#StareaEducației (INTERVIU) Piatra Neamț, capitala roboticii timp de două zile. Cristina Ciurezu, mentor al echipei ”Eu codez”: ”Nu doar meciul în sine contează pentru evaluarea participanților. Juriul analizează echipa precum și performanțele pe care elevii au reușit să le facă în domeniul mecanicii sau programării.”

Publicat de andreeadaraban, 20 februarie 2026, 16:57 / actualizat: 23 februarie 2026, 10:59

Încă din septembrie, participanții au proiectat, programat și testat soluții tehnice capabile să arunce elemente de joc la coș, să manevreze cu precizie piesele și să parcheze într-un spațiu extrem de îngust. Etapa regională este un moment decisiv. Aici se testează nu doar performanța tehnică, ci și strategia, comunicarea și capacitatea de lucru în echipă.

Miza este calificarea la etapa națională, iar pentru cei mai buni, șansa de a reprezenta România la Campionatul Mondial FIRSTdin Houston, Texas, Statele Unite.

Despre experiența din culisele competiției și despre ce înseamnă să construiești un robot ca într-un start-up tehnologic, a discutat la Starea Educației, colega noastră, Andreea Daraban, cu invitatele sale, Mara Nohai, elevă în clasa a XI-a la Colegiul de Informatică din Piatra Neamț, membră a echipei ”Eu Codez” și cu mentorul acestei echipe, profesoara Cristina Ciurezu.

Andreea Daraban: Cu ce provocări v-ați confruntat în organizarea acestui concurs, care are startul  la 21 februarie și de ce a fost ales municipiul Piatra Neamț pentru organizarea acestei etape regionale?

Mara Nohai: Anul trecut a fost organizată tot la  Piatra Neamț regionala, tot în Sala Polivalentă și ne-am gândit că, având în vedere că a găzduit atât de multe echipe, erau în jur de 50 de echipe, iar  desfășurarea evenimentului a fost foarte bună, astfel încât am încercat să aducem aici din nou Regionala, asta ne-am propus și am reușit.

Andreea Daraban: La evenimentul de la Sala Polivalentă poate participa oricine, adică e deschis publicului larg?

Mara Nohai: Da, pot veni să vizioneze, dar nu  să concureze.

Andreea Daraban: Doamna profesoară, care sunt criteriile de jurizare și cum sunt evaluate aceste echipe?

Cristina Ciurezu: Jurizarea este destul de complexă. Elevii, în septembrie primesc provocarea, în fiecare an provocarea este diferită. Anul acesta tema este cumva arheologia, dar această tema nu este decât pentru jocul de pe terenul de joc. Teoretic, roboții trebuie să culeagă niște bile de pe teren care se numesc artefacte și să le arunce în niște coșuri, ele coborând pe un tobogan în josul terenului și putând fi refolosite. Cu cât reușești să arunci mai multe artefacte, cu atât reușești să faci un scor mai mare. Însă nu doar meciul în sine contează pentru evaluarea echipelor. Ei merg dimineața, în prima zi de concurs, la jurizare și acolo sunt evaluați atât ca echipă, cât și ca performanțe pe care au reușit să le facă în domeniul mecanicii sau programării. La jurizare, echipele  își prezintă robotul, tot parcursul pe care l-au avut de când au început să îl proiecteze în minte, până la forma finală pe care o are acum. Trebuie să povestească celor din juriu toate problemele pe care le-au avut pe parcursul sezonului, cum au reușit să le rezolve, cum au reușit să-și găsească mentori din diverse specializări ca să rezolve problemele pe care le-au întâmpinat. Și trebuie, pe tot parcursul sezonului, să își itereze performanța, să facă teste și să crească performanța robotului, astfel încât să aibă cât mai puține erori în momentul concursului. Ei în echipă sunt împărțiți pe mai multe departamente. Sunt copii care fac parte din departamentul de mecanică și au anumite provocări. Sunt copii care fac parte din departamentul de programare și ei programează robotul să execute acele sarcini. Și sunt copii care fac parte din departamentul de PR, pentru ca să-și promoveze echipa, să atragă sponsori. Face parte din competiție.

Andreea Daraban:  Spuneați că elevii nu construiesc doar roboți, ci își dezvoltă echipele după modelul unui start-up tehnologic. Cam asta înseamnă, nu?

Cristina Ciurezu: Despre asta este vorba, da. Ei trebuie să-și facă singuri rost de fonduri pentru ca să-și cumpere piesele cu care construiesc roboții.

Andreea Daraban: Mara, aș vrea să te întreb de cât timp faci parte din echipa de robotică ”Eu codez” și ce ai învățat de când ești în această echipă?

Mara Nohai:  Sunt la First Tech Challenge de  doi ani, acesta este al doilea sezon al meu, dar fac robotică din 2018. M-a ajutat foarte mult să mă dezvolt ca persoană, în primul rând mi-a deschis foarte multe oportunități pe viitor. Am privit cu alți ochi ceea ce-mi doresc să fac eu pe viitor și m-am atașat foarte tare de munca asta și de colegii mei și de echipă. Am învățat cum să lucrez în echipă, cum să mă descurc pur și simplu în lume, rezolvând toate problemele care au apărut, nu neapărat în echipă, cât la competiții. Știu să manageriez un stres foarte mare și mă ajută foarte mult, inclusiv la liceu, la ore, când dau teste grele sau pur și simplu în viața de zi cu zi.

Andreea Daraban: Cât de important este drumul către campionatul mondial FIRST de la Houston pentru echipele din România, respectiv pentru echipa din care faci parte?

Mara Nohai:  E cea mai mare dorință noastră, ne dorim foarte mult să ajungem acolo, mai ales că anul trecut am fost foarte, foarte aproape, am avut niște rezultate excepționale. E un drum greu, un drum care uneori pare departe, dar pe măsură ce timpul trece și vezi că avansăm, mi se pare din ce în ce mai ușor și din ce în ce mai aproape de a ne îndeplini visul ca echipă.

Varianta audio a interviului: