Reclame interbelice

Publicat de Iuliana Bubuianu, 3 aprilie 2017, 10:20

Reclama presupune un discurs care are la bază viaţa modernă într-o cultură bazată pe vânzare şi cumpărare; ne spune ce înseamnă să fii consumator şi ne sugerează activităţile pe care ar trebui să le efectuăm în calitatea menţionată; ne îndeamnă să cumpărăm bunuri, dar o face adesea într-o manieră indirectă…

Publicitatea este expresia cea mai pregnantă a culturii de masă, „vârful de lance al modelelor culturale de masă”, promotorul consumerismului specific clasei de mijloc. Reuşind să programeze nu numai oferta, dar şi cererea, publicitatea s-ar înscrie astfel în chiar logica societăţilor moderne, implicată în lărgirea sferei de raţionalizare a puterii, ceea ce ar conduce la o creştere a organizării birocratice moderne…

Multe reclame îşi ascund funcţia esenţială şi apar drept povestiri care au ca subiect condiţia umană. Toate reclamele, indiferent de „fineţea” sau de starea lor brută, conţin o serie de înţelesuri codificate pe care consumatorul trebuie să le decodifice. În fiecare există sensul fundamental „Cumpără acest produs!”, dar sunt conţinute și alte sensuri (variate). Reclamele prezintă un discurs continuu despre obiecte şi încearcă să le ataşeze o varietate de sensuri. Mai timide în perioada interbelică…