Henri Matisse: „Creativitatea cere curaj”

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 octombrie 2020, 13:25

Născut pe 31 decembrie 1869[1], fiu al unui negustor de grâne, ambiționându-se, înainte de toate, pentru rolul de avocat, a intrat în lumea desenului[2], descoperind /astfel/ universul artei…

Plecat la Paris şi înscris la Academia „Julian”, experienţele sale artistice au fost legate de „École des Beaux-Arts”[3]; prietenii[4] i-au fost aproape, dar mai mult a contat faptul că, în 1899, Matisse a început să studieze pictura în atelierul lui Eugène Carrière[5]. Anul 1904 reprezentase un punct de cotitură în creaţia lui Matisse; după prima expoziţie pe care i-a organizat-o Ambroise Vollard, în galeria sa din Paris, pictorul a plecat la Saint-Tropez, acolo unde îl aştepta Paul Signac, cel care îl iniţia în stilistica divizionismului[6]…

Matisse și-a petrecut vara anului 1905 la Collioure[7]; acolo a sosit şi André Derain, artiştii adunându-și ideile. Octombrie 1905 aducea, la Paris, „al III-lea Salon de Toamnă”; în „sala nr. VII” au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy. Explozia culorilor puternic contrastante şi modernitatea tablourilor au trezit furia criticilor oficiali[8]. În 1908, Matisse deschidea[9] o şcoală de pictură în atelierul său din Paris; începuse să fie cunoscut, călătorea şi era așteptat cu expoziții în străinătate[10]. Petrecându-și o mare parte din timp la Nisa, unde se dedicase, aproape în totalitate, efortului creator, dând naştere unui univers artistic inedit[11], ajunge în Parisul anului 1939 și al noului său atelier. Cel de-Al Doilea Război Mondial l-a convins, nu numai ca experiență traumatizantă, să renunțe la suprafeţe mari, folosindu-și acumulările în lucrări cu format de şevalet[12]; sub ocupaţia nazistă, Matisse era considerat de autorităţi un pictor „degenerat”/doar în zona liberă din sudul Franţei avea posibilitatea să picteze cu sentimentul libertății, plecarea în orașul Nisa fiind consecința directă…

În 1941, bolnav de cancer și operat într-o clinică din Lyon[13], a început să utilizeze tehnica hârtiei decupate („collages”)/iniţia seria „Jazz”. După eliberarea Franței de sub ocupație nazistă, s-a organizat expoziţia retrospectivă la „Salonul de Toamnă” din Paris (1945). În perioada 1946-1951, realiza lucrarea monumentală de decorare a capelei „Rosaire”[14]. În 1952, avea loc înaugurarea muzeului „Matisse” din Le Cateau-Cambrésis, oraşul său natal. Deși greutatea anilor a început să-i pună întrebări legate de sfârșitul vieții, a creat o serie de colaje în „guaşă” [15]; „La tristesse du roi” („Tristeţea regelui”) îmbina culori asociate cu ritmul muzicii şi oferea impresia unui portret/ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954, în Nisa, a suferit un atac de inimă şi a murit înconjurat de prieteni…

[1] În Le Cateau-Cambrésis, localitate din nordul Franţei…

[2] În perioada de lungă convalescenţă, după o intervenţie chirurgicală survenită în anul 1890…

[3] Urmase cursurile pictorului simbolist Gustave Moreau, în atelierul căruia a început să meargă începând cu anul 1895….

[4] Printre care Albert Marquet şi Theodor Pallady…

[5] Unde l-a întâlnit pe André Derain, artistul care, la rându-i, l-a prezentat pe Matisse lui Maurice de Vlaminck…

[6] Divizioniştii (neoimpresioniştii) se serveau de tehnica pointillistă, care consta în pictarea cu trăsături scurte, distincte de pensulă/lasă puncte mici, regulate, multicolore, independente de culoare pură. Lux, calm şi voluptate reprezintă dovada evidentă a folosirii acestui stil…

[7] Port minuscul, situat în sudul Franţei…

[8] Unul dintre aceştia – Louis Vauxcelles – numeşte sala care grupează operele acestor artişti cuşca fiarelor sălbatice („la cage aux fauves”), de unde şi denumirea de fauvism, sub care este cunoscută noua direcţie în pictură…

[9] Va dura doar trei ani…

[10] La München, Moscova, Londra, Berlin… Igor Stravinsky şi Serghei Diaghilev i-au cerut la Matisse să deseneze costumele şi decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic „Le chant du rossignol („Cântecul privighetoarei”) cu „Les Ballets Russes”/în 1919…

[11] Nu agrea noua avangardă, nu-l interesau suprarealiştii (capabili, totuși, să dea tonul în pictură – începând cu anii douăzeci ai secolului al XX-lea)…

[12] O asfel de lucrare este „Bluza românească”, în acorduri de alb şi roşu, inspirată de prietenia lui Matisse cu Theodor Pallady…

[13] În pofida temerilor (iniţiale), Matisse a părăsit spitalul…

[14] Din mănăstirea călugăriţelor dominicane – aflată în Vence, aproape de Nisa…

[15] Pictorul le numea „decupaje de hârtie” (papiers découpés)…