Rafael Molina: Tehnica Graham este un mijloc spre libertatea artistică

Coregraful și profesorul Rafael Molina s-a aflat, săptămâna aceasta, la Iași, cu prilejul Ziei Internaționale a Dansului. Acesta a susținut un workshop dedicat tehnicii „Martha Graham”.

Publicat de isoreanu, 3 mai 2026, 18:02 / actualizat: 5 mai 2026, 22:09

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de existență a companiei „Martha Graham Dance” din New York. Coregraful și profesorul Rafael Molina, fondatorul și directorul artistic al „Graham For Europe”, s-a aflat, săptămâna aceasta, la Iași, cu prilejul Ziei Internaționale a Dansului, la invitația conf. univ. dr. Lorette Enache de la Programul de Studii Coregrafie a Facultății de Teatru din cadrul UNAGE. Acesta i-a acordat un interviu Ioanei Soreanu în care a vorbit despre modul în care moștenirea „Graham” poate fi adaptată diferitelor contexte culturale și educaționale, punând accent pe autonomie, experiment și pe dezvoltarea unei personalități artistice proprii.

Pe 29 aprilie, a fost sărbătorită Ziua Internațională a Dansului. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de existență a companiei „Martha Graham Dance” din New York. Coregraful și profesorul Rafael Molina, fondatorul și directorul artistic al „Graham For Europe”, s-a aflat, la Iași, timp de câteva zile, pentru a susține un workshop dedicat tehnicii „Martha Graham”, la programul de Studii Coregrafie de la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu”. Pe logo-ul „Graham For Europe” sunt desenate 12 stele, reprezentând țările în care este predată această tehnică. Printre acestea, și România.

Pornind de la propria experiență ca dansator, pedagog și cercetător, Rafael Molina vorbește despre nevoia de a regândi predarea acestei tehnici în Europa, despre relația dintre artă și politică, precum și despre importanța colaborării și a schimbului de practici.

Ioana Soreanu: Știți totul despre Tehnica Graham. Ce este această tehnică? Vă rog să o descrieți, să o explicați.

Rafael Molina: Da, este o tehnică care a fost inițiată la începutul anilor ’30, mai exact în anul 1930, de Martha Graham, care a fost dansatoare, a devenit coregrafă și apoi, de asemenea, profesoară. Face parte din revoluția dansului modern, așa că nu a fost doar Martha Graham, ci și alți oameni care au creat noi stiluri de mișcare și de antrenare a corpului. Ceea ce este specific pentru Martha Graham este că mișcarea începe pe podea, apoi continuă în picioare și apoi cu torsul. Lucrează cu emoțiile și cu ceea ce fiecare vrea să exprime despre sine, despre ceea ce i se întâmplă. Se poate porni de la ceva abstract către o istorie reală, o poveste. Mișcarea începe în interiorul pelvisului, folosind acea energie, contractând musculatura, se reține acea energie, care apoi este eliberată prin mișcarea în spirală a coloanei vertebrale, ceea ce creează tensiune în tors și o mișcare lirică, frumoasă, în aer. Se folosește, de asemenea, gravitația: cum te miști împotriva gravitației? Cum cazi și te ridici? Deci, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în balet, unde se vorbește despre ceea ce este frumos și se spun povești cu prințese, prinți și elemente supranaturale, Martha Graham vorbește despre timpul prezent, despre femei și bărbați, despre americani, despre război, despre iubire, despre tot ce avem în comun și o face într-un mod realist și sincer. De aceea, mișcarea începe din profunzime, din pelvis, visceral. Este profundă, dar nu este un dans intelectualizat, nu este transformat în ceva drăguț, rafinat. Nu, începe cu o energie viscerală și devine intensă, cu un impact foarte mare.

rafael-molina.com

rafael-molina.com

Ioana Soreanu: În prezentarea de pe pagina dumneavoastră scrie că sunteți adeptul unei pedagogii moderne și inovatoare. Grija, încrederea, integritatea, empatia și autocunoașterea, spuneți dumneavoastră, sunt esențiale pentru un act didactic de calitate și încurajați autonomia. Care sunt rezultatele acestei metode?

