Privire peste timp -George Motoi
Publicat de , 4 martie 2016, 13:27
La Arman (Caliacra, Bulgaria), s-a născut George Motoi, unul dintre actorii „generaţiei de aur”.
„De 30 de ani nu am avut vacanţă pentru că eram foarte solicitat de cinematografie şi de televiziune. Am făcut peste 45 de filme cu roluri principale. În timpul stagiunii eram distribuit la teatru”, a povestit George Motoi pentru Jurnalul Naţional, la aniversarea să din 2008.
Cursurile primare le face în comună Dudeşti, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinţii după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul şcolar agricol din Brăila şi Şcoală Populară de Artă din acelaşi oraş. În anul 1954 da examen de admitere şi reuşeşte la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa prof. Irina Răchiteanu.
După absolvire pleacă cu repartiţie la Piatră Neamţ, punând acolo, împreună cu toţi colegii de promoţie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăuanii îi obţin transferul de la Piatră Neamţ şi joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din Capitală că unul dintre cei mai buni interpreţi români ai Bufonului din „A douăsprezecea noapte” de Shakespeare.
Teatrul „Giuleşti” din Bucureşti vrea să-l angajeze, dar Vlad Mugur, preluând pe atunci (1964) direcţia Teatrului Naţional din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesă cu acelaşi nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai ţării, iar câteva turnee în Italia, cu acelaşi rol, îl consacră definitiv. Îl vede şi Radu Beligan în Caligula şi-l invită să vină la Naţionalul bucureştean. O face. Iată-l, deci, din 1970 – şi până în prezent – actor al primei scene româneşti.
În regia Malvinei Urşianu, a jucat în patru filme importante: „Serată” (1971), „Trecătoarele iubiri” (1974), „Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu” (1979), „Liniştea din adâncuri” (1982). „Lăpuşneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut în cinematografie. Roluri că acestea apar în carieră unui actor de maximum două-trei ori, privilegiate doar de şansă, ciclică aş spune, a apariţiei unor opere de excepţie, căci rolul lui Lăpuşneanu, din filmul acesta, nu-i cu nimic mai prejos decât Hamletul lui Shakespeare sau decât Caligula lui Camus”, povesteşte actorul în cartea să de eseuri „Sub masca actorului”.
Un alt film de neuitat este „Adela” (1985), al lui Mircea Veroiu, unde îl interpreta pe medicul Emil Codrescu, de care se îndrăgosteşte tânăra Adela (Marina Pricopie).
George Motoi a primit premiul pentru întreagă activitate din partea Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) în 2011, Ordinul Meritul Cultural în rang de Cavaler, premiul de excelenţă acordat de Centrul Naţional al Cinematografiei pentru contribuţia deosebită adusă la afirmarea filmului românesc, în 2002, diplomă „Artist de Onoare al Filmului Românesc” în 2001, marele premiu al Festivalului de la San Remo, pentru filmul „Adela”, după Garabet Ibrăileanu, regia Mircea Veroiu, premiul Festivalului Naţional de Teatru, pentru rolul Victor din „Pisica în noaptea Anului Nou”, de Dumitru Radu Popescu, regia Val Mugur (Teatrul Naţional din Cluj).
Actorul a fost căsătorit peste 20 de ani cu actriţa Cezara Dafinescu, cu care a avut o fiica. George Motoi s-a recăsătorit cu Gigliola Brăileanu, actriţa şi ea a Teatrului Naţional.
S-a stins din viaţă pe 4 martie 2015.
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=ZnMDKvivaug[/youtube]
