25 iulie: Crâmpeie de viaţă şi creaţie. Omagiu maestrului Theodor Grigoriu, la Univers Muzical cu Daniela Vlad
Publicat de dvlad, 24 iulie 2015, 21:52
O ediţie în care viaţa şi creaţia Maestrului Theodor Grigoriu vă sunt aduse mai aproape cu sprijinul soţiei sale, doamna Mihaela Marinescu-Grigoriu, a pianistei Cezara Petrescu şi a violonistului Sherban Lupu.
Maestrul Theodor Grigoriu era născut la 25 iulie 1926 la Galaţi. L-a venerat pe Enescu, era părintele său spiritual. Dar iubea toate marile spirite creatoare româneşti, idealul său fiind, după cum se exprimă în crezul său artistic, să “consune” cu ele. Să li se alăture. Şi cred că ştia cât de sus se află în acest panteon românesc al spiritelor înalte. Tot în Credo, la punctul al 2-lea ne spune că arta clasică, mănăstirile din nordul Moldovei şi grandioasa armonie a spaţiului în care a văzut lumina zilei, îi sunt modele de frumuseţe. Şi nu sunt vorbe în vânt. Există zona “terestră” a creaţiei sale, care, oricât de originală şi actuală este, respiră organic prin rădăcini folclorice sau bizantine. Reversul, sunt lucrările în care nu ethosul este primordial, ci meditaţia profundă, proiectată în cosmos, în mediul acvatic, sau în timp, pt care dl Grigoriu a creat o muzică bazată pe o serie inventată pe principii matematice. Şi pentru că suntem la Credo, iată la numărul 3, ideea nobilă şi marea întrebare dacă în secolele viitoare, valorile noastre artistice ar putea să ocrotească acest spaţiu care le-a născut. Iar Punctul 4 este o mare poartă prin care intrăm direct în creaţia sa, iar ea – ne intră direct în suflet. Pentru că, scrie Maestrul – “N-am scris decât ce am trăit”. Şi aici se închide cercul, pentru că am ajuns înapoi la această fenomenologie a muzicii sale, în care totul se comunică, nu rămâne nimic opac, totul e trecut prin filtrul sensibilităţii sale excepţionale…. Pt că în muzica sa, până şi cântecul păsărilor sună natural, deşi el n-a dezvoltat precum Messiaen un sistem sonor savant special pentru a-l transcrie. Cum n-a dezvoltat nici vreo teorie specială a culorilor muzicii, deşi este un maestru al combinării timbrelor. Cum vă spuneam, Pentru maestrul Grigoriu, înşirările matematice, fără un ethos anume şi fără a apela la idiomuri din lumea terestră erau bune doar pentru o muzică a sferelor – pe care a experimentat-o cu succes, de ex în Vocalizele mării, în timp ce pentru muzica terestră, este nevoie de o muzică a biosferei, de ethos, pe care îl defineşte citez – “un misterios depozitar de sensuri al sensibilităţii colectivităţilor umane, care implică şi experienţele lor artistice milenare, dar şi modalităţile de comunicare specifice”.