Rafael Molina: Deci, puțin despre istorie. Tehnica „Martha Graham” a fost preluată și, de cele mai multe ori, oamenii predau așa cum au fost învățați. Dar societatea a evoluat, corpurile sunt diferite astăzi, iar felul în care a fost predată această tehnică a fost uneori puțin violent. Bineînțeles, trebuie să corespundă normelor mediului profesionist: corpurile trebuie să fie foarte atletice și să existe multă disciplină. Metoda mea este diferită din două motive. Unul este că, în Europa, de exemplu, o mulțime de oameni sunt amatori sau vor învăța puțină tehnică „Graham”, dar vor învăța și multe alte forme de dans care nu necesită o tehnică absolută. Al doilea motiv este că eu cred că noi nu suntem doar profesori posesori de cunoștințe, iar studenții nu știu și trebuie să le împărtășim aceste cunoștințe. Cred că toți avem un bagaj de cunoștințe, iar eu vin, bineînțeles, ca profesor de tehnică „Graham”, ca cineva care crede în această metodă sistematizată, formalizată, iar oamenii vor asimila aceste instrumente și își vor însuși acele cunoștințe. De aceea, dacă îi tratez ca pe niște copii, ca pe niște studenți care nu știu nimic și eu le explic totul, ei vor deveni mici soldați, ceea ce eu nu vreau; îi vreau artiști. Tehnica „Martha Graham” oferă instrumentele pentru a deveni artist: o persoană stăpână pe sine, pe picioarele ei, care poate aplica pe propriul corp principiile cu care lucrăm, și nu cineva care încearcă să-și mulțumească profesorul sau să devină altcineva decât este. Începi de la tine și ajungi tot la tine, doar că acum ai noi instrumente, iar aceste instrumente nu trebuie să intre în contradicție cu alte practici și experiențe în dans. Este o altă abordare. Scopul nu este tehnica „Graham” în sine. „Graham” este un mijloc prin care se ajunge la scop, iar acesta este autonomia, libertatea în dans, mai multe instrumente care vor fi folosite pentru propriul obiectiv al fiecăruia, nu pentru profesor, nu pentru „Martha Graham”.

Ioana Soreanu: Ați obținut a obținut un master de cercetare în științe politice la Sciances Po Paris și ați predat limba engleză la Universitatea din Paris, în cadrul programului de licență în informatică și al programului de master în matematică. Există un punct de intersecție între aceste preocupări și dans?

Rafael Molina: Este foarte interesant! În primul rând, legătura sunt eu, în persoană, bineînțeles. Pe de altă parte, am crescut crezând că dansul înseamnă doar artă. Știți bine: înveți despre personalități și realizările lor, dar, de regulă, acestea se limitează la domeniul artelor. Și este o mare greșeală, pentru că totul este politic. Dacă ne uităm la state, ca în Franța, cu Louis al XIV-lea și baletul, se creează o formă de artă și se decide ca această formă de artă să devină normă, iar corpurile trebuie să se adapteze și să corespundă acesteia. Sau, dacă sunteți în Statele Unite și Martha Graham face ceva radical și schimbă regulile, iar instituțiile o folosesc pentru a demonstra cât de superioară este cultura americană datorită libertății. Cu această împletire de diferite culturi, se creează ceva foarte inovator și puteți începe chiar cu artele. Deci artiștii nu lucrează izolați, într-o bulă. Au nevoie de fonduri guvernamentale și private, de oameni care au propriile agende. Realitatea este că ai nevoie de bani: vrei să creezi, vrei să produci, iar dacă vrei un training, cum este școala, cine plătește școala, ce diplomă primești? Deci, întotdeauna negociezi. Pentru mine, acest aspect politic, având această experiență, a fost întotdeauna clar. Și am găsit tot mai mulți cercetători care, în cărțile lor, vorbesc despre dansatori, coregrafi și pedagogi care schimbă societatea din care fac parte. Apoi, predarea limbii engleze nu era neapărat legată de celelalte activități ale mele. Dar, când mi s-a oferit prilejul să o fac, a fost interesant să observ ce se întâmplă în procesul de predare și transmitere a informațiilor. Asta m-a ajutat apoi în cercetarea pe care am desfășurat-o la Centrul Național al Dansului, pentru că punctul de început a fost: „Bine, ești un specialist în domeniu. Eu, dansul modern, tehnica „Martha Graham”, aceasta este specialitatea mea. Dar, dacă vrei să fii un bun pedagog, trebuie să te dezvolți și să îți amintești că poți fi specialist și totuși să nu vezi întotdeauna despre ce este vorba, să nu înțelegi complet ce se întâmplă. Deci, mecanismele de învățare, ipostaza și poziția unui profesor, obiectivul educației, toate acestea nu sunt specifice unui singur domeniu; le poți studia în multe contexte. Pentru mine, este întotdeauna educativ să predau. Când predam engleză studenților de la matematică sau celor de la informatică, ei nu știau că am fost dansator, dar observam ce se întâmplă, ce pot experimenta și testa, iar asta era diferit față de o oră de dans. Totuși, am putut vedea lucruri noi, pentru mine a însemnat libertate. Am putut experimenta acolo lucruri pe care apoi le-am adus în dans sau, invers, am dus în alte contexte ceea ce am experimentat în dans. De exemplu, în dans suntem, de fapt, o echipă: avem nevoie de energia celorlalți, de mișcare comună, de colaborare. Este o cultură de grup, suntem obișnuiți cu asta. Pe de altă parte, în alte școli, îți rezolvi propriile sarcini, îți scrii propriile eseuri și nu este nevoie să lucrezi cu social constructivismul, adică ideea că trebuie să construiești cunoașterea împreună cu partenerii, în echipă. Noi, când lucrăm, avem parteneri de dans și trebuie constant să lucrăm cu ei. Niciodată nu lucrezi singur ca dansator. Nimeni nu a făcut carieră de unul singur în dans. Deci, este o altă abordare.

Ioana Soreanu: Sunteți fondatorul și directorul artistic al „Graham For Europe”, o inițiativă dedicată promovării și extinderii moștenirii tehnicii „Martha Graham” în Europa. Ce înseamnă această inițiativă, ce proiecte desfășoară?

