Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc, astăzi, Pogorârea Sfântului Duh – Rusaliile

Publicat de Andreea Drilea, 31 mai 2026, 07:54

Praznicul mai este numit Cincizecimea, deoarece se sărbătoreşte la cincizeci de zile de la Învierea Domnului.

Potrivit tradiţiei, în Ierusalim, în cea de-a cincizecea zi de la Învierea Domnului, Duhul Sfânt a venit în lume şi S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, întemeindu-se Biserica lui Hristos.

După primirea Duhului Sfânt, Sfinţii Apostoli, trăgând la sorţi, s-au dus în toate părţile pământului să vestească Evanghelia mântuirii şi credinţa în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim.

Prin Sfinţii Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor care cred în Hristos prin Sfintele Taine ce se săvârşesc în Biserică de către preoţi şi episcopi.

***
Pogorârea Sfântului Duh, anunţată în Vechiul Testament de profeţii mesianici, este denumită ‘capătul sărbătorilor’, adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos.

Venirea Duhului este semnul împăcării dintre Dumnezeu şi om în Iisus Hristos, după cum oprirea Duhului Sfânt a fost într-adevăr semnul mâniei lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune că înainte de cruce nu era Duhul Sfânt în lume, deoarece nu se făcuse împăcarea cu Dumnezeu prin jertfa Fiului.

Semnificaţia Cincizecimii constă în faptul că de acum Duhul Sfânt pătrunde definitiv în istorie, neexistând timp şi spaţiu fără prezenţa personală, venirea reală şi lucrarea efectivă a lui Dumnezeu.

În primele secole, Cincizecimea era strâns legată de Sfintele Paşti, fiind considerată ca o încheiere a acestora. Din secolul al IV-lea s-a fixat obiceiul ca Cincizecimea să fie sărbătorită la cincizeci de zile după Înviere. Sinodul I Ecumenic de la Niceea, care a avut loc în anul 325, a stabilit că la slujba acestei sărbători să nu se îngenuncheze ca în celelalte duminici. Spre sfârşitul aceluiaşi secol, la Constantinopol, a fost precizată şi semnificaţia sărbătorii, ca amintind de darurile Duhului Sfânt.

S-a ajuns astfel, treptat, la despărţirea celor două sărbători, Sfintele Paşti şi Pogorârea Sfântului Duh, aceasta din urmă sărbătorindu-se la cincizeci de zile după Înviere, făcând, astfel, loc şi sărbătorii Înălţării Domnului.

Dat fiind că nu numai ca vechime, ci şi ca importanţă, sărbătoarea Rusaliilor vine îndată după Paşti, în timpul privegherii din ajun, se făcea odinioară botezul catehumenilor.

Ca şi la Paşti, erau oprite îngenuncherea şi postirea în toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri şi palestre, spectacolele păgâne de teatru. Se împodobeau casele, în semn de bucurie, cu flori şi ramuri verzi, îndeosebi de nuc sau de tei, aşa cum se face până azi, obicei moştenit de la evrei, la care Cincizecimea era şi sărbătoarea premitiilor (prinoaselor) din flori şi fructe.

În biserici se aduc şi azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvântează şi se împart credincioşilor, simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, Care S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli. AGERPRES/FOTO arhivă doxologia.ro