Prima pagină » flanela de mihai ursachi

(AUDIO/FOTO) „Poemul viu”, aniversare poetică la Casa Muzeelor din Iași

„Poemul viu”: poezie și artă video într-un proiect gândit de Nicoleta Dabija la patru ani de la deschiderea Casei Muzeelor din Iași

Publicat de isoreanu, 22 iulie 2025, 17:05

Astăzi (22 iulie), este ziua Casei Muzeelor din Iași. Se împlinesc patru ani de când pot fi vizitate cele cinci muzee din clădirea care a aparținut cândva Chesturii de Poliție, loc al masacrului miilor de evrei în Pogromul de la Iași din iunie 1941. Proiectul „Poemul viu” a fost creat de Nicoleta Dabija pentru a marca acest moment, într-un spațiu în care se cuvine se pășim cu emoție și respect.

Ioana Soreanu a participat la eveniment.

Pe 22 iulie 2021, în urmă cu patru ani, a fost deschisă, la Iași, în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române, Casa Muzeelor, care adăpostește cinci spații muzeale: Muzeul Pogromului de la Iași, Muzeul Teatrului Evreiesc în România, Muzeul Literaturii Române, Muzeul Poezie(i) și Muzeul Copilăriei în Comunism. Pentru a marca acest moment aniversar, duminică, a fost deschis proiectul „Poemul viu”, gândit de muzeografa Nicoleta Dabija. Mai exact, publicul a fost invitat să asiste la proiecția a cinci video-poeme realizate de artista Ioana Rusu, absolventă a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, Secția Foto-Video, din cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design.

Cele cinci poeme alese de Nicoleta Dabija au inspirat imagini de mare sensibilitate și, în același timp, foarte puternice, create de talentata Ioana Rusu. Actorii Alexandra Diaconița, Emil Coșeru, Dumitru Florescu, Andreea Jighirgiu Darie și Laura Bilic au pătruns în intimitatea gândurilor și trăirilor exprimate de cei cinci poeți.

Nicoleta Dabija este autoarea mai multor astfel de întâlniri intime și plăcute între public și poezie:

Nicoleta Dabija: „Poemul viu” este un proiect mai vechi al meu. Îmi doresc foarte mult, pentru că avem în Casa Muzeelor Muzeul Poeziei, realizat de Ion Barbu, să realizez o arhivă foto și video. Și atunci, acest proiect de anul acesta vine în completarea a ceea ce am făcut în anii trecuți. Și, în general, pe video-poem îmi doresc să lucrez foarte mult, pentru că e o zonă puțin explorată și îmi doresc să o fac din ce în ce mai cunoscută, în condițiile în care și video-artiștii sunt mai mulți și fac lucruri minunate. Anul acesta, am ales să folosesc, cumva, acest proiect pentru aniversarea Casei Muzeelor de 4 ani și mi-am propus să aleg 5 poeme legate de tematica celor 5 muzee din Casa Muzeelor: Muzeul Pogromului de la Iași, Muzeul Teatrului Evreiesc în România, Muzeul Literaturii Române, Muzeul Poeziei și Muzeul Copilăriei în Comunism. Selecția îmi aparține, iar video-poemele sunt realizate de Ioana Rusu, o artistă independentă, dar care mi-a inspirat foarte mare încredere și cred că și rezultatul este pe măsură.

Receptivă la formule noi de exprimare artistică, Nicoleta Dabija introduce mereu imaginea foto și video în aceste proiecte. Tânăra artistă Ioana Rusu a creat, pentru fiecare poem, un univers video, dovedind o bună înțelegere a versurilor și optând pentru cele mai inspirate imagini ca mijloc de transmitere a mesajelor și emoțiilor. În acest proiect, imaginea și cuvântul ocupă același nivel, ca importanță, în percepția publicului:

Ioana Rusu: Eu sunt în perioada mea de descoperire a poeziei, eu am mai făcut video-poeme, mi-am dat Disertația cu o serie de video-poeme, am colaborat cu o poetă ieșeancă, Elena Simion și, de atunci, tot caut legături și să continui pe latura asta, că mi se pare că oferă libertate în interpretare, pentru că nu e nimic care să te încătușeze, să zic așa. E prima dată când lucrez cu actori. M-au ajutat și pe mine mai mult să-mi vină idei și să pot să-i pun în anumite ipostaze, cum au fost cadrele cu Laura Bilic, în care ea face jocurile foarte expresiv și într-un fel ironic și haios.

