de zece ani a fost înregistrat un număr record de 1 038 de candidaturi.

Sub deviza „Europa ta, părerea ta!” Manifestarea „Europa ta, părerea ta” este organizată de CESE, vocea societății civile la nivel european, și constituie evenimentul emblematic pe care Comitetul îl dedică tinerilor. Prin această inițiativă, CESE urmărește să se asigure că opiniile, experiențele și ideile tinerei generații sunt luate în considerare în procesul de elaborare a politicilor UE. CESE dorește să își mențină și să își dezvolte legăturile cu societatea civilă britanică după Brexit și, prin urmare, a decis să implice tineretul britanic în această dezbatere, chiar dacă aceștia nu vor vota, probabil, la alegerile europene din 2019.

Mai multe detalii despre YEYS2019 sunt disponibile pe pagina oficială a evenimentului.

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei și petiții, ședință de audieri

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 martie 2019, 10:59

Este vorba despre SC COMPREST UTIL SRL și SC SOMACO CONSTRUCT SRL, care semnalează posibile abuzuri ale autorităților locale și centrale în legătură cu activitatea acestor societăți, dar și posibila ocupare abuzivă a unei părți din Lacul  Siutghiol, prin umplerea luciului de apă, atât de către persoane fizice cât și de persoane juridice.

Următoarea sesizare are ca autor o asociație de proprietari din municipiul Constanța, care semnalează construirea ilegală, în opinia petenților, a unui imobil P+10 la o distanță de aproximativ 2 m de un bloc de locuințe.

La audieri participă, alături de membrii Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, reprezentanți ai Ministerului Mediului, Inspectoratului de Stat în Construcții, Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, Instituției Prefectului Constanța, Primăriei Constanța, Poliției Locale Constanța, precum și petenții.

Newsletter / sesiune plenară la Strasbourg, 25-28 martie 2019

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 martie 2019, 14:22

„Ostentaţii” /expoziţia lui Dorin Baba/ la „Institutul Francez” din Iaşi

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 martie 2019, 13:05

Vernisajul, care deschide ultima săptămână din cadrul seriei de evenimente dedicate Francofoniei, are loc astăzi, 25 martie 2019, începând cu ora 18.00, în spaţiul expoziţional al Institutului Francez.

„Pe lângă latura armonică, inocentă și «paș­nică» a artei, există o alta – scandaloasă, agresivă, beli­coasă -, mai puțin vizibilă și evocată cu prudență. Arta «trans­gre­sivă» este aceea care sfidează limitele, familiaritatea, con­venționalul, solicitând publicul la o receptare în răspăr față de standardele obișnuite. Calmul contemplării neutrale este înlocuit, în anumite cazuri, de nervozitatea atitudinii parti­zane, deseori radicale și ostile. Poate arta să de­ranjeze, să sfideze ori să calomnieze, fără a-și diminua din creditul alo­cat? Există o « măsură » de respectat? Trebuie aceasta depă­șită cu orice preț? Până unde se întinde auto­nomia func­țională a artei și ceea ce numim « libertatea de expresie » a artiștilor?

Atentatul de la Paris împotriva publicației de satiră Charlie Hebdo readuce în discuție (pen­tru a câta oară?) excesele comise în temei religios. Există vreo «logică» admisibilă a terorii? Ce principiu sau cauză ar putea legitima crima? Iubirea de Dumnezeu? Ata­șamentul total la o cultură sau la valorile acesteia? Dorința de mântuire cu orice preț? Zelul militant? Frustrările și pulsiunile resentimentare? Setea de răzbunare? Tristul eveniment ridică însă și alte semne de întrebare. Care sunt limite artei? Ce libertăți își mai poate permite aceasta? Cât de oportună ar fi o «cenzură» morală aplicată operelor artistice? Este râsul în sine con­damnabil? Poate o caricatură să inflameze într-atât lumea? Merită să ucizi pentru un simplu desen?

