#StareaEducației (INTERVIU) Festivalul de literatură pentru copii și adolescenți APOLODOR revine la Botoșani. Scriitorul Dan Lungu, director al evenimentului: ”Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social. Chiar și cei care nu citesc se pot converti la lectură la astfel de festivaluri.”
Publicat de andreeadaraban, 24 august 2026, 13:00 / actualizat: 28 august 2026, 8:29
Dacă inițial modelul a fost Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași – FILIT, experiența primei ediții a arătat că un eveniment pentru publicul tânăr are nevoi și reguli diferite. „Încercăm să găsim conceptul cel mai potrivit pentru un festival de literatură pentru copii și adolescenți”, explică Dan Lungu. Una dintre dificultăți este prezența traducătorilor la întâlnirile cu publicul tânăr. Pentru copii, timpul de atenție este mai scurt, iar interpunerea unei traduceri poate afecta chiar bucuria întâlnirii cu autorul.
În plus, organizatorii au descoperit cât de costisitoare poate fi participarea unor autori consacrați ai literaturii pentru adolescenți. Potrivit lui Dan Lungu, un autor bestseller pentru adolescenți poate costa de câteva ori mai mult decât un laureat Nobel. În aceste condiții, festivalul nu urmărește să devină un FILIT pentru copii cu anvergură internațională, ci să construiască o prezență internațională în jurul profesioniștilor din industria cărții.
Ediția din acest an va pune în echilibru literatura și ilustrația de carte. Vor exista mai multe expoziții, inclusiv una de amploare dedicată ilustratorilor din România și Republica Moldova.
Pentru Dan Lungu, ilustrația este esențială într-un festival destinat copiilor și adolescenților: „Un festival pentru copii și adolescenți este deopotrivă literatură, dar și ilustrații. Nu există carte pentru copii care să nu aibă ilustrații”. Prin participarea unor profesioniști din alte țări, organizatorii vor să creeze conexiuni între ilustratorii români și editurile din străinătate. Botoșaniul ar putea deveni astfel un punct de întâlnire pentru profesioniștii din domeniul cărții și o platformă pentru promovarea autorilor și ilustratorilor români.
În același timp, rămâne esențial obiectivul public al festivalului: apropierea copiilor de carte. Dan Lungu vorbește despre nevoia ca lectura să fie asociată cu bucuria și cu un statut social legitim, nu cu rușinea sau izolarea. „Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social”, spune scriitorul. În unele școli, observă el, copiii care citesc ajung chiar să se ascundă, pentru că lectura poate fi percepută drept ceva care nu este „cool”. Un alt pericol este transformarea cărții într-o pedeapsă. „Ai greșit, citești 10 pagini. Cum vrei să mă citească de plăcere?”, întreabă Dan Lungu, subliniind că tocmai plăcerea lecturii este cea pe care festivalul încearcă să o cultive.
Programul festivalului va include lecturi publice, întâlniri cu scriitori, expoziții și ateliere. Unele activități vor avea loc în școli și licee, dar participarea este deschisă, iar evenimente vor fi organizate și la teatru și la bibliotecă.
Atelierele acoperă domenii diverse. Viorel Ilișoi va susține un atelier despre reportaj, iar Elena Vijulie unul despre documentar. Programul include și ateliere de ilustrație de carte și, din nou, ateliere de educație financiară.
În paralel cu festivalul, organizatorii s-au alăturat campaniei „Pledoarie pentru lectură”, inițiată împreună cu Asociația „Forma Mentis”. Campania propune un obiectiv simplu: 15 minute de lectură în fiecare zi.
Ideea pornește de la studii care indică faptul că un asemenea interval poate contribui la formarea unor obiceiuri de lectură și la apariția unei „cariere de cititor”. În acest an, campania coboară și mai mult vârsta la care începe intervenția: de la gimnaziu și liceu, către clasele primare și grădiniță.
Organizatorii pregătesc, în parteneriat cu Maternitatea din Botoșani și editura Gama, o carte care va ajunge la toate mamele în trusoul nou-născutului. Scopul este ca, încă de la început, în fiecare familie în care apare un copil să ajungă și o carte pentru copii.
Dan Lungu consideră că literatura nu trebuie privită doar prin prisma valorii sale artistice. Ea are și funcții de socializare, dezvoltare cognitivă și dezvoltare a empatiei. Tocmai aceste beneficii pot reprezenta un argument important pentru părinți. „E o șansă pentru carte, e o șansă pentru lectură”, spune scriitorul.
În vremurile în care telefoanele și celelalte ecrane ocupă o parte importantă din timpul copiilor, Dan Lungu nu propune o luptă între carte și tehnologie, ci găsirea unui echilibru. Educația pentru carte ar trebui să înceapă înaintea educației pentru ecran, iar părinții au un rol decisiv. Un copil care își vede părinții citind are un model pe care îl poate urma. În același timp, scriitorul consideră că ar fi nerealist să încercăm să eliminăm ecranele din viața copiilor. Ele fac parte din cultura și din modul contemporan de raportare la lume. Important este să fie conștientizată valoarea lecturii pentru dezvoltarea atenției, a empatiei și a capacității cognitive.
Apropierea copiilor de lectură nu ține însă doar de motivație. Prețul cărților reprezintă, spune Dan Lungu, o problemă tot mai serioasă. Creșterea prețurilor poate transforma cartea într-un obiect de lux și poate accentua disparitățile sociale.
Redăm, mai jos, interviul integral:
Andreea Daraban: Între 17 și 20 septembrie sărbătorim literatura la Botoșani. Cu ce vine nou cea de-a doua ediție a festivalului Apolodor?
Dan Lungu: Sunt mai multe lucruri noi pe care le aducem, de fapt, le experimentăm. Încercăm să găsim conceptul cel mai potrivit pentru un festival de literatură pentru copii și adolescenți, pentru că nu-i chiar atât de ușor pe cât pare la prima vedere. Inițial, am început făcând o copie în mic, dacă vreți, a FILIT-ului de la Iași, dar ne-am dat seama că sunt diferențe mari între un festival pentru cei mari, pentru adulți și unul pentru copii și adolescenți. Și atunci încercăm să reglăm lucrurile din mers. Îi dăm o deschidere internațională în acest an, pe care n-am avut-o anul trecut, dar e cu participare internațională, n-aș spune că e un festival internațional. Și cred că e și foarte complicat de făcut un festival internațional pentru copii. Inițial am avut această pornire, dar încet, încet ne-am dat seama că nu-i cel mai potrivit lucru și ca drept dovadă nici în lume nu există festivaluri internaționale pentru literatură pentru copii și adolescenți, ci sunt niște târguri de carte, de fapt, cum e cel de la Bologna, spre exemplu. E foarte complicat să vii cu un autor pentru copii și să folosești traducerea simultană sau consecutivă. Ei nu au răbdare. Timpul lor de atenție e scurt și dacă mai interpui și o traducere, de fapt strici întreaga bucurie a întâlnirii. Ce se poate face într-adevăr și spre asta mergem, este să aducem persoane importante din zona industriei cărții, din alte țări, pentru a deschide canalele pentru autori români în străinătate, dar mai ales pentru ilustratori. Un festival pentru copii și adolescenți este deopotrivă literatură, dar și ilustrații. Nu există carte pentru copii care să nu aibă ilustrații. E un punct important în festivalul nostru. Încercăm să găsim un echilibru just între autori și ilustratori.
Andreea Daraban: Spuneați că ați avut dificultăți, ați vrut să faceți un FILIT mai mic la Botoșani, dar v-ați dat seama că totuși nu se potrivește pentru copii și pentru adolescenți acest tip de festival. Ce ați observat, mai exact?
Dan Lungu: În primul rând, prezența traducătorilor la întâlniri. În al doilea rând, dacă vrei să aduci, și aici a fost o surpriză totală, dacă vrei să aduci mari autori, bestseller-uri din literatura pentru adolescenți, ei bine, surpriză! Un autor bestseller pentru adolescenți e de trei, patru, cinci ori mai scump decât un premiant Nobel. Adică, piața de carte pentru copii și adolescenți e mult mai mare. Deci, dacă un premiant Nobel, să spunem că îl aduci cu un preț undeva între 5.000 și 10.000 de euro, un bestseller pentru copii din Statele Unite, de exemplu, sub 25.000 de dolari, nici nu te poți gândi. Și asta doar pentru drepturile de autor. E un impediment major, dat fiind faptul că avem un buget limitat și relativ modest la Apolodor. Sunt mai multe lucruri care ne împiedică să facem realmente un FILIT pentru copii, un FILIT cu anvergură internațională, dar găsim alte lucruri interesante. Prezență internațională vom avea, dar mai degrabă pe zona de drepturi de autor, edituri, adică pentru profesioniștii din domeniul cărții, fie că e vorba de autori, de editori români sau de ilustratori.
