V-aţi ales „Baba”? De unde vine acest obicei?

Publicat de Gabriela Rotaru, 2 martie 2015, 07:17 / actualizat: 3 martie 2015, 10:10

Primele zile ale lunii martie sunt numite babe, în credinţa populară. Exista obiceiul de a pune babe, adică de a numi pe fiecare din aceste zile cu numele unei babe cunoscute, pentru a cunoaşte firea ei: „daca timpul nu e bun, baba e rea”. Zilele babelor se incheie pe 9 martie, când se crede că vin moşii şi căldura.

Bunicii noştri cunoşteau ca primele zile din aceasta luna sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbătoare, zilele babelor. De unde vine acest obicei? Etnografii spun că mitul „babelor” este unul din cele mai importante mituri româneşti, cel al Babei Dochia. Exista credinţa că Baba Dochia şi-a luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de Biserica pe 1 martie.

Dacă ţinem seama ca în străvechiul calendar român anul începea pe 1 martie, Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, care este pe sfârşite şi trebuie să moară. Moartea Dochiei în ziua de 9 martie se consideră hotar între anotimpul friguros şi cel călduros. Astfel, perioada cuprinsă între 1 şi 9 martie reprezintă intervalul de timp în care Dochia îşi împlineşte destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi, pentru a muri înspre renaştere. Aspectul instabil al vremii din aceasta perioadă este considerat a se datora caracterului capricios al Babei Dochia.

Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. Una dintre ele o înfăţişează ca o babă ce avea o noră, pe care o năpăstuia ori de câte ori i se ivea ocazia. Odată, la 1 martie, o trimite să spele lâna, dar nu oricum, ci din neagră să o facă albă. Pe nora o ajută un inger. Îi dă o floare albă şi îi spune să spele lână cu ea. Baba Dochia decide să plece cu oile la munte, fiind convinsă că venise primăvara pentru că-şi vazuse nora cu floarea în mână.

Ea îşi pune 9 cojoace de blană şi urcă cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, plouă şi i se uda cojoacele. Se dezbrăca rând pe rând de cojoace, iar când rămâne în cămaşă, vine gerul şi o îngheaţă. Dumnezeu a transformat-o în stancă, împreună cu oile, să rămână amintire. (crestinortodox.ro/ FOTO enational.ro)