Arta, după cum se vede, și-a pierdut nu doar clasica «autonomie», ci și presupusa inocență. Atelată feluritelor ideologii, aceasta poate semnala probleme, după cum le poate influența ori soluționa. «Arta critică» din zilele noastre se sustrage scrupulelor simplei contemplări estetice. Anga­jați în diverse bătălii, inclusiv cu propria supraviețuire, artiștii caută să atragă atenția, să irite ori să sfideze. Pentru insul resentimentar și intolerant, astfel de libertăți par exc­e­sive și de neiertat. Considerate pe drept cuvânt ca incisive, satira și umorul pot deranja uneori. Însă oricât de corozive ar fi, oricît de mult ar provoca, nimic nu justifică teroarea, barbaria sau crima. Dacă omenie nu e, nimic nu e… Iată, în rezumat, miza Ostentațiilor lui Dorin Baba”. (Petru Bejan)

Simona Halep vs Venus Williams 6-3; 6-3, în optimi la „Miami Open” 2019

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 martie 2019, 12:21 / actualizat: 26 martie 2019, 10:17

Ashleigh Barty – Kiki Bertens 4-6; 6-3; 6-2

Petra Kvitova – Caroline Garcia 6-3; 6-3

Anett Kontaveit – Bianca Andreescu 6-1; 2-0 /la acest scor, canadianca s-a retras din cauza unor probleme fizice

Wu-Sei Hsieh – Caroline Wozniacki 6-3; 6-7; 6-2

Simona Halep – Venus Williams 6-3; 6-3

Venus Williams ocupă locul 43 în clasamentul WTA; veterana circuitului mondial a câștigat, în carieră, 20 de titluri de „Grand Slam” (7 la simplu, 11 la dublu feminin, două la dublu mixt, trei medalii olimpice/două la dublu feminin și una la simplu); cu Simona Halep s-a întâlnit de șapte ori/scorul este, după meciul din această noapte, 4-3 pentru sportiva noastră/care a câştigat ultimele patru partide (ultima înfrângere a Simonei datează din 2013)…

Yafan Wang – Qiang Wang 5-7; 4-6

Marketa Vondrousova – Tatiana Maria 6-4; 6-3

Karolina Pliskova – Yulia Putintseva 2-6; 6-3; 7-5

În sferturi, Simona Halep vs Qiang Wang

(…)

*

23 de „favorite” au cunoscut înfrângerea în cele patru tururi: Naomi Osaka (favorita nr. 1), Sloane Stephens (4), Elina Svitolina (6), Angelique Kerber (8), Aryna Sabalenka (9), Serena Williams (10, abandon), Anastasija Sevastova (11), Caroline Wozniacki (13), Daria Kasatkina (14), Julia Goerges (15), Elise Mertens (16), Madison Keys (17), Garbine Muguruza (20), Jelena Ostapenko (22), Belinda Bencici (23), Carla Suarez Navarro (24), Danielle Collins (25), Donna Vekici (26), Lesia Tsurenko (28, abandon) Camila Giorgi (29), Mihaela Buzărnescu (30), Anastasia Pavlyuchenkova (31) şi Sofia Kenin (32)…

„Actualitatea clasicilor. O discuţie pe marginea Filipicelor ciceroniene”

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 martie 2019, 10:45

Eurodeputatul Victor Boștinaru – anunț cu privire la alegerile europarlamentare din acest an

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 martie 2019, 10:42

„În urma unei evaluări personale și a discuțiilor cu familia mea, care a plătit cel mai mare preț pentru acești ani de plecări continue, am ajuns la concluzia că este momentul să anunț retragerea candidaturii mele pentru un nou mandat în Parlamentul European.

Acești 12 ani mi-au dat posibilitatea să servesc cu onestitate și pasiune interesele europene ale țării mele și să constat că românii pot face performanță într-un mediu concurențial, precum cel din Parlamentul European.

Cred cu sinceritate că am realizat lucruri care vor dăinui, iar pentru asta trebuie să mulțumesc PSD-ului și psd-iștilor pentru șansa oferită!

Mai presus de orice însă, le mulțumesc tuturor românilor pentru că mi-au oferit oportunitatea să-i reprezint!”

Simona Halep vs Polona Hercog 5-7; 7-6(7-1); 6-2

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 martie 2019, 23:18 / actualizat: 25 martie 2019, 10:57

Într-adevăr, fie că vorbim despre activitate sportivă, fie despre alt domeniu, în viață apar clipe încărcate, care ne epuizează fizic, psihic, emoțional, care ne zdruncină. Operația rațională de anticipare a evenimentului /calificarea/ este atenuată, chiar înlăturată, de un fenomen la care mă referisem și în alte împrejurări. Participarea la aceste competiții, motivată de dorința de a accesa poziția de lider sau de „top X” devine aproape ucigătoare, prin consumul de energie fizică și mentală (deloc întâmplător, acestor cerințe le fac față, cu un grad acceptabil de regularitate, un număr redus de jucătoare, fiecare fiind capabilă să o învingă pe cealaltă, dar pierzând și meciuri cu sportive avide de rezultate-surpriză); caracterul pare determinant, totodată sunt necesare consecvența, respectarea principiilor de fair-play, asumarea reală a unei doze suficiente de modestie; pierderea unor schimburi, game-uri, seturi sau chiar meciuri nu este doar rezultatul propriilor greșeli, ci, uneori, a superiorității adversarului (care trebuie respectat în orice ocazie)…

În această noapte, Simona Halep a ieșit dintr-o situație critică (să spunem, răspicat, ca „prin minune”). Va reuși pe mai departe?

Dumitru Oprea: „Sediul Operei din Iași – o iluzie creată de PSD-ALDE”

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 martie 2019, 22:01

„Printr-o întrebare adresată Prim-ministrului României, pe 3 octombrie 2018, solicitam informații privind construirea unui nou sediu pentru Opera Naţională Română Iaşi, promisiune făcută de coaliția PSD-ALDE, pentru Anul Centenar, prin programul de guvernare. Răspunsul din 3 decembrie 2018 prezintă punctul de vedere al ministerului «cu atribuţii în domeniu», respectiv, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Conform acestuia, «pe adresa Companiei Naţionale de Investiţii C.N.I. S.A., instituţie aflată sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, nu a fost depusă nicio solicitare privind construirea unei clădiri noi pentru Opera Naţională Română din laşi şi ca urmare acest obiectiv nu a fost luat în evidenţă».

Pe 24 ianuarie 2018, în plină criză politică, Liviu Dragnea declara că în programul de guvernare a cabinetului Dăncilă  se vor regăsi șase obiective culturale: Muzeul Naţional de Artă şi Muzeul Naţional de Istorie, o sală polivalentă de 15.000 de locuri şi trei clădiri pentru Operă în Cluj, Iaşi şi Craiova. Însă, din numeroasele interpelări ale parlamentarilor ieșeni reiese că la Iași nu este în plan construcția nici unui sediu pentru Operă”, a declarat parlamentarul PNL.

În acest context, deputatul Dumitru Oprea a solicitat clarificări privind proiectul de construire a noului sediu pentru Opera din Iaşi şi data la care a fost depus. De asemenea, este important să se afle cine a inclus în programul de guvernare PSD-ALDE propunerea de realizare a noului sediu pentru Opera din Iaşi, dat fiind că nici o instituţie nu îşi asumă responsabilitatea pentru acest obiectiv.

Simona Halep continuă la „Miami Open” 2019 și în proba de dublu

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 martie 2019, 23:39

Suedia vs România 2-1 (2-0), în preliminariile „Euro 2020”

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 martie 2019, 23:07

Cel căruia i-a fost „administrată” prima înfrângere pe banca naționalei /în meciurile oficiale/ a procedat, totuși, la schimbarea lui Alex Mitriţă (un fel de recuzită… nefolositoare) cu Keşeru (atacantul lui „Ludogorets” a găsit luciditatea să înscrie pentru 2-1, în minutul 58, după o acţiune construită, decent, de George Puşcaş şi de Răzvan Marin);

din acea clipă, în loc să întoarcă soarta meciului, echipa României nu a mai reușit să ajungă în situații clare până în prelungiri, atunci când Săpunaru asigura „continuitate” prestației sale catastrofale – nefiind capabil să lovească mingea, corect, pentru a intra în poartă (jucătorii noștri au cerut și lovitură de la 11 metri pentru un presupus henț)…

O singură înfrângere nu poate fi considerată înfrângerea finală, dar… treptat, fotbalul românesc a devenit tot ceea ce nu am vrut noi să fie, doar pentru ca unii să păstreze „speranţa” că pot fi „mai buni”…

Alexandru Dimitrie Xenopol: „Adevărurile fundamentale rămân aceleaşi pentru toate timpurile”

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 martie 2019, 09:26

după ce a urmat primele clase şcolare la „pensionul greco-francez” al lui Constantin Athanasiade şi la şcoala primară de la „Trei Ierarhi” (cu învăţătorul I. A. Darzeu), şi-a continuat studiile la Academie (fosta „Academie Mihăileană”) şi la „Institutul Academic” (profesorii T. Maiorescu, N. Culianu, Gr. Cobălcescu); în iunie 1867, se „clasifica” primul la examenul de bacalaureat; în toamna aceluiaşi an, devenea student în drept şi filozofie la Berlin, datorită unei burse oferită de societatea „Junimea” şi de Primăria Iaşi.

Alexandru Dimitrie Xenopol (născut la 23 martie 1847/potrivit câtorva surse, la 24 martie/, în Iași[1] – 27 februarie 1920, București) susţinea, la 24 de ani, două doctorate[2]. Tot în același an (1871), s-a întors în ţară şi s-a stabilit la Iaşi. A participat la festivităţile de la Putna, rostind discursul de deschidere. Până în 1878, Xenopol a urcat treptele ierarhice ale unei cariere în magistratură[3], participând, în paralel, la activitatea Societăţii „Junimea” şi continuând colaborarea, din studenţie, cu oficiosul societăţii „Convorbiri literare”. În 1878, se înscrie în rândurile liberalilor moderaţi, cu Societatea „Junimea”. În 1883 a devenit profesor de istorie la Universitatea din Iaşi (avea 36 de ani).

În anul 1888, publică primul volum[4] al lucrării Istoria românilor din Dacia Traiană. Cea mai importantă creaţie din viaţa lui Xenopol[5]reprezintă prima prezentare sistematizată, analitică şi complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiţionale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până la Unirea din anul 1859, înfățișează aspecte fundamentale[6] proprii vieţii sociale, economice, politice, administrative, culturale şi religioase, definitorii pentru români, urmăreşte evoluţia activităţii umane, producţiile şi bogăţiile acestui spaţiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea şi evoluţia ţăranilor, meşteşugarilor, breslaşilor, târgoveţilor, orăşenilor sau a marilor proprietari funciari.

Academia Română recunoaşte meritele ştiinţifice ale lui A. D. Xenopol, pe data de 11 martie 1896, atunci când îl alege membru activ al său. Din 1898, Xenopol a devenit rector al Universităţii Iaşi[7]. A colaborat şi cu instituţii de profil din străinătate, unde era apreciat ca un bun istoric. În 1896, a apărut, la Paris, în două volume, traducerea prescurtată a Istoriei românilor din Dacia Traiană („Histoire des Roumains de la Dacie Trajane”). Tot la Paris i-a fost editată, în anul 1899, lucrarea intitulată „Les principes fondamentaux de l’histoire” (Principiile fundamentale ale istoriei), care l-a consacrat în cercurile filozofice. Datorită acestei opere este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris. A scris şi alte lucrări[8]: Domnia lui Cuza Vodă (1903), Mijloacele de îndreptare ale stării ţărănimii române (1907), Istoria partidelor politice din România (1910).

Preocupările literare au în ansamblul activităţii sale o pondere mult mai mică decât cele istorice. Xenopol a studiat literatura în cadrul istoriei, ca pe o componentă a culturii naţionale, alături de limbă, tradiţii, moravuri şi artă[9]. Atunci când talentul şi forţa de creaţie depăşesc sfera naţionalităţii, literatura poate căpăta atributul universalităţii. În acelaşi timp, ea are o profundă menire socială, este una din principalele cauze ale evoluţiei societăţii[10]. Xenopol a afirmat, în spiritul „Daciei literare”, strânsa legătură dintre literatura nescrisă şi cea cultă[11]. Creaţia populară a avut, începând din perioada formării poporului român, atunci când nu exista literatură scrisă, rolul de a forma, de a cizela şi de a conserva calităţile estetice ale limbii române; în folclor scriitorii români din toate epocile au găsit un izvor de inspiraţie[12]. În ceea ce priveşte istoria literară, Xenopol se dovedeşte mai obiectiv. Evoluţia literaturii este urmărită în strânsă legătură cu evoluţia istorică a poporului român, cu realitatea socială şi culturală a fiecărei epoci, o atenţie deosebită este dată genurilor şi speciilor literare[13]. Xenopol şi-a semnat versurile şi pastelurile publicate în revista „Arhiva” cu pseudonimele I. Laur (între 1894-1899) şi Rama (1901-1902)[14]. Puţinele pagini memorialistice, grupate sub titlul Istoria ideilor mele, transmit ceva din sincera umanitate şi din experienţa de viaţă a autorului lor (vezi Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979, pp. 925-926).

Stabilit la București (1914), va rămâne sub ocupaţia germană din anul 1916, până la eliberarea oraşului (în 1918). A murit la 27 februarie 1920, fiind înmormântat cu funeralii naţionale…

[1] Părinţii săi erau Dimitrie şi Maria Xenopol… Alexandru a fost primul din cei şase copii ai familiei. A crescut în mediul studios al familiei sale, începându-şi studiile la pensionul tatălui, unde predarea se făcea în limba franceză… În anul 1856, a devenit elev al şcolii din Trei Ierarhi; a făcut studii liceale la Academia Mihăileană şi la Institutul academic. Îşi ia bacalaureatul în 1867. Societatea „Junimea” i-a remarcat calităţile intelectuale şi i-a oferit o bursă de studii în Germania…

[2] La Berlin şi la Giesen (Germania), în drept şi filosofie… A obținut, pentru amândouă, calificativul magna cum laudae…

[3] A practicat avocatura până în anul 1883…

[4] 619 pagini… Ultima parte a acestei opere a văzut lumina tiparului în anul 1893…

[5] 16 ani de documentare şi 10 ani de redactare, pentru a scrie cele aproape 4.000 pagini… În scopul finalizării sintezei, A. D. Xenopol a realizat cercetări îndelungate în arhive şi biblioteci din ţară ori din străinătate, publicând, anticipat, diverse studii referitoare mai ales la izvoarele şi instituţiile istorice româneşti; în elaborările sale, autorul surprinde structurile societăţii româneşti, dinamica evenimentelor, cauzalitatea şi finalitatea acestora…

[6] Un loc important se acordă structurilor instituţionale, proprii statelor româneşti, cum au fost cele integrate activităţilor juridice, financiare, şcolare, cutumiare, militare, intelectuale, se fac referiri la ştiinţă, biserică, la politica internă şi externă…

[7] Mai târziu, a pierdut această funcţie din cauza unor jocuri politice. În anul 1908, se alătură grupării conservator-democrate condusă de Take Ionescu, deşi nu a desfăşurat, ulterior, activitate politică activă…

[8] Unele de importanţă mai mare sau mai mică…

[9] El a distins, printre primii la noi, literatura „în sensul special”, restrâns, al cuvântului, deci ca artă, de literatura în sensul „general” al cuvântului, adică de totalitate a scrierilor, indiferent de natura lor. Literatura trebuie să fie, în primul rând, „frumoasă”. O a doua trăsătură a ei, în concepţia lui Xenopol şi în cea mai directă descendenţă paşoptistă, este caracterul naţional, definit drept suma ideilor specifice unui popor, spiritul său general. Totodată, literatura este un produs individual, iar din determinarea mai mult sau mai puţin clară a individualităţii artistului provine originalitatea operei literare…

[10] Xenopol crede chiar că evenimentele revoluţionare de la 1848 sunt, în bună parte, o urmare directă a dezvoltării literaturii române după 1840. Pentru el, literatura nu poate avea valoare estetică atîta vreme cât nu exaltă „simţimintele”patriotice ale cititorului. De aceea, va privi cu neîncredere lirica erotică, pe care o socoteşte apanajul poeţilor minori…

[11] Fără a avea vocaţie de critic literar, Xenopol a găsit totuşi, din când în când, răgazul necesar pentru a discuta scrierile unor autori ca Gr. H. Grandea, N. Gane, Matilda Cugler-Poni, Ana Conta-Kernbach, Sofia Nădejde, N. Petraşcu, Elena Văcărescuşi Riria. Cronicile sale literare, deşi conţin numeroase observaţii de bun simţ, sunt mai curând o dovadă a lipsei de spirit critic. Astfel, Xenopol îl apropie pe N. Gane, ca poet, de M. Eminescu, Matilda Cugler-Poni este considerată unul dintre cei mai mari poeţi români, iar Riri genială…

[12] Xenopol acordă o mare importanţă studierii şi culegerii exacte a literaturii populare…

[13] În cuprinsul unei perioade anumite sunt căutate trăsăturile care o pot defini, creatorii care o pot reprezenta. Scriitorilor li se trasează portrete sumare, dar veridice, interesante, totuşi, mai mult pe plan istoric, deoarece nu surprind, cel mai adesea, trăsăturile morale sau artistice, ci motivele unei opţiuni politice, ale unei atitudini civice…

[14] Inspiraţia lui lirică provine dintr-o filtrare naivă a elanurilor intime, care ar fi putut să capete înfăţişarea adevăratei poezii erotice, dacă nu ar fi fost copleşită de o retorică greoaie, vetustă, cu ecouri din Gr. Alexandrescu şi chiar din C. Conachi. Se adaugă inaptitudinea de a folosi un lexic poetic adecvat şi lipsa oricărei preocupări pentru eufonia versului. Însemnările de călătorie din Carpaţii răsăriteni, Elveţia, Italia, Austria şi Germania, unele publicate sub pseudonimul Helvetius, sunt lipsite de culoare, Xenopol privind peisajul numai cu ochiul unui călător minuţios şi dornic de instrucţie, care notează ceea ce vede pentru a-şi completa informaţiile… A tradus, destul de corect, din Goethe (Hermann şi Dorothea, traducere rămasă în manuscris). Cele câteva poezii, tălmăcite din I. G. Fischer şi publicate în „Convorbiri literare” sunt semnate y, după cum cu aceeaşi literă este semnată şi traducerea poeziei Enigma de Schiller. În revista „Arhiva” a întrebuinţat, mai rar, pseudonimul Vitold…

Simona Halep vs Taylor Townsend 6-1; 6-3

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 martie 2019, 09:21

În timp ce era „programată” o eventuală a treia confruntare cu Lesia Tsurenko (în ultimele patru săptămâni), Halep și-a „găsit” altă adversară – în persoana slovenei Polona Hercog/locul 93 WTA, ajunsă pe tabloul principal ca lucky loser; Hercog s-a calificat în faza a treia a competiției după ce a învins-o  pe japoneza Misaki Doi/numărul 112 mondial, venită din calificări; iniţial, Misaki Doi ar fi urmat să o întâlnească pe Lesia Tsurenko (Ucraina), locul 28 WTA şi cap de serie 28, dar ucraineanca s-a retras din cauza unei accidentări la braţ…

Tora Vasilescu: „Prima datorie a unui actor este să nu plictisească”

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 martie 2019, 22:02

În 1972, a promovat examenul de admitere la IATC; a absolvit facultatea în 1976…

În 1975 debutase în lungmetrajul „Cursa” (regia lui Mircea Daneliuc). A urmat „Gloria nu cântă” (1976), „Proba de microfon” (1980), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Imposibila iubire” (1983), „Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1983, regia Mircea Veroiu), „Marele premiu” (1985), „Glissando” (regia aparținându-i aceluiași M. Daneliuc)[4]; după 1989, a jucat în „Şobolanii roşii”(1990), „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), „Occident” (2002), „Legături bolnăvicioase” (2006)…

A fost distinsă, de trei ori, cu „Premiul pentru Interpretare” al Uniunii Cineaştilor din România; a câştigat „Placheta de Aur” pentru rolul din „Imposibila iubire” – la Festivalul de film neorealist „Laceno d’Oro” de la Avellino, premiul „pentru cel mai bun rol secundar” feminin în „Şobolanii roşii”; a renunţat la teatru[5], dar a interpretat roluri în multe seriale Tv (cu aceeaşi naturaleţe şi energie)[6]…

„Ispititoare şi provocatoare, frumoasă, cu un şarm aparte, cu voce sunzuală şi privire când languroasă şi ademenitoare, când tăioasă şi fulgerătoare, cu forme dulci şi armonioase, care atrăgeau ca un magnet”, actrița a pus bărbaţii pe jar, dar a și suferit din cauza lor… Pe vremea când se pregătea să ia calea viitorilor actori, la începutul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, a cunoscut un soldat american aflat în trecere prin România, cei doi aflându-se „la un pas” de căsătorie.