Andreea Daraban: Ce vor putea face în cele patru zile de festival cei care doresc să ia parte la acest eveniment? Cum ați gândit programul din acest an?
Dan Lungu: E gândit jumătate-jumătate, jumătate pe carte, jumătate pe ilustrație de carte. Pe ilustrație de carte avem mai multe expoziții, dintre care una foarte mare, în care avem ilustratori din România și ilustratori din Republica Moldova. Încercăm să deschidem canalul ilustratorilor de carte, atât pentru editurile din România, cât și pentru editurile din occident, trecând prin Botoșani. Să facem, așa, o placă turnantă profesională în jurul cărților pentru copii la Botoșani, neexcluzând motivul principal al festivalului și anume bucuria lecturii. Copiii trebuie să trăiască bucuria lecturii, să asocieze cartea cu un fapt legitim social, adică nu trebuie să te ascunzi ca să citești. Nu e nimic rușinos, dimpotrivă. Iată, vine multă lume să bucură, să întâmplă la teatru, să întâmplă pe stradă. Cartea și lectura sunt lucrurile extraordinare. Dacă ești pasionat de lectură, nu înseamnă că ai un handicap și trebuie să te ascunzi, fiindcă colegii tăi râd de tine.
Andreea Daraban: Au vorbit copiii despre asta, că nu sunt ”cool” dacă citesc și că apar altfel în ochii celorlalți?
Dan Lungu: Exact, da. E ca un stigmat. În unele școli, cei care citesc chiar s-ascund. Sau, un alt lucru, iar dezastruos, este atunci când părinții folosesc lectura ca pedeapsă. Asta distruge orice bucurie a lecturii. Ai greșit, citești 10 pagini. Cum vrei să mă citească de plăcere? Noi vrem să le dăm copiilor plăcerea și legitimitatea socială a lecturii.
Andreea Daraban: Prima ediție a festivalului Apolodor de la Botoșani a adunat peste 2000 de copii și adolescenți la atelierele și întâlnirile cu scriitorii. Cum ați primit acest răspuns din partea publicului?
Dan Lungu: A fost absolut încurajator. Eu am fost chiar entuziast. Acest feedback a fost peste așteptările mele, a contribuit și la continuarea finanțării, pentru că știm, cultura este fără de preț, dar are costuri. Nu prea se poate face fără bani. Finanțarea din partea Primăriei este esențială în continuarea proiectului, iar feedback-ul care a venit, atât din partea copiilor, sau în primul rând a copiilor, dar și a cadrelor didactice, a părinților, a bibliotecarilor, că noi adunăm pe toată lumea în jurul evenimentului, toate aceste reacții entuziaste au contribuit la continuarea finanțării și ne dă și nouă motivația să mergem mai departe. Publicul, în primul rând, poate participa la lecturile pe care le au diferiți autori. Cele mai multe lecturi sunt publice. Unele sunt, într-adevăr, la școli sau la licee, dar și acolo există o participare deschisă, adică poate veni oricine. Dar avem și la teatru, la Sala de marmură, la Bibliotecă. Avem mai multe expoziții și ateliere.
Andreea Daraban: În ce vor consta aceste ateliere?
Dan Lungu: Avem ateliere de jurnalism. De exemplu, Viorel Ilișoi va susține un atelier despre reportaj, Elena Vijulie despre documentar. Avem ateliere anul ăsta de ilustrație de carte, avem, din nou, ateliere de educație financiară. Am zis că e extrem de important pentru copii să învețe să lucreze cu banii, să se raporteze la bani. Cineva m-a întrebat care e legătura între educația financiară și literatură, cultură. E extrem de strânsă, pentru că o persoană independentă financiar, care știe să-și gestioneze banii, va fi un bun cumpărător de carte, va fi tot timpul focusat pe rafinarea propriului gust cultural, fie că e vorba de arte vizuale sau e vorba de literatură sau muzică sau orice altceva.
Andreea Daraban: În paralel cu festivalul, ați lansat această campanie ”Pledoarie pentru lectură”, care invită copiii și adolescenții să citească 15 minute pe zi. De ce ați simțit nevoia inițierii unei astfel de campanii?
