„LIKE” = FEEDBACK =…
Publicat de Nicolae Tomescu, 1 ianuarie 2020, 19:44 / actualizat: 3 ianuarie 2020, 14:36
„LIKE”-urile pot fi, de fapt, nevoia de recunoaștere din partea celorlalți; așteptăm să fim apreciați pentru ceea ce am făcut sau pentru ceea ce credem că am reprezenta; uneori, transmitem un mesaj, „demonstrând ceva”; în alte împrejurări, promovăm propria persoană în relație cu activitățile noastre, câteodată (unii, cel mai adesea) am dori să găsim calea pentru a fi incluși grupului larg al „prietenilor”[1]; singurătatea nu înseamnă doar absența fizică a oamenilor dragi, ci, mai ales, lipsa aprecierilor din jurul tău (poți trăi singurătatea cu tine însuți/însăți, în doi/ca persoane diferite/, într-o mulțime)…
Nu prea „trăim”[2] fără informațiile primite din exterior și, mai ales, fără a construi relații; tindem către acceptare, valorizare (ca individualități și ca parte a nucleului social), credem că oamenii din jur sunt datori să ne recunoască, să ne aprecieze munca, dorim să ni se spună dacă am făcut bine sau rău[3], să primim laude[4], să fim recompensați…
Cred că este esențial să nu ne „hrănim”[5] cu LIKE-urile (nici cu „recordul” vizualizărilor[6]); numărul excesiv reduce din valoarea emoțională a unuia însoțit de onestitate; nu poți construi adevărul pe minciună sau pe aparențe…
Ziariști remarcabili au renunțat la Facebook deoarece „s-au săturat să posteze articole la a căror documentare au muncit luni în șir și să primească doar câteva aprecieri”…
[1] Facebook a devenit parte din viața noastră întrucât răspunde, într-o formă, nevoii de comunicare, nevoii umane de recunoaștere și acceptare socială; Facebook generează incluziune, transformă civilizația umană într-un „sat”, unde „toată lumea cunoaște pe toată lumea” (desigur, și respingerea are o argumentație solidă)…
[2] Creierul este construit în așa fel încât nu poate funcționa fără informații din exterior (sunet, culoare, miros, distanță, senzație tactilă-pipăit)… S-au făcut experimente cu camere care nu sunt senzoriale; în interiorul lor, fără lumină, fără sunete, fără posibilitatea de a simți tactil, au fost introduși, temporar, subiecți umani; percepția participanților a fost una de pierdere a minții, de nebunie/nu au suportat vidul de informații; oamenii se definesc prin ceilalți… Nu numai creierul are nevoie de semnale din exterior…
[3] Simțim nevoia „unui cuvânt bun”, a unei încurajări…
[4] Celor care se grăbesc să se creadă „grozavi”, le (re)amintesc faptul că există postări cu multe comentarii, postări pe care utilizatorii par să le prefere mai mult decât pe altele (poze, conținut video, actualizări de status-uri), care fac referire la un subiect popular, care primesc un număr mare de like-uri, comentarii, share-uri / într-un timp scurt, care au primit like-uri și comentarii din partea prietenilor celui care a postat ș.a.
[5] O afirm eu, cel care obținusem, în penultima lună a anului 2019, 18.000 de „LIKE”-uri pentru articolul „Zeiţa de la Montreal”… s-a născut la 12 noiembrie 1961
[6]Vizualizările de pagină reprezintă numărul de ocazii în care profilul unei Pagini a fost văzut de către utilizatori, inclusiv utilizatorii conectați la Facebook și cei neconectați; impactul privește numărul persoanelor care au văzut conținut din Pagina ta sau despre Pagina ta; acest indicator reprezintă o estimare. Afișările reprezintă numărul de ocazii în care orice conținut din Pagina ta (sau despre aceasta) a fost afișat pe ecranul unei persoane. Din cauza numeroaselor modalități de creare și distribuire a conținutului pe Facebook, este posibil ca numărul real al afișărilor organice să nu fie reflectat în indicatorul respectiv sau în cazul altor indicatori care folosesc afișările organice, inclusiv vizualizările de pagină și impactul…
