#StareaEducației(INTERVIU) Orele remediale adevărate provocări pentru învățători. Corina Dina, profesor învățământ primar: „Nu cred că cei care au decis introducerea acestor ore s-au gândit la copii. Noi, învățătorii, făceam oricum astfel de activități dacă observam copii care aveau nevoie. Nu era necesar să se introducă obligativitatea acestora.”
Publicat de andreeadaraban, 20 octombrie 2025, 12:39 / actualizat: 21 octombrie 2025, 9:58
Aceste ore remediale deschid însă, în practică, și o serie de provocări administrative și profesionale pentru dascăli. Metodologia de organizare a acestor activități impune noi reguli și cerințe, precum planuri de intervenție, acorduri scrise și evidențe birocratice.
Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat cu doamna Corina Dina, profesor de învățământ primar la școala gimnazială ”Ștefan Bârsănescu” din Iași, despre ce înseamnă în mod real aceste ore remediale pentru învățători și ce provocări apar în implementare.
Andreea Daraban: Ce presupune organizarea acestor ore remediale? Dumneavoastră aveți clasa a III-a anul acesta.
Corina Dina: Aceste ore remediale reprezintă o piatră pusă clar pe umerii noștri și nu numai pe umerii noștri, ci și pe umerii copiilor și ai părinților. Vorbim despre descentralizare, vorbim despre ore mai puține, copiii să stea mai puțin la școală și noi, prin aceste ore ,îi aducem mai mult. Noi, învățătorii, atunci când observam o problemă sau o dificultate de învățare, de înțelegere a unui conținut, și înainte făceam activități cu copiii, fără să ni se impună acest lucru, benevol, cu acei copii care efectiv aveau nevoie. Dar revenind la ceea ce spuneați dumneavoastră, pornim de la simplul termen, ”remedial”. Ce înseamnă a remedia dacă ne ducem la dicționar? Înseamnă a repara. Ori, noi nu putem să asociem termenul de remediere cu termenul de performanță, pentru că în metodologie, alături de remediere apare și termenul de performanță. Ori facem remediere, ori facem performanță. Până la urmă sunt doi termeni care, de fapt, se exclud unul pe celălalt.
Andreea Daraban: Cum ați organizat dumneavoastră activitatea? Iată, metodologia a fost publicată, sunteți nevoiți să faceți aceste ore. Cum le-ați gândit ca să fie bine și pentru copii, și pentru a vă putea desfășura activitatea într-o școală în care se învață în două schimburi?
Corina Dina: Învățând, anul acesta, după-amiază, am hotărât, pentru că am reușit să găsesc spațiu, ca una dintre ore să fie de la 12, iar cealaltă de la ora 16. Un program destul de greu dacă ne gândim la un copil de clasa a III-a. I-am împărțit în două grupe și vă spun și de ce. Pentru că dacă tot facem aceste activități, copiii să vină în fiecare săptămână, o singură dată, toți copiii. Dacă ar fi grupe mai mici, ar trebui să le vină rândul o dată, poate la lună sau chiar mai târziu.
Andreea Daraban: În metodologie este prevăzut un număr de 6-12 elevi în grupă. E posibil așa ceva?
Corina Dina: Da, pentru că se precizează că pot fi mai puțin de 6 sau pot fi mai mult de 12.
Andreea Daraban: Cum ați făcut selecția copiilor și ce fel de activitate desfășurați? Remedială sau de performanță?
Corina Dina: Dacă citim metodologia, acolo se precizează că grupele de copii trebuie să fie eterogene. Ori, dacă dorim să facem remedial și să facem și performanță, grupele ar trebui să fie omogene. Ori nu avem această posibilitate, deci vom lucra la fel ca și la clasă, diferențiat, și remedial și performanță.
Andreea Daraban: Părinții cum au primit această veste? Au fost de acord? Copiii ce spun?
Corina Dina: Să știți că la mine la clasă chiar au fost toți de acord. Să vedem, probabil, în momentul în care oboseala își vă spune cuvântul, s-ar putea să apară cererile de retragere.
Andreea Daraban: Orele sunt de 45 de minute. Cum arată programul la clasa a III-a?
Corina Dina: Ei au, fără aceste ore remediale, în fiecare zi, patru ore. O dată pe săptămână, fiecare grupă are câte cinci ore.
Andreea Daraban: Și după amiaza nu e greu cu ei după patru ore de școală?
Corina Dina: Ba da. Să știți că, indiferent că este la început sau la sfârșit, vorbim despre cinci ore în care copiii trebuie să stea în bancă, cinci ore în care trebuie să respecte și să lucrăm efectiv, inclusiv la această activitate remedială.
Andreea Daraban: În ceea ce privește volumul birocratic, iată, avem un catalog separat, avem rapoarte de făcut, e o muncă în plus.