A fost căsătorită cu extraordinarul regizor și scenarist Mircea Danieliuc[7]. Al doilea mariaj i-a adus un cercetător în domeniul farmaceutic. „Am luat viaţa aşa cum e, adică spontană. Destinul nu îţi oferă reguli, iar eu nu aş putea să convieţuiesc mult timp alături de un bărbat pe care nu îl respect. Soţul meu îmi aduce zâmbetul pe bune, întrucât avem acelaşi gen de umor. Nu toată lumea râde la aceleaşi lucruri, iar eu râd mult cu soţul meu” (Tora Vasilescu despre Alain Vrdoljak, francez de origine croată)…

Cel mai important lucru pe care l-a învăţat din meserie:
„(…)am aflat despre umbrele mele. Am aflat poate cel mai frumos lucru: că nu tehnica şi lupta asta pe brânci sunt cele mai importante, ci spontanul… Când eşti liberă de conştientizare. Asta se întâmplă doar câteva secunde, dar e o minune. Pentru că atunci corespondezi cu cineva din afară, dar şi din tine în acelaşi timp. Am mai învăţat despre energia care pleacă de la tine şi care, când are forţă şi întâmpină publicul, se întoarce înzecit.”

[1] Copilărie petrecută, între 3 şi 6 ani, la bunica din satul Iazurile, judeţul Tulcea. A rămas orfană de tată şi a fost văduvită de prezenţa mamei (care locuia în Palas-Constanţa), lucrând la câteva ferme mari, pentru a câştiga banii necesari subzistenţei; mama s-a recăsătorit, dar i-a murit şi cel de-al doilea soţ (Tora Vasilescu avea 14 ani)…

[2] Participase la toate serbările, recitând poezii; în clasa a IV-a a luat premiul I la recitări/ oraşul Tulcea… Mai târziu, în 1969, premiul I pe ţară la recitare cu poezia Anei Blandiana i-a întărit convingerea că poate lua examenul de admitere la actorie…

[3] Primea salariu, i s-a repartizat o garsonieră, s-a îndrăgostit de un prieten de etnie maghiară (acesta a plecat în Israel, Tora Vasilescu a rămas însărcinată)….

[4]

[5] A jucat pe scena teatrelor „Evreiesc” și „Bulandra” din București… Câteva roluri în teatru: Dana Păunescu – „Nota zero la purtare” de Octavian Sava și Virgil Stoenescu; Feada – „Roșii trandafirii numai pentru mine” de Sean O’Casey, Gaby – „Ultima oră” de Mihail Sebastian; Felicita – „Bădăranii” de Carlo Goldoni; Giannina – „O întâmplare cu haz” de Carlo Goldoni; Melania – „Mobila și durere” de Theodor Mazilu; Tinca – „Casa evantai”  de Marin Sorescu; Femeia – „Tacâmuri de pui” de Spiro Gyorgy; Doamna – „Roberto Zucco”  de Bernard-Marie Koltes…

[6] Actriţa, căreia i-a fost blamată prezența în seriale TV (telenovele/„Daria, iubirea mea”, „Regina”, „State de România”, „Numai iubirea”, „Păcatele Evei”, „Războiul sexelor”/, soap-uri/„Q.E.D.”-regia Andrei Gruzsniczki), a afirmat că este vorba de aceeaşi meserie a actorului, de a exprima sentimente: „Telenovelele nu sunt cu nimic inferioare lui Shakespeare, depinde de intensitatea cu care exprimi emoţiile şi sentimentele“. Unul dintre cei care i-au reproşat a fost actorul Ştefan Iordache, partenerul de cursă lungă al actriţei: „Cum poţi tu, Tora, să joci în aşa ceva?”; „Nu-i tot meseria noastră? Ce, tu n-ai juca?”, ar fi întrebat Tora Vasilescu; „Ba da, dar pe mine nu m-au invitat”, i-ar fi răspuns regretatul actor…