Dan Lungu: E o campanie pe care o facem împreună cu Asociația ”Forma Mentis”. De fapt, de la ei vine inițiativa, noi ne-am alăturat, fiindcă sunt câteva moduri de raportare la literatură foarte diferite. Noi încercăm să cultivăm prin asta o anumită literatură. Eu, ca autor, sunt obișnuit, așa am fost crescut, să ne raportăm la valoarea artistică a textului, ceea ce, evident, e judicios și mie, ca autor, îmi convine foarte mult și sunt adeptul acestui tip de raportare. Dar, pe de altă parte, literatura trebuie să înțelegem că are și alte funcții extrem de importante, de socializare, de dezvoltare cognitivă, de dezvoltarea empatiei, care nu țin de valoarea artistică a textului. E în legătură cu asta, dar nu ține exclusiv de asta. Și aici am constatat că, de fapt, în ziua de astăzi, părinții sunt mai degrabă sensibilizați de valoarea extraestetică, dacă vreți, socială, medicală, psihologică a textului literar decât de valoarea estetică. Dacă vrem noi să convingem părinții prin valoarea textului să citească și să-i facă pe copii să citească, greșim măcar pe un sfert. Pe când, dacă le vorbim despre valoarea cognitivă, psihologică și socială a textului literar, deja îi câștigăm de partea noastră mult mai mult. E o șansă pentru carte, e o șansă pentru lectură.
Andreea Daraban: De ce 15 minute? Poate părea puțin, dar poate fi suficient pentru a schimba relația unui copil cu lectura?
Dan Lungu: Sunt mai multe studii care indică acest interval de timp, 15 minute. Se pare că 15 minute e suficient cât să creeze obișnuințe sănătoase și să creeze dorința de a continua lectura de la o zi la alta și să formeze așa-numita carieră de cititor. Tot de la studii am pornit, iar ca o noutate în acest an, am scăzut nivelul vârstelor la care ne adresăm. Noi, anul trecut, am mers doar pe copii și adolescenți de gimnaziu și liceu, dar toate studiile arată că, de fapt, cu cât cobori mai jos expunerea la literatură, cu atâta intervenția e mai eficientă. Și anul acesta mergem în clasele primare, mergem la grădiniță și mai facem un lucru, care mi se pare extraordinar. În parteneriat cu Maternitatea din Botoșani și cu editura Gama, pregătim o carte pe care o dăm tuturor mamelor în trusoul noului născut, astfel încât să fim siguri că în fiecare familie, unde există un nou născut, ajunge și o carte pentru copii.
Andreea Daraban: Campania pornește și de la competiția aceasta dintre carte și consumul digital. Cum convingi astăzi un copil, un adolescent, mai cu seamă, să deschidă o carte atunci când ecranul îi oferă recompensă imediată, când efortul depus este minimal?
Dan Lungu: În primul rând, să începe educația pentru carte înainte de educația pentru ecran. În al doilea rând, să-i convingi pe părinți să citească, pentru că un copil care își va vedea mama sau tatăl citind, va face la fel. Noi nu încercăm să facem niciun fel de concurență ecranului, ci doar să găsim un echilibru între lectură și ecran. Nu mai putem gândi viața din ziua de astăzi și o cultură actuală în afara ecranelor. Ea face parte intrinsecă din modul nostru de raportare la lume, și ar fi o nebunie să încerci să scoți ecranul din viața copiilor, dar să găsim un echilibru, da, conștientizând valoarea pe care o are lectura, dezvoltarea cognitiva, atenția, empatia, lucruri pe care consumul excesiv de ecrane nu le are. Și atunci facem o campanie de conștientizare, atât pentru părinți, cât pentru copii și adolescenți, și dezbateri cu profesioniștii din jurul cărții, cu profesori, cu bibliotecari, cu învățători, și, de ce nu, cu părinți, arătând rolul terapeutic, social și cognitiv al lecturii, astfel încât să nu pară că încercăm să vindem o marfă expirată. Să înțeleagă că, într-adevăr, lectura este esențială și cu cât consumul de ecrane crește mai mult, cu atâta lectura devine mai terapeutică.
Andreea Daraban: Sunteți părinte, copiii dumneavoastră citesc? Ați avut o rețetă magică să-i determinați să citească?
Dan Lungu: Nu am avut o rețetă magică, m-au văzut citind pe mine, pe soția mea. Ilinca e mai cititoare, Filip a avut o sincopă și e legată de pandemie. Pandemia a legitimat consumul de ecrane în context școlar și asta i-a îndepărtat într-un mod radical de carte. Acum facem efortul să îl reapropiem de lectură, dar odată trecută pandemia, văd că noile generații, cumva recuperează din plăcerea de a citi carte pe hârtie. Eu prefer literatură științifică pe ecrane pentru că pot să subliniez, pot să îmi decupez ceea ce am nevoie după aceea pentru analiză, dar lectura de plăcere o prefer pe hârtie.
Andreea Daraban: Există riscul ca în încercarea de a-i apropia pe copii de cărți să transformăm lectura într-o obligație și să obținem exact efectul opus?
Dan Lungu: Sigur. Dacă nu găsim calea adecvată de a discuta, de a pune lectura într-un context al plăcerii, al satisfacției, al legitimității sociale, obținem efecte adverse și îi îndepărtăm efectiv de carte.
Andreea Daraban: Școala are un rol?
Dan Lungu: Esențial, fundamental. Școala, în general, profesorul de limba și literatura română contează foarte mult cum predă, contează manualul de limba și literatura română, contează profesorul cum discută pe marginea textului, dacă îl face atractiv sau nu pentru copil. Pentru că dacă va învăța doar din obligație, ca să ia o notă mai mică sau mai mare, și profesorul nu va transmite niciun fior, atunci elevul rămâne cu gust amar în urma lecturilor obligatorii din manual.
Andreea Daraban: Revenind la carte, mă uitam prin librării, cărțile nu sunt ieftine. Este promovarea cititului doar o chestiune culturală sau devine și o responsabilitate civică până la urmă? Având în vedere că trebuie să aibă acces la lectură cât mai mulți copii, cât mai mulți adulți, care poate nu își permit uneori să cumpere cărți.
Dan Lungu: Da, într-adevăr, prețurile sunt uriașe, au crescut într-un ritm amețitor în ultima vreme și așa nu erau, neapărat, la îndemâna tuturor, dar acum devin obiecte de lux. Într-adevăr, se creează aici o inegalitate, o disparitate socială, ceea ce antrenează inegalități sociale ulterioare. Așa cum în pandemie, de pildă, accesul la un laptop era esențial pentru a participa la ore. Țin minte că atunci am făcut campanii de strângere de laptopuri ca să le ducem în mediul rural, pentru că elevii trebuiau să stea acasă, dar n-aveau cu ce participa la ore, și era o inegalitate de acces efectiv la lecțiile online, o inegalitate de aceeași natură, pe termen mai lung, e adevărat, inegalitate care se vede mai greu în timp, dar e la fel de toxică, este lipsa de acces la carte. Am putea aduce bibliotecile în discuție. Spuneam că cine vrea să citească poate să meargă la bibliotecă, dar dacă mergem în mediul rural, vedem că unele biblioteci sunt foarte departe sau au un fond de carte învechit, ori copiii nu vor doar bibliografii școlare, astea în linii mari există în biblioteci. Vor noutăți, cărți despre care văd la televizor sau în care se regăsesc, pe sensibilitatea contemporană, adică nu citesc numai Creangă. De altfel, Creangă e admirabil și mie îmi place, dar nu poți să citești doar Creangă, ajungi la autori contemporani, români sau străini.
Andreea Daraban: Ca să nu mai vorbim că mulți copii din ziua de azi au dificultăți în a citi Creangă…
Dan Lungu: Da, pentru că e un vocabular arhaizat și el trebuie citit cu ajutor, fie din partea părinților, fie a profesorilor.
Andreea Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, în condițiile în care la festivalurile de literatură vedem sălile pline și foarte mulți copii, adolescenți care participă la întâlniri cu scriitorii, la ateliere, cât de mult mai citesc, de fapt, copiii și tinerii astăzi? Putem să vedem acest interes ca pe un semn, că lectura încă ocupa un loc important în viața lor sau este doar o imagine superficială?
Dan Lungu: Există o corelație, nu neapărat foarte strânsă. Trebuie să gândim aceste festivaluri ca pe niște evenimente sociale. Prezența tinerilor e foarte bună la festivaluri. Cine nu e cititor are șansa să devină cititor, participând la festivaluri. Nu toți cei care participă la festival sunt mari cititori, din rândul publicului vreau să spun. Dar, dacă vii la un eveniment monden, la un eveniment social, nu poți lipsi de la FILIT. Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași este fundamental. Apolodor riscă să fie la fel la Botoșani. Nu ești la zi dacă nu mergi la aceste festivaluri. Asta e extrem de important. Chiar dacă la început ei vin ca necititori, încetul cu încetul pot deveni cititori participând la astfel de festivaluri și este unul dintre rolurile acestor evenimente. De asemenea, nu toți voluntarii care se înscriu la FILIT sau la Apolodor sunt neapărat mari cititori, dar după un prim contact cu autorii, în calitate de voluntari, mulți se convertesc la lectură la modul cel mai serios.
Varianta audio a interviului:
