Proiect voluntar al echipei Codrii Iașilor: hartă pentru Poiana cu Schit, loc emblematic al județului. Mihai Diac, la ”Weekend cu prieteni”, realizator- Horia Daraban (2.07.2023)

Publicat de hdaraban, 2 iulie 2023, 13:45 / actualizat: 3 iulie 2023, 14:28

Echipa Codrii Iașilor, cu un demers prin care ieșenilor și nu numai, în general, celor care sunt iubitori de drumeții, le este oferită ocazia de a descoperi din frumusețile pe care le păstrează zona împădurită a județului.

Uneori, locurile poartă și un fin parfum de mister, fie doar invocând locuri precum Poiana cu Schit. Este un reper situat în partea de sud a județului Iași. În acest sens, recent,  a fost lansată o hartă – broșură prin care sunt aduse la lumină informații despre zonă, dar și despre statuile existente.

La ”Weekend cu prieteni”, ediția din 2 iulie 2023, Horia Daraban a discutat cu Mihai Diac, fondatorul grupului de inițiativă Codrii Iașilor. Invitatul a vorbit despre valențele pe care le are locul, dar și despre demersurile prezente și viitoare, astfel încât, să se ajungă la înființarea Parcului Natural ”Codrii Iașilor”.

Horia Daraban: De ce preocupări de realizare a unor hărți? E mai mult decât a face cunoscut un loc?

Mihai Diac: Noi zicem că este puțin mai mult. Comunitatea noastră, după cum știți, o numim ”Codrii Iașilor, cunoaștem, prețuim, păstrăm”. Credem că avem mult mai multe lângă Iași decât sunt, acest moment, valorificate și accesibilitate pentru ieșeni. Unele dintre ele riscă să fie pierdute într-un fel sau altul și de asta este foarte important ca oamenii să cunoască.

Avem o nevoie foarte mare de ieșire în natură, de ieșiri în afara orașului, dintre betoane, din trafic. E important ca oamenii să le cunoască, să le prețuiască și, în felul ăsta, valoarea lor să devină mai mare pentru noi și în felul ăsta să fie păstrate.

Horia Daraban: Referitor la această hartă, ea se raportează la acest spațiu, Poiana cu Schit.

Mihai Diac: Poiana cu Schit are măcar trei valențe. Dacă ne uităm la această poiană de lângă satul Poiana cu Cetate, e a este în primul rând rezervație floricolă. Se niște asociații vegetale acolo deosebite, care sunt puțin atipice pentru altitudinea asta. Le întâlnim de obicei la altitudini mai înalte.

Sunt stejarii ăia bătrâni pe suprafața poienii care o fac și peisagistic foarte frumoasă. Deci este, în primul rând, o rezervație naturală, și de asta trebuie să știm când mergem acolo, să nu rupem florile, să ne purtăm ca într-o zonă protejată.

Apoi are valoare istorică. Schitul din centrul ei, din care din păcate mult timp s-a luat piatră, s-a dărâmat și, acum, câteodată se suie lumea pe el, e ste rămășița unei bisericuțe fondate în anul 1400. Bisericuța de C nezat de Vale cu hramul nașterea Sfântului Ioan Betezatorul de Sânziene, care tocmai a trecut, a fost ziua Poienii, când am lansat harta. Deci are un monument istoric care nu este destul valorificat și destul prețuit.

Iar a treia parte pe care se concentrează și harta noastră este faptul că este un parc statuar similar celui din Măgura din județul Buzău, unde acolo este foarte bine valorificat. La noi, din păcate, a fost puțin abandonat în ultimii 10-15 ani. Sunt niște statui făcute din monoliți de piatră din 10 până la 50 de tone, realizate în trei tabere de scuptură din 1986, `87, `88.

Și apoi, că tot spuneați de aură de mister, după ce a fost interzisă continuare a taberei, au mai fost câteva lucrări mai discrete, făcute de sculptorii care au îndrăgit spațiul ăsta și această tabără, undeva în zona pădurii, în 1989. Deci trei valențe are acel spațiu merită cu adevărat cunoscut și prețuit.

Horia Daraban: Poate că frumusețea locului, dată și de faptul că este cumva ascuns publicului larg și de aceea este nevoie de hartă?

Mihai Diac: Este și asta, dar harta este o imagine din dronă luată chiar deasupra poienii. Deci, dintre cele trei valențe, ne-am concentrat asupra p arcului statuar și este un motiv pentru care facem asta. Sunt acolo mai mult de 30 de statui și, din păcate, pentru că rezervația a fost abandonată, rezervația pentru a fi păstrată, presupunea cosirea în fiecare an, alternativ, pe câte jumătate, ca să nu fie invadată de pădure.

Noi suntem Codrii Iașilor, iubim pădurea, dar recunoaștem și un spațiu care este valoros, pentru că nu este pădure cum este P oiana și, pentru că nu a mai fost cosită, a fost invadată de arbuști și, în curând, va fi invadată și de arbori, lucru care face mare parte din statui imposibil de văzut. Și gândiți-vă că sunt niște monoriți de zeci de tone, niște sculpturi, niște opere de artă. Este mare, mare păcat. Noi așa ne-am gândit cumva.

Pe această poză din dronă am însemnat toate statuile, inclusiv cele acoperite acum de vegetație. Am inclus o descriere a lor de la domnul Ioan Muscalu, mare iubitor al zonei, un autor și un prieten al Codrii Iașilor; descrierea fiecărei statui, în așa fel încât să îi invităm pe ieșeni: ”încercați să le vedeți, să le descoperiți în continuare, să nu le lăsăm să se piardă complet”; bineînțeles, în paralel cu autoritățile, care ar trebui să revină puțin la gestionarea corectă a rezervației.

Horia Daraban: Care sunt, care au fost reacțiile celor care au ajuns sau ajung acolo, folosindu-se harta? Și dumnevoastră ați spus, la un moment dat, că ați avut și un eveniment de lansare la fața locului.

Mihai Diac: Da, am fost cu aproximativ 30 de ieșeni la fața locului. Harta atunci am lansat-o noi. Fiecare participant la plimbare a avut un exemplar al hărții și am încercat să descoperim cât mai multe dintre statui. Unele sunt foarte cunoscute, cum e ”Spațiul Mioritic”, la intrare, sau ”Cei doisprezece apsotoli” sau statuia lui Eminescu, cred că are 40 de tone. Ceva impresionant!

Altele, însă, sunt mult mai discrete. Și aici, iarăși, cumva a intervenit latura de mister. Ne-am deplasat, am găsit pe ”Iona”, în pădure, și altele, între statuile mult mai puțin vizibile și mult mai puțin cunoscute, chiar și nouă. Avem pe colega noastră Adriana, este o foarte bună cunoscătoare de mulți ani a Poienii și ea ne-a ajutat să le însemnăm pe hartă și să le și descoperim la fața locului.

Deci a fost o călătorie foarte interesantă. Plus că am avut cu noi pe fiul unuia dintre organizatori taberei de scuptură, care ne-a povestit din copilăria lui când statuile erau realizate și el se juca printre statui împreună cu copiii celorlalți sculptori din zonă.

Deci a fost o călătorie în timp și a fost o descoperire a ceea ce începea să fie ușor, ușor uitat.

Horia Daraban: Deci emoție și sentimente la superlativ, d acă e să vorbim despre reacțiile celor care au fost la momentul lansării.

Mihai Diac: Bineînțeles, ne dăm seama cum este pentru cineva care nu știe Poiana deloc să își dea seama ce istoric, ce trecut are Poiana și faptul că face parte din identitatea noastră ca ieșeni, aici, la sud de Iași, unde, cum ne povestește domnul Moscalu, Sadoveanu spunea că e ”țara de după neguri”.

Sadoveanu a fost încântat de zona asta și sunt poze cu dumnealui chiar în Poiana cu Schit . Deci avem atâta istorie și atâtea lucruri care ne leagă. Normal că oamenii au fost foarte, foarte încântați să descopere aceste lucruri.

Horia Daraban: Harta despre care ați vorbit și pe care ați prezentat-o, în format fizic, dar cu siguranță și digital.

Mihai Diac: Mai sunt două micile turșuri pe care vrem să le facem și o s-o lansăm în format digital ca să poată fi folosit atât de pe smartphone-uri, cât și cine vrea să o poată lua și tipări. Singurul lucru pe care îl cerem este să menționeze sursa Codrii Iașilor.

Va fi disponibilă, va fi accesibilă pe pagina noastră facebook ”Codrii Iașilor” și pe www.codriiiasilor.ro . Și, în felul acesta, sperăm ca ieșenii să meargă. Singurul beneficiu, între ghilimele, pe care îl avem noi este satisfacția de a ști că mai multă lume se bucură de frumusețile acestea.

Horia Daraban: Cu siguranță, urmează și alte demersuri, inițiative în această cheie. Ne puteți devoala câteva informații în acest sens?

Mihai Diac: Bineînțeles. Sperăm ca, în continuare, autoritățile să revină puțin la management-ul activ al Poienii, care este necesar, c osind-o. Ș i, în acest sens, vom continua demersurile noastre pe lângă autorități pentru a continua aceasta. De menționat că și ANAM și Direcția Silvică Iași au început să prețuiască, după mult timp, din nou, Poiana și s-a creat un traseu tematic de la intrarea în satul Poiana cu Cetate, până la Poiana, foarte bine realizat. D eci nu se plictisește nimeni pe drum.

Până să ajungă la Poiană, e tot frumos și interesant și lucruri de descoperit, iar noi vom continua cu proiectele noastre de substanță. Și această hartă merită și un amplasament fizic la fața locului mai mare; harta Codrii Iașilor, care este o hartă a tuturor traseelor din pădurea asta uriașă, zeci de mii de hectare la sud de oraș.

Căutăm și pe aia să o aducem și într-un format fizic, nu numai electronic. Plus de mersul nostru cel mai mare, toată pădurea Bârnova-Dobrovăț-Pădureni de la sud de Iași, noi credem că merită o administrație dedicată și o protecție sporită ca Parc Natural Codrii Iașilor. Ieșenii merită un parc natural lângă ei.

Horia Daraban: Utopic acest scop, această idee de Parc Natural Codrii Iașilor sau, dimpotrivă, e realizabilă?

Mihai Diac: Dacă considerăm că lucrurile sunt imposibile și nu le merităm, nici nu o să se întâmple. Noi le considerăm realizabile. Și primul pas, realizarea unui studiu științific pentru o suprafață, este într-un stadiu deja avansat. Avem o echipă de biologi care voluntar s-au implicat.

Sunt oameni care, asta e meseria lor, deci din ea trăiesc. Însă, în această situație, s-au implicat voluntar și au făcut partea de biologie, avem geografi, avem experți GIS și nu este deloc intangibil.

Va depinde foarte mult, foarte mult, și vreau să o spun explicit, de autorități și de politicienii care ne reprezintă, pentru că, la un moment dat, o astfel de inițiativă, oricât de bine documentată și de profesionist făcută, se poate opri într-un sertar la minister, se poate bloca într-un consiliu local.

Și, aici, e important ca să ne dorim și să ne cerem dreptul, pentru că dreptul la natură, la sănătate este unu al nostru, al tuturor.

Interviu realizat  de Horia Daraban.

Fotografii realizate de Mihai Diac și Vali Turcuman; sursă: Codrii Iașilor