Sound-design-ul, semnat Marian Mihai, pasionat de muzică și de poezie, a completat atmosfera în care publicul a fost atras de cuvinte și imagini:

Marian Mihai: Partea interesantă a fost că eu am tendința să compun armonic, doar că, în cazul de față, a fost mai mult vorba de ilustrație sonoră decât de compoziție și ceva care să susțină vocea și, în permanență, m-am consultat cu Ioana. A fost interesant ca experiență. Eu nu am studii în domeniu, dar întotdeauna am fost extrem de pasionat.

Alexandra Diaconița a recitat „Fuga morții” de Paul Celan, un tulburător poem despre coșmarul Holocaustului. Imaginea unui zid cenușiu, repetițiile obsesive din text și simbolurile sumbre provoacă publicului anxietate:

Alexandra Diaconița: Eu, în general, asociez poezia cu intimitatea. Și momentul când face parte dintr-un cadru, cum ar fi poezia într-un film sau în cadrul unui recital, mi se pare că e o intimitate expusă și, pentru mine, cumva, schimbă ceva în interior, pentru că nu mă mai pot raporta la fel. E ca și cum ai fi privit printr-o gaură de la ușă și trebuie să te prefaci ca și cum nu ești privit. Nu este prima dată când am citit poezia. Surprinzător a fost că am înregistrat-o prima dată, i-am trimis-o Ioanei și Ioana a zis că așa rămâne, dar eu, de fapt, făceam o probă. Ioana a zis „nu, vreau să rămână așa, pentru că e foarte organic și e prima dată și mi se pare foarte natural și nu vreau după să mai adaugi tu niște lucruri, adică să le gândești. Și uite, un alt lucru despre poezie, cred că îți dezvoltă foarte mult spontaneitatea emoțională.

Emil Coșeru a interpretat „Un om la viața lui” de Yehuda Amihai, un poem despre căutarea sinelui și investigarea memoriei:

Emil Coșeru: Am avut norocul să dau de o poezie, aleasă de Nicoleta, foarte frumosă. Nicoleta mi-a spus că cel mai mare poet evreu, la ora actuală, e acest domn, care a scris această poezie.

Ioana Soreanu: Cum ați lucrat cu Ioana Rusu, la acest proiect?

Emil Coșeru: Cu multă răbdare, pentru că ea m-a chinuit lângă oglinda aia, avea nevoie de niște unghiuri, prim-planuri, plan detaliu și așa mai departe. A fost o plăcere, pentru că, acum îmi dau seama, Ioana e o fată foarte talentată și merită tot respectul din partea mea.

Tot despre o căutare a sinelui, cu o notă de ironie, de această dată, este și al treilea poem, „Flanela” de Mihai Ursachi, în interpretarea actorului Dumitru Florescu.

Dumitru Florescu: E o poezie foarte frumoasă, dar cumva… când ești actor, eu personal așa văd lucrurile, forțez intimitatea cu textul pe care îl am de interpretat, cu atât mai mult cu cât mi se dă poezia. N-am fost spus să-mi aleg o poezie, mi s-a dat, mi s-a dat și eu cumva am forțat o legătură intimă cu poezia aia în cel mai scurt timp cu putință. A fost excelent, s-a legat foarte frumos până în final și Ioana este o artistă care merită urmărită și de aici înainte.

Actrița Andreea Jighirgiu Darie a interpretat poemul „Dimineața binevenită” de Anne Sexton, care vorbește pe un ton cald, despre bucuria simplă a existenței:

Andreea Jighirgiu Darie: Eu nu mă așteptam să primesc poezia pozitivă. Poate am eu o senzație nepotrivită despre mine că aș fi mai melancolică. Și a fost neașteptat să observ că era o poezie care vorbea despre bucuria de a trăi, bucuria de a te trezi dimineață și a fi fericit din motivul că te-ai trezit, că ești în viață. Și m-a pus să reflectez asupra acestui fapt. Mă bucur în fiecare zi, de fiecare zi, ca și cum ar fi cea mai bună zi din viața mea?

Tarele unui regim crud, mentalitățile adânc înrădăcinate, modul în care ne afectează încă sunt surprinse de Ruxandra Cesereanu în poemul „Comunismul din noi în postcomunismul din noi”, interpretat de Laura Bilic.

Laura Bilic: Am primit o poezie foarte frumoasă și, deși eu în comunism concret nu am trăit decât șase ani, înțeleg, pentru că totuși eram născută și știu povești de la părinții mei și am înțeles-o foarte bine și a fost o revizitare imaginară a trecutului foarte sănătoasă pentru mine.