(INTERVIU) Amira, 19 ani, Afganistan: „Aveam planuri de a merge la universitate peste câteva luni. Acum nu știu dacă voi fi lăsată.”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 18 august 2021, 06:00 / actualizat: 18 august 2021, 18:39

În capitala afgană, viaţa socială îşi reintră treptat în drepturi, dar locuitorii rămân neîncrezători, femeile circulând rar astăzi pe străzi, în timp ce bărbaţii îşi schimbă hainele occidentale cu îmbrăcămintea tradiţională locală, relatează France Presse. Situația este valabilă și în celelalte provincii afgane aflate sub controlul talibanilor. Lucian Bălănuță a stat de vorbă cu Amira, o tânără în vârstă de 19 ani din provincia Faryab, din nordul Afganistanului, proaspăt admisă la Universitatea din Kabul. Ea a explicat că încă din luna iunie a acestui an, de când talibanii au preluat controlul orașului său, situația a început să se deteriorieze îndeosebi pentru femei, iar perspectivele de astăzi sunt din ce în ce mai sumbre.

*Amira este un pseudonim utilizat pentru protejarea familiei de potențialele represalii ale noului regim.

Lucian Bălănuță: Mulțumesc pentru că ai acceptat invitația noastră. Aș dori să te întreb, pentru început, care este situația actuală din orașul tău, din provincia ta, în urma schimbării regimului din Afghanistan?

Amira: Bună ziua, domnule! Sunt „Amira”. Am 19 ani. Sunt din provincia Faryab. După ce talibanii au preluat controlul provinciei mele și a orașului meu, lucrurile s-au schimbat. Talibanii au impus o versiune strictă a Sharia. Femeile nu pot ieși afară, să meargă la școală. Școlile sunt închise. Femeile nu au dreptul de a lucra. Femeile nu au voie să iasă în public fără prezența unei rude de sex bărbătesc.

Lucian Bălănuță: Înaintea acestor zile de transfer de putere, de fricțiuni, cum se prezenta situația?

Amira: Înainte de asta, eu chiar sunt generația de după guvernarea talibană precedentă. Aveam cam toate drepturile. Puteam să mergem la școală. Mama mea a fost profesoară. După ce talibanii au preluat controlul, ea nu mai poate să predea. Femeile aveau vieți normale. Toate drepturile. Acum lucrurile s-au schimbat radical.

Lucian Bălănuță: În cazul tău, ai fost la școală. Care erau planurile tale și în ce măsură s-au schimbat…

Amira: Eu sunt absolventă de liceu. Aveam planuri de a merge la universitate peste câteva luni. Acum nu știu dacă voi fi lăsată. Am visuri pentru viitorul meu. Vreau să beneficiez de educație academică. Vreau să am o viață demnă. Am visuri pentru viața mea. Nu vreau să stau în casă. Nu pot să îmi planific viitorul. Este multă incertitudine, frustrare. Nu știu ce se va întâmpla.

Lucian Bălănuță: Te gândești să pleci din țară? Să emigrezi?

Amira: Da. Sigur. Aș vrea să merg să studiez în afară. Vreau să am o viață demnă. Nu avem mijloace de a călători. Nu avem bani să migrăm în străinătate. Dar vrem să plecăm. Vrem să avem o viață demnă. Statul acesta nu ne reprezintă. Talibanii urăsc femeile. Nu ne văd ca ființe umane.

Lucian Bălănuță: Cum era viața la liceu?

Amira: Aveam o viață normală. Foarte fericită. Mergeam la școală pe jos. Purtam doar o eșfară. Nu foloseam burka deloc. Acum e doar un vis. Eram atât de fericiți. Aveam toate materiile, engleză, matematică, toate. Acum s-a schimbat și curicula școlară în multe zone, acolo unde talibanii guvernează. Engleza și alte materii nu mai există. În ultimii 3-4 ani talibanii au devenit mai puternici. Au început să vină în orașe. Să ucidă profesori sau oameni activi în viața socială, politică, activiști. Au început să îi răpească, să îi amenințe, să amenințe profesoarele care predau în școlile de fete. Acum au preluat controlul total al orașului și au impus propriile legi, versiunea strictă a Sharia.

Lucian Bălănuță: Din ultimii 20 de ani, de când cu prezența americană în Afghanistan, care au fost cei mai buni ani pentru traiul în țară?

Amira: Domnule, aș spune după 2001 până în 2009 sau 2010. De atunci și situația s-a deteriorat, în special pentru femei. Suntem în continuarea uimiți. Nu ne vine a crede cum toate aceste lucruri s-au întâmplat atât de rapid. Aveam planuri de viitor, pentru viață. Eu voiam să merg la universitate. Nu îmi imaginam nici în cele mai negre vise că se va întâmpla treaba asta atât de repede. Este șocul vieții.

Un interviu realizat de Lucian Bălănuță

(FOTO captură video The Guardian)

AUDIO:

English version:

Interviu tradus și dublat în limba română: