Ovidiu Galeru, fost antrenor al loturilor olimpice de natație ale României: Iașul, ”capitala Moldovei, nu are bazin de înot; copiii se antrenează într-un bazin non-conform, alături de public”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (4.08.2024)

Publicat de hdaraban, 4 august 2024, 23:59 / actualizat: 7 august 2024, 11:51

Sub emoția reușitelor sportivilor români medaliați și cu performanțe deosebite la Jocurile Olimpice din Franța, se poate vorbi despre ce se întâmplă în spatele reușitelor de excepție, în ce măsură acestea sunt mai degrabă evenimente ieșite din comun și nu consecința unor investiții, de-a lungul anilor, în infrastructura de profil, în resursa umană.

În zona Moldovei, în cele opt județe, două cluburi municipale sportive (din orașele reședință) au secții de înot. Acestea ființează la Galați și la Bacău. Ultimul oraș din enumerare este și reper geografic, având în vedere invitatul Radio Iași.

La ”Weekend cu prieteni”, ediția din 4 august 2024, a oferit răspunsuri lector universitar doctor Ovidiu Galeru, antrenor de înot, implicat în fenomenul sportiv la nivel național și internațional.

De altfel, domnia sa a fost antrenor al lotului olimpic de natație al României participant la Jocurile Olimpice de Vară,  Londra 2012 și Rio de Janeiro 2016.

El a formulat justificări pentru performanțele lui David Popovici. Acestea țin de talentul său, de antrenorul de excepție pe care îl are sportivul român, dar și de susținerea necondiționată din partea părinților.

Ovidiu Galeru a făcut și o radiografie a infrastructurii de înot din zona Moldovei, dând exemple de bazine care nu sunt folosite deloc, sau care, prin deciziile ale autorităților au devenit bazine de agrement.

Nici Iașul nu este ocolit în precizările invitatului, capitala Moldovei neavând niciun bazin de înot de dimensiuni olimpice și care să permită pregătirea viitorilor înotători pentru performanță.

În ciuda acestor aspecte, natația românească are viitor, antrenorul de înot băcăuan enumerând în interviul Radio Iași performanțele la nivel de juniori în competițiile europene desfășurate în acest an. În aceste sens, una din formulările interlocutorului este sugestivă: în natația românească, ”viitorul este pe tavă, trebuie doar să avem grijă de el, trebuie doar, nu neapărat să-i dăm luna de pe cer, dar să dăm condiții optime și să oferim respect, pentru că ăsta contează cel mai mult.”

Horia Daraban: Domnule antrenor Ovidiu Galeru, vă mulțumesc mult pentru prezența în emisiunea noastră.

Ovidiu Galeru: Și eu vă mulțumesc pentru invitație. Și vă mulțumesc pentru că ați decis să aveți un astfel de subiect, un subiect care ne stă pe buze în zilele astea tuturor, mai ales datorită reușitelor lui Divid Popovici. Și pentru cei care nu sunt familiarizați cu lumea natației, trebuie să vă spun că greul selecției și greul producerii de noi talente este cel puțin în ultimii zece ani pe umerii cluburilor private. Sunt niște rezultate care demonstrează acest lucru. Marea majoritate a înotătorilor juniori și chiar cei care au ajuns la seniori provin din cluburi private. Au fost descoperiți, antrenați și propulsați spre înalta performanță de cluburile private.

Horia Daraban: Cum ați caracteriza dumneavoastră performanțele înotătorului român?

Ovidiu Galeru: Este un înotător plin de har, plin de talent, cu un nivel mult, mult peste medie a felului în care înțelege înotul de performanță, cu un antrenor extraordinar de dedicat și extraordinar de inteligent, Adi Rădulescu. Este un sportiv care și-a sacrificat de la o vârstă fragedă copilăria încercând să își îndeplinească visului de a ajunge campion olimpic. A avut parte și de părinți extraordinari, Mihai și Georgeta, care au fost trup și suflet și au crezut tot timpul în visurile lui David. Poate mulți l-au văzut așa ca pe o explozie. El a crescut constant. El de mic a avut rezultate foarte bune. A bătut foarte multe recorduri naționale la toate categorie de vârstă, în mai toate probele. Chiar țin minte că Ștefan Cosma, sportivul pe care eu l-am antrenat o perioadă, avea chiar un challenge cu David Pohovici, el fiind cu un an mai mic, încerca să-i bată recordurile lui David.

Da, un sportiv care de mic a arătat niște performanțe deosebite și să spun, așa, unice pe plan mondial. Gândiți-vă că la 14 ani a fost cel mai tânăr sportiv care a coborât sub 50 de secunde la proba de o sută de metri liber.

Horia Daraban: Plecând de la performanțele recente, dar și folosindu-ne de reușitele despre care ați vorbit dumneavoastră în perioada junioratului, toate acestea reprezintă un miracol, un paradox pentru înotul românesc sau e ceva normal?

Ovidiu Galeru: Este clar că acest om mare acum are ceva special și asta o spune toată lumea și nu trebuie să mai reamintesc eu. Infrastructura, să spunem, nu, l-a ajutat extraordinar de mult, având în vedere condițiile în care se pregătește la București. Chiar el o spune că ar fi loc de mult mai bine în ceea ce privește condițiile de pregătire. Să știți că, legat de condițiile de pregătire, se mai fac pași, să spunem așa, spre mai bine, dar nu o pot spune cu toată gura, pentru că sunt și pete negre, care nu pot fi șterse foarte ușor. Și, dacă vreți, vă dau nenumărate exemple. Haideți să începem cu Brăila. Au în construcție un bazin olimpic, exact ca cel din București și exact ca cel din Târgu Mureș, unde s-au sistat lucrările de ceva vreme și e o mare problemă în ceea ce privește continuarea acelor lucrări.

Mai sunt bazine făcute fix anapoda și pentru care efectiv nimeni nu plătește. Și vă dau un exemplu din Bacău. Cu mergi spre Slănic Moldova, într-un sătuc, printre case, printre văcuțe la păscut, ce crezi? A ieșit un bazin de înot didactic, în localitatea Cerdac, la opt kilometri de Slănic. Credeți-mă, mie îmi plânge inima de cât ori trec pe lângă el. Un bazin la cheie dat acum 5 ani, în care nu a intrat nimeni, care deja este în degradare, pentru că sunt probleme: nu este canalizare, nu e apă curentă și e făcută anapoda. Și cazuri din astea mai sunt, cu astfel de bazine care au trecut, de exemplu, pe o administrație greșită. Iau cazul bazinul din Bacău, unul dintre etaloanele din țara noastră până la nivelul anilor 2018-2019, când au început să mai construiască. Gândiți-vă că toate competițiile importante se țineau la Bacău.

Ei, Bacăul, de vreo trei-patru ani, este într-o lumină neagră prin modul de administrare a acestui bazin, care deja a trecut pe planul ”bază de agrement”. Bazinul care a scos olimpici și a scos oameni la Jocuri Olimpice începând din 2000, hai să spunem că la ultimul joc n-am avut niciun reprezentant, este o bază de agrement, deci ni se restrânge activitatea văzând cu ochii. Este o lipsă de respect față de sport, este o lipsă de respect pentru cei care vor să facă sport și mai ales pentru trecutul natației băcăuane.

Horia Daraban: Plecând de la Bacău, în aceeași cheie a infrastructurii sportive, ce putem spune pentru zona Moldovei, sunt bazine de înot, domnule Galeru?

Ovidiu Galeru: Nu prea sunt bazine de înot în zona Moldovei și, dacă vreți, plecăm de sus, din Suceava. Avem acolo un bazin al universității, un bazin de 25 de metri. La fel, un bazin la o școală, Școala numărul 3. În Fălticeni, s-a făcut un bazin, dar este non-conform, adică nu este nici de 25 de metri. Culmea, acel Fălticeni, care a scos în ultimul an o generație de sportivi extraordinari. Deci acești doi băieți, Luis Lăcătuș și Andrei Piticanu, doi antrenori tineri, au scos o echipă de sportivi și aici amintesc pe Aissia Prisecariu și pe Daria Silișteanu, copiii medaliați la Campionatele Europeni de Juniori. Daria este campioană europeană la 100 de metri spate, Aissia este vicecampioană la 200 de metri spate; copii care au plecat dintr-un bazin non-conform și care, normal, au fost nevoiți să plece spre București, spre clubul Dinamo, să se pregătească la condiții, aproape de optim.

Coborâm și am ajuns la Iași, capitala Moldovei, care nu are bazin de înot, se antrenează într-un bazin de 25 de metri cu publicul, se antrenează la un bazin la fel non-conform și, culmea, cei doi antrenori foarte tineri, Maria și Florentin Luca, scot copii medaliați la campionate naționale. Deci te doare capul când spui chestia asta, nu-ți vine să creezi!

Horia Daraban: Tocmai ideea asta se desprinde, din ceea ce spuneți dumneavoastră, că există baze de selecție.

