Vrancea: Creşterea numărului de copii cu TSA determină autorităţile din judeţ să deschidă noi centre specializate

Circa 500 de copii diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist (TSA) sunt înregistraţi în evidenţa Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului din cadrul DGASPC Vrancea, dar numărul real al acestora ar putea fi mult mai mare deoarece unii părinţi evită obţinerea certificatului de handicap, iar alţii nu au un încă diagnostic confirmat, spune psihologul Lavinia Budescu.

‘În Vrancea, nu există o statistică clară la nivelul copiilor cu diagnostic cu TSA. La Serviciul de Evaluare Complexă a Copilului din cadrul DGASPC Vrancea, la finalul anului 2023 erau în evidenţă 460 de copii cu TSA încadraţi în grad de handicap, iar la finalul anului 2024 erau înregistraţi 514 copii cu TSA. Dar aceştia sunt copiii care au un certificat de grad, nu sunt automat toţi copiii cu TSA din judeţ. Mulţi copii cu TSA nu sunt înregistraţi în grad de handicap pentru că părinţii fie nu au dorit, fie încă nu sunt diagnosticaţi cu TSA’, a declarat, pentru AGERPRES, psihologul Lavinia Budescu.

Adoptarea Legii Autismului şi dezvoltarea centrelor de zi pentru copii cu TSA au facilitat accesul familiilor la servicii medicale şi de recuperare şi a dus implicit la o creştere semnificativă a numărului de cazuri identificate. Şi în Vrancea, comparativ cu anul 2012, când s-a înfiinţat primul centru specializat din judeţ, numărul copiilor cu TSA a crescut considerabil.

‘Odată cu schimbarea legislaţiei (…), cu dezvoltarea centrelor pentru copii cu TSA, respectiv a centrelor de zi, s-a creat pârghia între familie şi specialişti. Şi atunci părinţii au accesat mai uşor servicii medicale, servicii de recuperare, şi au putut identifica o eventuală dizabilitate la nivelul comportamentului copilului sau la nivelul cognitiv şi atunci şi numărul de cazuri s-a mărit. Astfel că au devenit mai numeroase aceste cazuri. În 2012, atunci când am înfiinţat Centrul de Recuperare pentru copii cu TSA în Vrancea, numărul copiilor era foarte redus faţă de ce avem în prezent şi dacă ar fi să văd o rezolvare a acestor situaţii, pentru a maximiza posibilităţile părinţilor de a avea acces la servicii de terapie şi ca răspuns la creşterea numărului de copii cu TSA, ar fi indicat ca la nivelul judeţului să fie dezvoltate reţele de astfel de centre publice, care să ofere servicii de recuperare copiilor’, spune psihologul.

Deşi legea prevede integrarea copiilor cu dizabilităţi în şcolile de masă, Vrancea se confruntă cu un deficit de profesori specializaţi pentru a lucra cu elevii cu TSA. Conform legislaţiei, într-o clasă obişnuită nu pot fi mai mult de doi copii cu dizabilităţi, tocmai pentru a asigura un mediu educaţional echilibrat atât pentru ei, cât şi pentru colegii lor.

‘Conform legii învăţământului, într-o clasă de elevi la şcoala de masă trebuie să existe maxim doi copii cu dizabilităţi, pentru că dacă numărul copiilor cu dizabilităţi într-o clasă este prea mare, aşa cum este proiectat învăţământul de masă acum, nu poate să ofere beneficii de învăţare adecvate nici celor neurotipici, nici celor neurodivergenţi, şi atunci este ineficient. În decursul anilor, am descoperit acest sistem de învăţare care se numeşte TEACCH, pe care l-am recomandat de fiecare dată ca sistem ideal de învăţare pentru toţi copiii de vârstă mică şi cu dizabilităţi de dezvoltare. Acest sistem presupune un spaţiu structurat, adecvat capacităţii lor de înţelegere şi le oferă predictibilitate, rutine adecvate, un mediu de învăţare în care ei sunt protejaţi de o suprasaturaţie senzorială. Au ghidaj, se stimulează foarte mult capacitatea de a lucra independent şi astfel se dezvoltă autonomia personală a copilului sau elevului cu dizabilităţi. Se folosesc foarte mult instrumente de tip vizual, aproape totul e la nivel vizual, cu pictograme, imagini, simboluri care ghidează pe copii în adaptarea la mediu. În momentul de faţă, în Vrancea nu avem astfel de unităţi de învăţâmânt. Noi am implementat această metodă în cadrul centrului nostru încă de la înfiinţarea lui, din 2012, şi a funcţionat extrem de bine. În decursul anilor, am încercat să o continuăm, dar mutându-ne foarte des, spaţiul nu ne-a permis întotdeauna. Sperăm ca în noul sediu să repunem în funcţiune această metodă, astfel încât copiii să beneficieze de cele mai bune condiţii de recuperare’, a relatat Lavinia Budescu.