Rafael Molina: Când am creat această inițiativă, în urmă cu 9 ani, în 2017, a fost foarte simplu. Am văzut că există mai mulți profesori de tehnică „Graham” în Europa, dar erau izolați, în țări diferite. Toți au studiat la New York, la Școala „Martha Graham”. Câțiva dintre ei au dansat la Compania „Martha Graham” din New York, dar exista o prejudecată că este o tehnică veche și că nimeni nu o mai vrea, așa că oamenii erau izolați și încercau, acolo unde se aflau, să păstreze această moștenire în viață. Eu, însă, am văzut potențialul. Pentru că am revenit și am pus întrebarea: „cine, unde și ce predă?”. Iar dacă vei căuta online, nu vei găsi întotdeauna răspunsul. Uneori predau în școli de artă de stat sau private, alteori nu au o strategie bună de promovare. Ideea a fost să fim împreună, pentru că toți credem în această moștenire și vrem să lucrăm pentru ea. Așa că am decis să facem un site și să fim prezenți pe social media, unde să se vadă cine și unde predă, când are loc un workshop, să distribuim informațiile, pentru că este Europa: avem trenuri, avem avioane, avem Uniunea Europeană, avem atât de multe modalități de a interacționa și colabora. Și îmi doresc mai multă colaborare cu New York, pentru că, atunci când compania este în turneu, toți dansatorii sunt acolo, iar când cineva din Europa lucrează la companie și se întoarce acasă, apare întrebarea: ce face după aceea? Aș vrea să încurajez mai multe inițiative: organizarea mai multor workshopuri, mai multe conferințe, orice ar putea ajuta oamenii să afle ce a făcut Martha Graham și ce se întâmplă astăzi, pentru că încă există o companie activă. Așa a început. Apoi, când am făcut cercetarea pentru Centrul Național al Dansului, am descoperit câte lucruri s-au întâmplat în jurul acestei moșteniri și a devenit clar că există multe direcții, dar totul depinde de context și de loc. Nu poți face exact ceea ce se face la New York. A devenit clar că, în Europa, putem face altceva. De exemplu, am organizat multe workshopuri pentru mai multe tehnici, nu doar „Graham”, iar când studiezi două tehnici, le poți compara: ce au în comun, care sunt diferențele, ce putem învăța dintr-o altă abordare, dintr-o altă pedagogie. Acest lucru a adus oameni diferiți, care poate nu cunosc tehnica „Graham”, dar dacă există elemente de „Graham” în flamenco sau în pilates, acestea pot deveni punți către discipline noi. Astfel, tehnica „Graham” poate fi descoperită, iar profesorul își poate adapta abordarea pentru aceste grupuri care doresc să învețe un alt stil. Acesta a fost începutul. De fapt, ne place această tehnică și organizăm workshopuri. Trebuie să găsim noi modalități de lucru și să recunoaștem că există și alți practicieni în lume. Deja avem câteva workshopuri intensive pe an. Anul acesta, 2026, este foarte important, pentru că celebrăm 100 de ani de existență a companiei „Martha Graham Dance”. Avem douăsprezece stele pe steagul Uniunii Europene, reprezentate și în logo-ul companiei, iar România este una dintre ele. Și acesta este cel mai important lucru: să avem workshopuri pentru oameni care pot să învețe această tehnică. Restul vine de la sine. Unii vor merge, poate, la New York pentru a performa, vor deveni profesori de tehnică „Graham”. Poate cineva care este actor descoperă această tehnică și vrea să învețe cum poate fi folosită în actorie. Cel mai important lucru este practica. Poți citi, poți urmări filme, dar este necesară experiența directă. Atunci când ești teoretician al dansului, poți vorbi despre Martha Graham, dar, dacă nu ai experiența practicii, rămâi în afară. Noi vrem ca oamenii să o descopere, amatori și profesioniști, de toate vârstele. Avem cursuri intensive la care participă persoane de peste 70 de ani. Acestea participă la aceleași workshopuri, la niveluri diferite, dar studiază tehnica, creează și, la final, își prezintă creațiile pe scenă. Este o abordare generală, pentru că, da, tehnica a apărut ca un studiu dificil, un antrenament greu, pentru profesioniști, dar nu există doar această variantă. Există și versiuni mai simple, experimente mai puțin stricte în privința principiilor acestei tehnici, poate fi adaptată și simplificată.

grahamforeurope.com

Dansul contemporan în România: între libertate artistică și provocări structurale

De Ziua Internațională a Dansului, emisiunea „Oameni și idei” aduce în prim-plan dansul contemporan, o artă a expresiei și a libertății.

Publicat de isoreanu, 28 aprilie 2026, 09:38

Pe 29 aprilie este marcată Ziua Internațională a Dansului. Marți, după știrile orei 14,00, vorbim la „Oameni și idei” despre dansul contemporan: ce înseamnă, cum a evoluat și care este statutul acestei arte în România, între libertatea de expresie, precaritate și nevoia de recunoaștere.

Invitatele ediției sunt coregrafa Vava Ștefănescu, manager al Centrului Național al Dansului București, și coregrafa Lorette Enache, cadru didactic la Programul de studii Coregrafie din cadrul Facultății de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.

Realizator: Ioana Soreanu.

Emisiunea poate fi urmărită și în format video live pe pagina noastră de Facebook și pe contul nostru de YouTube.

(AUDIO/FOTO) Ziua Internațională a Dansului, un nou prilej de întâlnire cu publicul a studenților coregrafi de la UNAGE Iași

Studenții și masteranzii coregrafi de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” au sărbătorit Ziua Internațională a Dansului împreună cu publicul ieșean.

Publicat de isoreanu, 4 mai 2025, 09:20

În fiecare an, pe 29 aprilie, este sărbătorită Ziua Internațională a Dansului. Această zi a fost marcată la Iași de studenții și masteranzii coregrafi ai Universtității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Ca de obicei, aceștia au fost la înălțime, iar publicul a fost foarte încântat.

Printre spectatori, s-a numărat și Ioana Soreanu:

Pe 29 aprilie, a fost sărbătorită Ziua Internațională a Dansului, în fiecare an, aniversată cum se cuvine de Programul de Studii Coregrafie de la Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași.

Conf. univ. dr. Lorette Enache a pregătit, împreună cu studenții de la studiile de licentă și masterat, un program alcătuit din fragmente care fac parte din viitoare spectacole. Unele dintre aceste spectacole vor putea fi văzute de public în cadrul Festivalului „Dans, Artă, Multidisciplinaritate”, care se va desfășura, la Iași, în luna iunie.

Reprezentația a avut loc miercuri, 30 aprilie, la Sala „Uzina cu Teatru” a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, în prezența unui public numeros care a rezonat cu atmosfera specială creată printr-un balans fericit între stiluri de dans și trăiri.

Conf. univ. dr. Lorette Enache a descris evenimentul ca pe un laborator al studenților coregrafi, deschis publicului:

Lorette Enache: Unele dintre piesele coregrafice vizionate astăzi, da, se vor dezvolta și vor căpăta o dimensiune mai mare. Unele au fost de 7-8 minute, altele au fost de 12 minute, se vor dezvolta. Ele, în momentul de față, sunt încă în laborator, dar chiar și în faza de laborator, împreună cu studenții, am cizelat, am îmbrăcat și estetizat etapa de lucru, astfel încât ele cred că au avut succes. În această seară, am urmărit fragmente din două spectacole de dizertație ale masteranzilor Ancuța Macovei și Ștefan Năstasă, un periplu în lumea jazzului și o filă deschisă în creația autorului Mircea Cărtărescu. Și, pe lângă aceste momente consistente din cele două spectacole de dizertație, am urmărit momente și piese ale masteranzilor Sabina Hultoană și Juan Cruz Luque. Am urmărit, de asemenea, creațiile de semestru ale studenților din anul al III-lea. Fiecare moment a constituit un element de forță, un element important din punct de vedere tehnic sau conceptual, plecând de la propunerile celor din anul I până la masteranzii pe care i-am menționat. Sperăm ca în Festivalul D.A.M. să putem performa la cea mai înaltă, spun eu, treaptă pe care noi, ca universitate, o putem parcurge și sper că în universitatea noastră, am certificat calitatea viitorilor coregrafi prin creațiile, prin producțiile lor, spectacole care au parcurs un drum frumos. Sunt spectacole de suflet și ale lor, și ale mele.

Directorul Școlii Doctorale de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, prof. univ. dr. Călin Ciobotari s-a declarat încântat de parcursul studenților de la Programul de Studii Coregrafie:

Călin Ciobotari: Sunt atent la ce se întâmplă la Secția de Coregrafie, pentru că ne-am obișnuit cu un nivel foarte ridicat și impredictibil, mereu suntem luați prin surprindere. În contextul sărbătoririi Zilei Internaționale a Dansului, doamna profesoară Lorette Enache a pregătit acest „showcase”, îi putem spune „showcase”, cu ce au mai lucrat studenții dumneaei de la toate ciclurile de învățare (licență, master) și am avut ocazia să vedem fragmente din niște produse pe care le vom vedea, cel mai probabil, cele mai bune dintre ele, în Festivalul D.A.M., în luna iunie. Până atunci, sunt câteva zone care promit foarte mult, sunt câțiva coregrafi care merită urmăriți nu doar în plan local, ci și în plan național și, per ansamblu, cred că publicul iubitor de dans contemporan din Iași trebuie să stea cu ochii pe programul Facultății de Teatru, Secția Coregrafie, pentru că realmente au ce vedea.