Ovidiu Galeru: Este, dar trebuie să fie și voință, trebuie să fie și dorința ca comunitățile locale să se implice, să sprijine pe cei care au rezultate. La noi, este cu totul invers. Cel puțin în Bacău, se dă în cap celor care au rezultate, nu știu de ce, care sunt motivele.

Horia Daraban: Ce loc ocupă tehnologia în competițiile internaționale de înot, în pregătirea unor astfel de competiții?

Ovidiu Galeru: Enorm, bănuiesc că ați observat că la aceste jocuri olimpice au fost, cred, că vreo cinci sau șase recorduri olimpice, un record mondial, tehnologia este extrem de importantă, pentru că evoluția fantastică a înotului se datorează și tehnologiei moderne și aplicării în metodologia de antrenament a unor mijloace moderne, mijloace moderne care nu pot fi înfăptuite decât în bazine moderne. Este un paradox. Până în 2010, s-a înotat cu niște costume care, într-adevăr, influențau foarte mult performanța sportivilor, între 1 și 3%, demonstrat științific acest lucru. Ei, din 2010, au trecut la costume normale și au spus că n-o să mai bată recorduri. De unde, recordurile au mers și mai și, pentru că această tehnologie de care m-ați întrebat a fost cheia succesului performanței. Nu mai există acum antrenor să nu folosească o cameră video subacvatică, să nu aibă un soft specializat de analiză biomecanică, să nu lucreze biochimic cu teste de măsurare a acidului lactic în antrenament, pentru a ști exact în ce zonă de efort te afli.

Sunt chestii care ar trebui să fie uzuale, dar, într-adevăr, contează enorm de mult bazinul de înot condițiile în care te antrenezi, pentru că noi nu putem să ne antrenăm alergând în parcuri. Noi trebuie să înotăm în apă, iar dacă apa are 29-30°, cum este ținută în ultima jumătate de an la Bacău, este clar că nu vom face performanță.

Horia Daraban: Având pe fundal toate aceste date, cum vedeți viitorul înotului de performanță în România?

Ovidiu Galeru: Înotul de performanță, în România, este pe val. În această vară și juniorii și juniori mici au scos niște rezultate de excepție, rezultate care nu s-a mai scos de foarte mult în natația românească. Și vă dau două exemple. La Campionatul European de Juniori desfășurat în Lituania, echipa României a avut șapte medalii: patru de aur, două de argint, una de bronz. Rezultate extraordinare! Cu Robert Badea, extraordinar de bun în probe de 200 și 400 mixt, el fiind junior foarte aproape de baremuri de Jocuri Olimpice, mă refer ca și performanță. La fel Aissia și Daria, sportivele despre care v-am spus că au plecat de la ”Nada Florilor” Fălticeni și acum sunt la Dinamo, foarte aproape de baremuri. Deci nu vorbim doar de medalii, vorbim de niște rezultate ca timpi foarte bune.

A urmat Concursul Țărilor Central Europene, un concurs ce s-a desfășurat la Belgrad, în Serbia, unde România a luat 34 de medalii, 12 de aur, șapte de argint și parcă 15 de bronz și a obținut, atenție, locul unu în clasamentul general pe echipe, pentru prima oară în istoria natației românești. Deci înseamnă că avem un viitor, dar trebuie să avem grijă de acest viitor. Eu sunt mândru că din această echipă a Concursului Țărilor Central Europene a făcut parte și un sportiv de-al nostru, Borcea Robert, antrenat de Sabin Jitaru, un sportiv crescut tot într-un club privat, în Clubul Nautica, clubul pe care eu îl coordonez, așa cum de fapt foarte mulți provin din astfel de cluburi.

Deci eu zic că viitorul este pe tavă, trebuie doar să avem grijă de el, trebuie doar, nu neapărat să le dăm luna de pe cer, dar să le dăm condiții optime și să le oferim respect, pentru că ăsta contează cel mai mult.

Atunci când ești tratat cu lipsă de respect, când știi că nu meriți, este cel mai frustrant lucru și pentru sportiv, și pentru părinți, pentru că, atenție, până la o anumită vârstă, părinții sunt baza. Ei sunt cei care susțin cu adevărat sportivii, pentru că de-abia de la 14-15 ani sportivii sunt îndreptați sau se îndreaptă spre cluburi, de obicei, marea majoritate de stat, care au un buget mai mare, aceste CSM-uri ar trebui să își aibă exact rolul lor, adică dacă tot Primăria dă niște bani, păi să dea bani pentru performanță, nu doar să dea bani pentru niște nume pe niște hârtii sau pe niște liste, așa cum se întâmplă, din păcate, și la Bacău.

Varianta audio a interviului: