Calistrat Hogaș prin ochii liceenilor de la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Piatra Neamț
Publicat de Gabriela Rotaru, 29 aprilie 2025, 10:15
Calistrat Hogaș prin ochii liceenilor de la Colegiul Național ”Petru Rareș” din Piatra Neamț.
Totul a început de la o temă dată de profesorul de istorie Dorina Drexler și s-a finalizat cu o peliculă cinematografică, Tataia. Viața și personalitatea scriitorului Calistrat Hogaș, de mult, chiar directorul liceului la care învață elevii astăzi.
”De ce Calistrat Hogas? Calistrat Hogas pentru că prilejul realizării acestui film a fost aniversarea de 155 de ani a Colegiului Național Petru Rares. Calistrat Hogas a fost primul director al liceului nostru în vremea ce era Gimnaziul de băieți din Piatra și cu 5 ani în urmă se realizase și un film după Ion Negre. O persoană importantă pentru oraș și care a lăsat o urmă asupra conștiinței locale”, Iustina iordăchescu, clasa a XI-a E.
Și cred că toată lumea are undeva în jurul lui un fel de Tataia. Un profesor care l-a îndrumat și care l-a inspirat. Un părinte, un bunic care a stat și te-a crescut într-un anumit fel sau cu totul pe tine ca persoană. Ce mai dificil a fost statul în picioare. Statul în picioare a fost cel mai greu lucru. În fiecare zi am avut 12 ore de stat și mers, și în energia momentului când ești plin de adrenalină nu-ți dai seama, dar când ajungi acasă atunci conștientizezi că ai avut o zi plină și mai urmează încă una. Dar uiți, când te gândești la ce filmări ai de făcut mâine nu te mai gândești ce adidași îți iei în picioare”, Ania Mihăilă, clasa a XI-a E.
”Cel mai emoționant moment a fost când am avut de filmat moartea lui Calistat Hogaș. Țin minte că eram la casa bunicii Anei și pregăteam această scenă și era Andrei Merchea care toată ziua aia el a încercat să ne ajute, dar a spus atunci stop, faceți-vă voi treburile, eu trebuie să intru în personaj. Era un moment greu, trebuia să joace moartea și a fost un moment când da, toți am plâns, mai ales cum Andrei a jucat. Cum joacă un actor! Ne-a impresionat când a început să plângă pe bune”, Angelo Cosma, clasa a XI a A.
Cu pasiune și dăruire, profesorul Dorina Drexler, de 40 de ani la catedra de Istorie a pornit în aventura cinematografică alături de elevii săi.
”Le-am dat ca temă elevilor mei să citească lucrarea TATAIA a Sidoniei Hogaș, și pornind de la ea să încercăm să realizăm scenariu de film. L-au realizat ei, după care a intrat pe mâna lui Andrei Merchea, o mână profesionistă și un om extraordinar de talentat și generos. A fost rescris scenariul și apoi cu ajutorul lui Adrian Ciupercă și Iulian Chiuariu scenariul a devenit realitate. Nu puteam realiza nimic dacă n-am fi avut sprijinul financiar al Consiliul Local Piatra Neamț, obținut de către direcțiunea colegiului și sprijinul financiar al Asociației Alumnii. Elevii s-au adus unii pe alții. Ei au spus, știu un băiețel la clasa a V -a care înseamnă cu poza lui Hogaș din tinerețe. Am obținut acordul părinților. La mine în clasă era un alt băiat care înseamna cu poal lui Calistrat Hogaș din anii de liceu. L-au convins, mai timid, nu îndrăznea să apară în film, l-au convins ei că ar trebui să vină. Și, practic, fiecare care avea un talent a fost adus de cineva și-a întregit echipa. Foarte mulți care au fost la machiaj, la costume, care au sprijinit logistic sau au adus telefoane de epocă, ce am găsit și noi. Costume, unii care au pieptănat, au machiat, au aranjat, să arate cât de cât a secolul XIX, dar nu a fost un film de reconstituire istorică. Am vrut să arătăm cumva actualitatea lui Calistrat Hogaș și a problemelor cu care s-a confruntat școala românească și în secolul XIX și, din păcate, și în secolul XXI”.
Astăzi, director al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, Andrei Merchea, vorbește la superlativ despre micii actori. ”Cred că una dintre cheile de boltă ale discursurilor sale, ”Viața este frumoasă pentru că e plină de necunoscut și primejdioasă”. Acești oameni, că e un pic greu să spun copii, pentru că la capacitatea lor de a trece de la o asimilare de informații, la o cunoaștere organică a lucrurilor pe care le-au lucrat împreună, au depășit etapa de pur și simplu de novici în această călătorie. Și nu întâmplător îi spun călătorie, pentru că vorbim despre un exponent al literaturii de călătorie portretizat cinematografic, poate, pentru prima dată, cum îi șade mai bine, printr-o călătorie”.
Acest proiect TATAIA demonstrează că istoria este vie și se află în apropierea oricui vrea să o descopere.
(text/audio Gianina Buftea)