[7] „Of, când am intrat la Teatru a treia oară, după ce jucasem un an la Satu Mare, la corp-ansamblu, aveam un mare complex… Atunci am rămas însărcinată. Ce era să fac? Să-l opresc?! Să mă ierte Dumnezeu… Apoi m-am căsătorit şi soţul meu de atunci, cu care am fost zece ani, pur şi simplu nu a vrut copil. A spus că nu vrea să-i fie îngrădită libertatea de-a lupta într-o societate cu cenzură. Iar o femeie nu poate hotărî de una singură.”

Participarea Gabrielei Creţu, preşedinta Comisiei pentru afaceri europene, la cea de-a VI-a Conferinţă a parlamentarilor din Regiunea Dunării

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 martie 2019, 15:50

În cadrul reuniunii, senatorul a afirmat că realizarea unor progrese vizibile în implementarea Strategiei Uniunii Europene privind Regiunea Dunării (SUERD) este un obiectiv al Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, ceea ce transformă conferința într-un eveniment semnificativ, chiar dacă nu se numără printre evenimentele oficiale ale Președinției. De asemenea, președinta Comisiei pentru afaceri europene a subliniat importanța unei mai bune cunoașteri și comunicări între cei care locuiesc în regiunile dunărene, întrucât ‚,cunoașterea diferențelor și caracteristicilor noastre comune sunt întotdeauna utile pentru a construi încrederea între noi. Altfel, stereotipurile și prejudecățile pot să ne despartă în continuare, în ciuda legăturii pe care Dunărea o realizează. Râurile au servit, de-a lungul istoriei și ca granițe despărțitoare. Or, noi avem nevoie de poduri, nu de granițe.” În cadrul discuției despre rolul turismului și a culturii, Gabriela Crețu a atras atenția că parlamentele naționale nu pot face mult, în mod concret, în acest moment avansat. Legislația și bugetarea nu sunt problema cea mai dificilă, nici voința politică. Există multă voință dar puțină acțiune, de multe ori. Din această cauză domnia sa consideră că ,,autoritățile regionale ar putea face mai mult pentru a aplica elemente din Strategia UE prin experiența lor în utilizarea programelor europene și naționale pentru a finanța și a dezvolta inițiative trans-dunărene. Cu sprijinul guvernelor și parlamentelor.” La finalul intervenției sale, Gabriela Creţu a prezentat audienței și o idee pe care reprezentanți ai Uniunii Artiștilor Plastici din România au lansat-o cu câțiva ani în urmă, fără a fi pusă în practică până acum. ,,În partea română a Dunării se află, în prezent, multe barje abandonate. Propunerea este să transformăm aceste barje într-un fel de ,,ambasadori” plutitori, implicând reprezentanți ai tuturor țărilor dunărene și folosind un limbaj universal – hrana, muzica, artele. E vorba de un fel de centre culturale plutitoare care să găzduiască ateliere de creație, restaurante cu hrană specifică regiunilor traversate de fluviu, expoziții, concerte. Un astfel de centru cultural ar sta câteva săptămâni în fiecare port de-a lungul Dunării, primind oaspeți, promovând cultura și de ce nu, câștigând bani din vânzarea produselor și prestarea de servicii.” Este nevoie de implicarea celor care au expertiză în atragerea de fonduri și administrarea unei afaceri, în acest moment, a încheiat Gabriela Crețu.

Preşedinţia rotativă a Strategiei UE pentru Regiunea Dunării a fost preluată de către România în luna octombrie 2018, la finalul Forumului Anual al SUERD, din Bulgariei și se desfăşoară sub genericul ,,Întărim coeziunea pentru o prosperitate comună în regiunea Dunării”.

Cea de-a VI-a conferinţă a parlamentarilor din Regiunea Dunării, organizată de Parlamentul României, are ca obiectiv evidenţierea resurselor valoroase ale SUERD precum cultura, turismul, educaţia şi cercetarea şi oferă un cadru adecvat pentru schimbul de opinii sub forma unor dezbateri tematice.