Principalele evoluţii ale blocului comunitar pe 2019
Publicat de , 24 decembrie 2019, 06:32
2019 a fost anul în care rolul României în Uniunea Europeană, dar şi al blocului comunitar din care facem parte în politica internă a ţării, s-au resimţit poate cel mai important de la momentul aderării.
Turbulenţele din politica internă, mai ales cele generate de insistenţa cu care fosta coaliţie guvernamentală PSD-ALDE a dorit modificarea legilor justiţiei au fost atent monitorizate şi criticate de Comisia şi de Parlamentul Europene.
Inclusiv prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, Comisia Europeană, în special, a exprimat în mai multe rânduri nemulţumiri legate atât de conţinutul, cât şi de procedura prin care erau promovate la Bucureşti modificările la Codurile Penal şi de Procedură Penală, fiind pusă în discuţie respectarea de către autorităţile române a prevederilor statului de drept.
Oficialii europeni au alăturat în diverse ocazii numele României celor ale Poloniei şi Ungariei între statele europene care se abat de la normele democraţiei liberale, chiar dacă, spre deosebire de Varşovia şi Budapesta, la adresa Bucureştiului nu s-a pus problema activării Articolului 7 din Tratatul european. În acest context au intervenit în mai 2019 alegerile europarlamentare, percepute în România ca un mijloc de penalizare politică a guvernanţilor.
Europa se vedea, în schimb, marcată de fragmentare politică şi de erodarea susţinerii acordate marilor grupuri din Parlamentul European, popular europenii, socialiştii sau liberal-democraţii. Votul europenilor la scrutinul din mai a indus, astfel, dificultăţi în constituirea noii Comisii Euroene şi în atribuirea principalelor portofolii, chiar dacă bipolarismul franco-german s-a menţinut în centrul luării deciziilor.
Reconfigurarea legislativului comunitar în urma alegerilor din luna mai a schimbat strategia de până acum în politica europeană. Blocurile de centru-dreapta şi centru-stânga au pierdut teren în faţa partidelor mici, iar anumite grupuri de extremă dreapta, dar şi ecologiştii au câştigat mai multe mandate.
Primul test al noului legislativ european a fost alegerea unei noi Comisii Europene, sarcină deloc uşoară în condiţiile în care procedura de desemnare a candidatului cap de listă pentru şefia executivului comunitar – Spitzenkandidat – a fost contestată, în principal de Franţa.
Ca atare, principalele grupuri politice – popularii europeni, socialiştii şi cei de la Renew Europe au revendicat funcţia, situaţie care a adus la negocieri maraton pe alocuri tensionate pentru cele mai importante funcţii la nivelul blocului comunitar.
Cheia rezolvării disensiunilor a fost şefia Comisiei Europene. Franţa şi Germania s-au impus şi au reuşit un acord pentru fostul ministru german al apărării Ursula von der Leyen, pentru prima dată o femeie la conducerea executivului comunitar, şi, tot pentru prima dată, s-a ţinut cont de echilibrul de gen, poziţia geografică şi identitatea politică în negocierea funcţiilor.
„Parlamentul, Consiliul şi Comisia împreună trebuie să aducă schimbarea, este spiritul în care mi-am ales echipa. De aceea, am nevoie de sprijinul dumneavoastră.” – puncta doamna Von der Leyen în faţa eurodeputaţilor.
Activitatea noii Comisii Europene a început cu o întârziere de o lună din cauza candidaţilor desemnaţi de Franţa, Ungaria şi Români, respinşi în primă fază în comisiile europarlamentare.
Protecţia mediului şi schimbările climatice, creşterea economică, incluziunea, inovarea şi digitalizarea, precum şi protecţia democraţiei, a valorilor europene, a drepturilor cetăţenilor şi a statului de drept sunt principalele priorităţi ale noului preşedinte al Comisiei, Ursula von der Leyen, care a preluat la 1 decembrie mandatul de la Jean-Claude Junker. Şi tot 1 decembrie a fost ziua în care s-a predat ştafeta şi la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. După două mandate, Donald Tusk şi-a luat la revedere în aplauze la scenă deschisă.
Donald Tusk: Sunt mândru că timp de cinci ani am avut privilegiul să fiu în serviciul Europei, nu să servesc o idee abstractă, ci pe cetăţeni, naţiuni şi interesele lor comune.
Succesorul său, fostul premier belgian Charles Michel doreşte un mandat bazat pe dialog, cu angajamentul că va menţine unitatea Europei. În opinia sa, Uniunea Europeană trebuie să-şi asume rolul de jucător la nivel internaţional, un jucător care pierde un membru important şi principal contributor la bugetul Uniunii Europene: Marea Britanie. În tot acest context, liderii europeni nu au reuşit să ajungă la un acord în privinţa bugetului comunitar pentru următorii şapte ani. Instituţiile europene responsabile au abordări diferite în privinţa alocării resurselor financiare. Parlamentul doreşte mai mulţi bani pentru politicile de coeziune şi tineret, în timp ce Consiliul vrea o politică prudentă din partea statelor membre.
(Rador/FOTO Facebook)
