Mihaela Oprea, violonistă română în Danemarca: ”este o bucurie imensă că am reușit să fac cunoscute danezilor piesele minunate din țara noastră.”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.03.2024)

Publicat de hdaraban, 17 martie 2024, 23:41 / actualizat: 22 martie 2024, 18:14

Cu siguranță, distanțele față de țară se pot măsura și în strune de vioară puse cap la cap, dar, indiferent de numărul lor, vibrația din sufletele conaționalilor plecați din România e  veritabilă, atunci când linii melodice cu amprentă românească ajung să atingă orizonturile străinătății.

Este și meritul doamnei Mihaela Oprea, violonistă stabilită de aproximativ 25 de ani în Danemarca.

Dumneaei este concertmaistru al Orchestrei Filarmonice de Sud a aceleiași țări. Din postura de violonistă, este implicată constant în acțiuni, evenimente care să strângă laolaltă românii așezați cu familii, dar și cu visuri de mai bine, în țara lui Hamlet.

 Cu emoție, cu gândul la vibrație în cheie românească, Mihaela Oprea a oferit povestea sa, bineînțeles, punând accent pe frumusețea muzicii românești, care trezește sensibilități nedisimulate și în rândul danezilor.

De aici, căutarea unor punți de apropiere între două popoare aparent diferite: una dintre ele, folclorul, și aprecierea pentru liniile melodice specifice.

Horia Daraban: Până la urmă, ce caută o violonistă română în Danemarca? Ați găsit răspunsul după 25 de ani?

Mihaela Oprea: Da, l-am găsit. L-am găsit chiar de la început. Să știți că am venit motivată aici, în Danemarca, și a fost visul de a ajunge în țara lui Hans Christian Andersen, pe care l-am citit cu bucurie din copilărie. După ce am terminat Conservatorul la București, am avut vise să încerc mai mult, să realizez mai mult cu cântatul meu la vioară. Mi s-au și dat speranțe. Profesorii mei au spus că sunt foarte talentată și dotată și că voi avea un drum frumos.  Într-o bună zi, la Biblioteca Germană din București, am dat peste o revistă în care se anunțau toate posturile de muzicieni în toată lumea și am dat că exact peste visul meu. Job aici, în sudul Danemarcei, la Sondeborg. M-am suit în avion, am venit, am câștigat concursul și aici sunt după 25 de ani.

Horia Daraban: 25 de ani, un fir temporal lin sau cu multe opreliști și sacrificii?

Mihaela Oprea: Sacrificii, în sensul că am dorit mereu să evoluez și ca să evoluezi pe acest drum trebuie să participi la foarte multe concursuri. Au fost și succese, au fost și eșecuri, muncă foarte multă, eforturi foarte mari, dar în general tonusul și umorul mi-au fost alături. M-am zbătut mai departe și am reușit. Am ajuns exact unde mi-am dorit. Am găsit aici, Danemarca, că este din multe puncte de vedere, așa cum mi-am imaginat. Bineînțeles că întotdeauna mă frământa dorul de casă și merg foarte des acasă, în România. Anul trecut am și cântat, am avut două concerte minunate, unde publicul s-a bucurat foarte mult să mă revadă. De mulți ani nu am mai concertat în România, deci dorul de casă te chinuie în continuare. Dar pentru mine foarte mult a însemnat cariera și mi-am găsit drumul corect și sunt apreciată.

Și cânt și sunt căutată peste tot și am reușit să realizez și niște CD-uri cu muzică românească, care sunt deosebit de apreciate aici și simt că totuși fac ceva și pentru țara mea, că aduc poveștile bune și nu numai cele negative.

Horia Daraban: Faptul că, într-un fel, dumneavoastră ați reprezentat școala de profil românească peste hotare a constituit o carte de vizită în reușitele profesionale?

Mihaela Oprea: Da, pentru că școala de vioară românească, este în continuare o școală de bază, aș spune, în toată Europa, în toată lumea. Deci foarte mulți violoniști și cordari și chiar și suflătorii de la școala noastră românească reușesc în viață și sunt în posturi importante de concertmaistru, de soliști și fac bazele multor orchestre de aici, din Danemarca, din Germania, de peste tot.

Horia Daraban: Ce oferă Danemarca pentru un muzician, chiar și pentru unul care vine din altă țară și nu reușește țara gazdă, în cazul nostru, în România?

Mihaela Oprea: Eu nu am avut, din păcate, ocazia să lucrez în România, deci eu am început lucrul direct aici, așa că îmi este puțin greu să compar, dar m-am simțit atunci, la început, mult mai apreciată aici decât m-am simțit acasă. Totuși, faptul că sunt atât de multe talente mari la noi în țară, lumea se obișnuiește cu acest gând și ne ia așa: bineînțeles, toți sunt talentați, toți pot să cânte. Dar aici, pentru că uneori le lipsesc unele talente mai speciale și niște caractere mai altfel, atunci apreciază un pic mai mult.

Acum, când am fost ultima oară acasă și am cântat, n-am mai simțit același lucru că atunci, 25 de ani, dar acum 25 de ani mă simțeam nu destul de apreciată și de aceea acesta a fost altul dintre motivele pentru care mi-am dorit să plec.

Horia Daraban: Sunteți implicată în acțiuni ce țin de comunitatea românilor din Danemarca, bineînțeles apelând la muzică. De ce un astfel de gest și cu ce reacții vin cei care vă ascultă cântând?

Mihaela Oprea: Am avut bucuria să cunosc un domn foarte entuziast, care lucrează foarte mult și se implică foarte mult în schimbarea imaginii României, aici, în Danemarca. Iar acest domn, Valentin Vorobăț, care este directorul Asociației Româno – Daneze din nordul Danemarcei, din Skive, s-a implicat foarte mult și a organizat foarte multe evenimente unde invităm foarte des pe danezi. De exemplu, și eu am avut o serată muzicală, unde vin și ascultă și muzică românească, și daneză, și internațională și le povestim despre toate acestea și românilor și danezilor. Simțim că aducem România și căldura și tot ce avem bun împreună și celorlalți, și celor care sunt români și le e dor de casă și danezilor, care se simt și mai apropiați și mai entuziaști și mai inspirați. Chiar doresc să vină să viziteze țara, cei care n-au încercat până acum.

Horia Daraban: Deci muzica, într-un fel, unește români și danezi?

Mihaela Oprea: Exact.

Horia Daraban: Ați spus dumneavoastră, ați susținut concerte în fața danezilor, ați lansat albume. Cum e văzut- România de către danezi, prin prisma partiturilor, compozițiilor pe care le abordați și care poartă semnătura compozitorilor români?

Mihaela Oprea: Le place extraordinar de mult. Sunt rugată de danezi să cânt din nou și din nou, de exemplu ”Balada” de Ciprian Porumbescu, ”Hora Staccato” de Grigoraș Dinicu, ”Dans Țărănesc” de Constantin Dimitrescu. Deci, le place și, mereu, când fac un concert special, în primul rând, mă roagă: ”te rog frumos, cântă piesa aia, cum era?” Și este o bucurie imensă și mă bucur că am reușit ca și datorită acelor CD-uri pe care le-am realizat să fac cunoscute aceste piese minunate din țara noastră. Nu în ultimul rând. am reușit să imprim Sonata a 3-a de George Enescu, care este cea mai frumoasă și cea mai grea piesă românească pentru vioară și pian.

Este extraordinar de apreciată, am o bucurie imensă pentru asta și danezii sunt foarte deschiși la ceea ce este nou și chiar au luat toată această muzică pe care le-am adus-o, pentru ei.

Horia Daraban: Dacă ar fi să încercăm o descriere, cum sună la vioară numele țării din care ați plecat, dar și al țării de adopție? Putem spune vesel, trist, melancolic?

Mihaela Oprea: Putem spune toate trei, este și melancolic, și vesel, și trist, dar este multă, multă bucurie, și este foarte multă muzică frumoasă și în repertoriul danez, și în cel românesc pe care îl iubesc foarte mult.

De asemenea, am luat muzica daneză cu mine în România, data trecută, și am cântat și piesele române și daneze. La fel de multă bucurie am adus publicului de la Brașov și de la București cu muzica daneză. Deși sunt niște culturi foarte diferite și foarte distanțate, cred că totuși avem ceva, un fir comun noi, aceste două culturi. Ar fi greu de înțeles, este o limbă foarte grea, departe de noi sunt nordici, sunt mai reci, dar totuși, ce avem noi în comun, acest lucru este: sunt foarte mari iubitori de folclor.

Și ei au folclorul lor, este diferit de al nostru, dar sunt foarte iubitori de folclor și multă din muzica lor este bazată, ca și la noi, pe elemente folclorice și de aceea niște critici muzicali care au ascultat pentru prima oară CD-urile mele au făcut această remarcă. Deși România și Danemarca sunt atât de diferite și la așa de mare distanță, totuși simțim ca și cum se completează aceste lucrări una pe cealaltă.

Horia Daraban: Prin prisma folclorului?

Mihaela Oprea: Exact, și a sentimentelor. Deși noi suntem mai deschiși, mai extrovertiți, iar ei, mai introvertiți. Dar, totuși, la mijloc, ne întâlnim și poate că ne completăm. Cine știe?

Horia Daraban: În nota a ceea ce spuneți dumneavoastră, la finalul interviului nostru, un gând românesc cu amprentă daneză pentru cei care ne ascultă.

Mihaela Oprea: Vă doresc din suflet să vă bucurați de primăvară, să vă bucurați de muzică frumoasă și bună, să vă bucurați de tot ce e frumos în viață. Să ne concentrăm doar pe asta și să ne iubim unii pe alții și atunci totul va fi mult mai bine.

Interviu realizat de Horia Daraban

Varianta audio a dialogului:

Sursa foto: Mihaela Oprea