(VIDEO) Mănăstirea Nămăești: credință, istorie, spiritualitate…
Publicat de nicolaetomescu, 26 aprilie 2019, 19:49
„Triunghiul Mănăstirilor Rupestre” /Cetățeni, Nămăești, Corbii de Piatră/, triunghi echilateral cu latura de 20 de kilometri, combină istoria cu spiritualitatea și cu acea credinţă îndepărtată de afirmaţiile teologice sterile… Schituri rupestre, altare ale lui Zalmoxe, biserici ctitorite de legendarul „Negru Vodă”[1], „Cavalerul Trac”, o biserică având două altare, urme de pași presărate pe piatră, multe altele[2], mi-au strecurat gândul că mistica speculativă oferă alternativa valorificării – comunicarea spirituală, directă, a omului cu divinitatea, prin contemplare, extaz şi revelaţie…
Desigur, povestirea cinematografică a anului 2018 nu poate renunța, pe deplin, la secvențe și încercări reînnoite de a spune același lucru. În 2012, între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și râul Dâmbovița, între satele Cotenești-Stoenești, Mănăstirea „Cetățuia Negru-Vodă” îmi propovăduia iubirea contrariată de lumea care nu-și recunoaște boala; „Meteora României”[3] te privește deasupra unei creste stâncoase, la 881 m deasupra nivelului mării; biserica de acolo poartă două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului” și „Izvorul Tămăduirii” – reținem semnificațiile: a reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a te însănătoși; a te îndrepta; a te vindeca; a te lecui…
Asta am reușit la Nămăești…
Biserica a fost pictată[4] de Nicolae Vermont; este săpată în stâncă, precum schitul de la Cetățeni[5]; unele „surse” o privesc din perspectiva locului de cult al lui Zalmoxe[6]…
Altarul, catapeteasma și naosul au fost sculptate în munte, singurele părți zidite fiind pronaosul și turla; privită din exterior, biserica pare crescută dintr-un bloc mare de piatră, cu peretele drept și colțuros; îmbinarea armonioasă duce la gândul potrivit căruia, dacă zidul ar deveni… abur, stânca ar rămâne orfană; vegetaţia le îmbrăţişează pe amândouă, ilustrând imaginea colţului de rai pe care a întregit-o Maica Ana Lucia Nedelea, Stareţa Mănăstirii Nămăeşti.
Existență pământească, dar și cerească, mi-a (re)amintit statutul de călător care nu uită destinația, luând în grijă frumusețile naturale și ale oamenilor care clădesc, dar care ajunge să fie uimit, în același fel, de preocupările duhovnicești și sfinte… Poate că voi găsi puterea să spun și alte cuvinte despre viață, voi afla de ce trăiesc și ce trebuie să fac pentru a-mi atinge scopul pentru care trăiesc…
[1] Potrivit legendei, fondatorul şi primul voievod al Ţării Româneşti, care a trecut Carpaţii – din Făgăraş, pe la 1290, şi s-a stabilit la Curtea de Argeș sau Câmpulung, acolo unde a întemeiat un voievodat…
[2] Și cu o excepție… Legăturile cu cele mai importante centre urbane – Câmpulung (25 km) şi Târgovişte (45 km), asigurate de D.N. 72 A – recomandă un tablou contrastant: comuna Cetăţeni… Aşezată pe cursul superior al Dâmboviţei, într-o zonă subcarpatică dominată de microrelieful carstic înscris ariei monumentelor naturale protejate, cu versanţii de-a stânga şi de-a dreapta râului, presăraţi, spune ghidul primăriei, „cu gospodării frumoase, grădini îngrijite şi pâlcuri de pădure îmbinate armonios care oferă imaginea unei superbe zone turistice”, Cetățeni indică și aparenta desfășurare a acțiunii din visul românesc, succesiunea unor încercări inconștiente de a defini o viziune izolată, convenabilă; ca și cum cineva arată același tablou, cu personajele schimbate și retușate…
[3] Amintită, ca schit, încă din vremea lui Mihai Viteazu (numele ei apare în hrisoavele mai multor domni munteni)…
[4] Asemenea celei din Mănești…
[5] La Cetăţuia (lui) Negru-Vodă şi-au găsi refugiul, alături de sihaştri, voievozii Ţării Româneşti: Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu, Matei Basarab, Constantin Şerban Vodă, Constantin Brâncoveanu, stolnicul Constantin Cantacuzino şi primul rege al României, Carol I…
[6] Cât de verosimil vi se pare? Noile așezăminte de cult au luat locul celor vechi; mai mult, în misteriile lui Zalmoxe era practicată claustrofobierea în peșteri; astfel și-ar găsi explicația și „Călărețul Trac”, care avea un cult răspândit din Carpaţi până la Marea Mediterană și a fost dăltuit în stânca de la Cetățeni…
[7] Așa cum rezultă din VIDEO, a fost mai mult decât o prezentare a costumelor populare care au aparţinut bunicii ei (Ilenica Popii), rămasă orfană de mică (și crescută de preotul satului, moştenind, astfel, o parte din lada de zestre a preotesei); imaginea întregitoare ne-a arătat și două scene de nuntă, manechinele – în straie tradiţionale de sărbătoare – simbolizând bunica stareţei, mireasa, rudele ei şi cele ale ginerelui, precum şi naşii; ne-a fost înfățișat portul popular de zi cu zi, deopotrivă cu scena unui altar în jurul căruia sunt adunaţi preoţi; una dintre piesele cu o valoare inestimabilă este ia care a obţinut medalia de aur la „Expoziţia Mondială” din Paris (anul 1889); totodată, în muzeul Maicii Stareţe Ana Lucia Nedelea, sunt expuse două costume populare cusute de Paraschiva Topârceanu, mama poetului George Topârceanu…
ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor-Guvernul României) a înregistrat lucrarea „Cetățeni și Nămăești, Două «laturi» dintr-un «triunghi» al credinței” sub numărul 7897/29.11.2018, în baza prevederilor art. 148 alin.(1) din Legea nr. 8/1996, modificată şi completată.
(Foto © Nicolae Tomescu)