Coregrafa Ancuța Macovei a prezentat o parte din ceea ce va deveni un spectacol de dans jazz. Fragmentele pe care le-am urmărit au reprezentat o explozie de bucurie și energie, atât pentru dansatori, dar și pentru public. Acest stil solicită din partea interpreților o tehnică desăvârșită, a explicat masteranda Ancuța Macovei:

Ancuța Macovei: Spectacolul meu abordează un stil nou de dans, nu nou prin creație, ci nou la noi în Iași. Este un stil de dans jazz, care are foarte multă tehnică în spate. Am fost atentă și am știut de la bun început că trebuie să-mi aleg oameni care au tehnică de dans clasic în spate, pentru că pe ea se construiesc celelalte mișcări. Este o tehnică bazată pe improvizație și are foarte mult impact. Cum spun eu, lovește publicul. Am vrut să încadrez acest stil într-o narativă și publicul să nu guste doar stilul, ci și povestea din spate. Să implic și istoricul, pentru că dacă oamenii nu cunosc, atunci nu știu proveniența, dar nu știu… eu cred că o să impresioneze.

Ioana Soreanu: Publicul a reacționat la fragmentele acelea, dar și s-a simțit că și vouă v-a plăcut.

Ancuța Macovei: Absolut, se molipsește foarte ușor și deși poate suntem obosiți, cu energia jos, muzica ne ajută foarte mult. Jazzul are… are multe instrumente colorate care oarecum îți dau un impuls către corp să urmărești ritmul și să te ridici sus acolo, cu el.

Într-un registru diferit, masterandul Juan Cruz Luque, balerin, în același timp, la Opera Națională din Iași, construiește un spectacol inspirat de lucrările sculptorului Paul Neagu, dar participă, ca dansator, și la producțiile colegilor săi:

Juan Cruz Luque: Sunt foarte etuziasmat! Sunt spectacole foarte diverse unul de celălalt. Cu Ancuța Macovei lucrăm pe dans jazz, un stil de care eu sunt foarte pasionat. Am trăit câțiva ani de zile în New York și mergeam foarte des la spectacolele de pe Broadway și am și urmat cursuri de jazz acolo, dar întotdeauna am vrut să și particip mai mult la un proiect. Mă simt foarte, foarte bucuros, chiar dacă e o mare provocare, eu pornind la baletul clasic și dans contemporan, să trec la jazz este o chestie complet diferită.

Ioana Soreanu: E adevărat, dar te urmăream în timpul spectacolului și se simte foarte mult experiența pe care o ai și în baletul clasic și în dansul contemporan. Ești nu numai un coregraf foarte talentat, ești și un dansator foarte talentat.

Juan Cruz Luque: Mulțumesc! Oricum, am mult de învățat și îmi place să învăț zilnic. În viețile noastre, ale artiștilor, mai ales ale dansatorilor și performerilor, cred că în fiecare zi trebuie să mergem un pic mai departe cu ce învățam, felul în care ne antrenăm, felul în care ne păstram corpul. Lucrarea pe care am prezentat-o astăzi este inspirată după Paul Neagu, după sculpturile lui Pol Neagu. El avea niște idei de avangardă asupra a ceea ce înseamnă experiența și condiția umană în lume, ce înseamnă identitatea de gen, ce înseamnă conexiunea cu Divinul. Avea și niște idee teologice foarte interesante și asta m-a pasionat foarte mult.

După acest preludiu, așteptăm cu nerăbdare, în luna iunie, Festivalul „Dans, Artă, Multidisciplinaritate” – D.A.M., pentru a vedea spectacolele promise, dar și alte producții care vor încânta publicul, cu siguranță.