Părinţii au un rol esenţial în terapia copiilor cu TSA. De altfel, un aspect crucial în recuperarea copiilor cu TSA este acceptarea dizabilităţii de către părinţi. Pentru a sprijini această tranziţie, specialiştii recomandă organizarea unor programe de tip ‘Şcoala Părinţilor’ în şcoli, pentru a-i ajuta pe părinţi să înţeleagă mai bine nevoile specifice ale copiilor cu TSA.

‘Cred că aceste grupuri de ‘Şcoala Părinţilor’ ar trebuie să existe şi la nivelul şcolii. Pentru că e vorba şi de educarea părintelui, în sensul de a-l a conştientiza vis-a-vis de nevoile reale ale copilului. Pentru că a ignora particularităţile psihologice ale unut copil cu dizabilităţi şi a-l pune alături de ceilalţi care nu au astfel de particularităţi înseamnă a pune presiune şi pe copilul cu dizabilităţi, şi pe ceilalţi copii. Deşi părinţii spun ‘copilul meu are drepturi’, s-ar putea ca tocmai tu, părinte, să nu-i respecţi drepturile şi, atunci, ideal e să-l învăţăm pe părinte că el, da, are drepturi, dar acele drepturile sunt ale unei persoane care are o neurodivergenţă, care e atipic şi atunci îi respectăm acest drept lui, dar nu-l facem să devină altcineva, pentru că asta înseamnă că nu-l acceptăm, şi manifestăm practic o intoleranţă faţă de copil. Şi noi vrem ca el să beneficieze de acceptare, de protecţie, de sentimentul că e util şi funcţional. Deci un copil care nu este acceptat de părinţi, nu se va simţi acceptat într-o şcoală’, afirmă Lavinia Budescu.

Acceptarea realităţii şi observarea progreselor copilului sunt factori care pot ajuta părinţii să depăşească mai uşor impactul emoţional al diagnosticului. Procesul este încă unul dificil şi emoţional, multe familii fiind profund afectate. De multe ori, mamele renunţă la carieră pentru a deveni însoţitoarele copiilor lor, iar tensiunile din familie pot duce chiar la separări sau divorţuri.

‘Este foarte greu pentru un părinte să accepte că are un copil cu dizabilităţi. Foarte greu. Sunt situaţii care îi afectează pe termen lung. Cei mai mulţi sunt afectaţi pe toate planurile vieţii, de exemplu multe mame renunţă la a mai lucra şi devin însoţitorii copilului. Relaţiile dintre membrii familiei se modifică, de multe ori apar, din nefericire, şi divorţuri, părinţii se separă pentru că nu pot să ducă suferinţa asta şi consideră că dacă se îndepărtează, le e mai uşor. E un diagnostic dur. Dar noi, psihologii, şi cei care lucrăm în domeniu, facem ca părinţii să devină parte din terapie, parte din echipa noastră, îi îndemnăm să comunice liber absolut orice nevoie pe care o au legată de copil, de evoluţia copilului, ca să putem să le oferim un sprijin permanent atunci când au nevoie. Împărtăşirea asta, a dificultăţilor prin care trec, s-ar putea ca pe ei să-i ajute în acceptarea realităţii şi, în plus, încă un factor care s-ar putea să îi ajute în acceptarea diagnosticului, sunt progresele pe care le face copilul pentru că, odată ce încep să se adapteze, să înveţe lucruri, devin mai flexibili, mai relaxaţi’, susţine psihologul.

Centrul de Recuperare pentru copii cu TSA din Focşani primeşte tot mai multe solicitări, nu doar din judeţul Vrancea, ci şi din localităţi din judeţele învecinate. Creşterea numărului de cazuri impune dezvoltarea unor centre publice specializate şi adaptarea sistemului educaţional la nevoile acestor copii.

Pentru a răspunde acestei nevoi, Consiliul Judeţean Vrancea a amenajat, în Crângul Petreşti, un Centru comunitar modern destinat copiilor cu dizabilităţi. Acesta urmează să fie inaugurat în curând şi va oferi servicii esenţiale pentru aproximativ 150 de copii şi tineri care necesită recuperare şi sprijin pentru integrare. Pe lângă terapiile specifice, centrul va pune la dispoziţie activităţi de recreere, socializare, sport şi cultură.

‘Centrul acordă servicii de abilitare, reabilitare, recuperare nu doar copiilor cu dizabilităţi, nu doar copiilor încadraţi într-un grad de handicap. Pentru că încadrarea în grad de handicap este o decizie a părintelui. Acest centru comunitar poate să acorde servicii şi acelor copiii care nu sunt încadraţi în grad de handicap, servicii de abilitare, reabilitare sau recuperare neuropsihomotorie’, spune Claudia Constantinescu, coordonatorul Centrul comunitar pentru copii cu dizabilităţi Petreşti.

(AGERPRES/FOTO radioiasi.ro – imagine ilustrativă)