Corina Dina: Corect. Nu se justifică să punem absențe. De ce să punem absențe, pe un catalog al nostru? Părintele, dacă dorește, își poate retrage copilul după o unitate, pe baza unei cereri. La fel, trebuie să facem planuri, trebuie să facem pentru fiecare copil ce are nevoie fiecare. Deci mi se pare o muncă titanică pentru noi, și așa, având și atâtea alte lucruri de făcut, pentru activitatea efectivă de la clasă.
Andreea Daraban: Sunt suficiente aceste ore pentru a îndrepta, într-adevăr, unele carențe pe care le au copiii, dacă vorbim despre copii cu dificultăți de învățare? Adică sunt importante, contează?
Corina Dina: Să știți că dacă am fi putut constitui grupe de elevi omogene, atunci am fi vorbit poate despre altceva.. Veneam și punctam ceva sau explicam anumite conținuturi. Dar încă o dată, ceea ce am spus și la început, noi învățătorii, dacă observăm că ceva nu este în regulă, un copil nu înțelege sau mai mulți, noi făceam orele acestea. Sau nu neapărat oră. Aici este iarăși o problemă. De ce 45 de minute? De ce trebuie să stăm cât o oră de clasă, dacă noi putem să facem o activitate de jumătate de oră și copilul să înțeleagă niște lucruri și să mai repetăm acea activitate în săptămâna următoare? Și acum gândindu-ne și la clasa pregătitoare. Da, precizează în ordin, clasa întâi, clasa pregătitoare au 30 de minute, iar restul de timp alte activități. Dar de ce să-i mai ținem și la alte activități în clasă? Deci până la urmă, efectiv, este tot o oră în care trebuie să facem o oră normală de școală.
Andreea Daraban: A fost o problemă și cu faptul că aceste decizii au fost anunțate în scurt timp, chiar după începerea anului școlar. Înțeleg că ați avut dificultăți de organizare.
Corina Dina: Este o problemă în școlile aglomerate, pentru că spațiu efectiv nu este. Noi învățăm în două schimburi, tot din acest motiv, pentru că nu este spațiu suficient pentru toate clasele dimineața. Nu suntem singurii care ne confruntăm cu acest lucru. Și atunci legea spune că trebuie să ne adresăm autorității locale, iar primăria ne poate pune la dispoziție un spațiu conform activităților noastre. Întrebarea mea este cum ne deplasăm în acel spațiu? Pentru că bănuiesc că nu este lângă școală, lângă orice școală. Părinții sunt de acord să desfășurăm activitatea în altă parte decât în școala în care învață copiii?
Andreea Daraban: Ați fost consultați în momentul în care s-a luat această decizie de a introduce orele remediale?
Corina Dina: Din păcate, nu. Și cred că dacă eram consultați, 99% dintre cadrele didactice din învățământul primar considerau că nu este necesar să facem, obligatoriu, aceste activități cu copiii. Dacă se dorea ca învățătorii să rămână în școală două ore în plus, oricum având atâtea documente de realizat, se putea face efectiv o programare, fiecare unitate să aibă o programare, în care fiecare învățător să știe când va fi în școală și atunci învățătorul să realizeze, fie activități cu copiii sau cu copilul care, eu știu, are nevoie de anumite remedieri, fie să completeze diferite documente școlare.
Andreea Daraban: Care credeți că sunt punctele forte și minusurile unei astfel de decizii?
Corina Dina: Cred că sunt mai multe minusuri, sincer. Nu cred că cei care au conceput această lege s-au gândit efectiv la copii. Nu s-a gândit nimeni la copii. Să nu mai vorbim despre noi, cadrele didactice sau despre părinți. Un minus este oboseala. După patru ore este imposibil să dai același randament. Vorbim despre un copil de șase ani, mă refer la cei de la pregătitoare, e imposibil să dai randamentul așa cum îl dai după a doua oră, a treia oră. Deci la a patra oră, copiii nu mai dau randamentul 100%. La a cincea oră despre ce să mai vorbim. Intervine oboseala. Și în ceea ce îi privește pe părinți, la fel, este foarte greu pentru că trebuie să-și gestioneze în așa fel timpul pentru a-l putea lua pe copil de la școală la ore diferite. S-ar putea ca și copiii să fie bulversați, să nu mai știe nici ei când trebuie să termine mai devreme, când trebuie să termine mai târziu. Un plus ar fi că se lucrează pentru a se mai consolida anumite lucruri. Dar cred că plusul acesta îl puteam rezolva și noi altfel, găsind timp pentru astfel de activități o dată la două săptămâni, o dată la trei săptămâni, atunci când era efectiv nevoie pentru fiecare copil și pentru fiecare clasă, pentru că nu suntem toți la fel.
Varianta audio a interviului:
